Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Şi dacă adevărul este altul?
29.02.2016 | Daniel UDRESCU

Motto: Preşedintele ÎCCJ, jud. dr. Livia Stanciu: ”Există încă politicieni care îşi doresc o justiţie controlată. În presă, atacurile extrem de dure la adresa magistraţilor (judecători sau procurori sau la adresa ANAF/DGAF), care au instrumentat dosare extrem de importante (pentru cine?), au avut argumentări că prin atacuri nu s-a urmărit altceva decât decredibilizarea activităţii profesioniste pentru a se pune sub semnul întrebării onestitatea sau corectitudinea. Aceste atacuri nu au făcut decât să ne decredibilizeze ca ţară.”

În America Latină, ţările au fost controlate prin dictatori. În Europa, datorită nivelului intelectual, s-a ales controlul prin sistemul judiciar, unde impersonalul Justiţie se confundă în ceaţa procedurii administrate şi controlate prin magistraţi sau fisc.

Minciuna războiului economic este că ”America sau Europa sau Rusia sau China sunt în permanență bogate.” Ele nu sunt bogate, ci oportuniste ca nişte animale de pradă, care sunt puternice atâta timp cât distrug şi se alimentează din distrugere. De fapt, nu ţările sunt relevante, nici popoarele, ci sistemul financiar din spatele lor, precum şi uneltele lor. Mobilitatea tot mai mare a nivelului capitalului este promovată constant prin corporaţii, tehnici sau metode de folosire a informațiilor pentru distribuirea bogăției la nivel mondial, considerată relativă, nu absolută, diferențele de avere şi interesele financiare care alimentează permanent războaie, pentru propria sustenanţă. România nu a fost pregătită după vidul executării lui Ceauşescu şi o serie de trepăduşi oportunişti au asasinat strategii care ofereau protecţie ţării.

Lipsa unor experţi profesionişti a dus la căderea în capcana sistemului economic promovat în anii 1990. Am profitat din plin de cunoştinţele vest europene şi am văzut cum un sistem est european a fost atrocizat de experţii vestici care, necunoscându-l, l-au eliminat.

România este o ţară mică, al cărui popor voia să iasă de sub mâna comunistă, ceea ce pentru mulţi, inclusiv pentru subsemnatul, la 1989, reprezenta adevărul suprem, indiferent de analiza strategică. Realitatea era alta. Ceauşescu, la fel ca Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş sau Mihai Viteazu, a fost un domnitor formidabil, un diplomat de excepţie, care a echilibrat influenţa marilor puteri în Balcani, în aşa fel încât era temut în Europa, era respectat internaţional şi era privit ca o ameninţare de sistemul financiar. Ca şi Mihai Viteazu, a greşit clădindu-şi faima pe asuprirea poporului. Altfel, ar fi fost adulat. Realizările lui Ceauşescu sunt, însă, remarcabile şi România lui este singura naţiune în 6.000 de ani care şi-a plătit datoria externă. A adus poporului român demnitate şi respect.

În 1989, nu mi-am dorit ca Ceauşescu să fie asasinat. Aş fi preferat ca cei 1.000 de oameni care administrau sistemul să fie identificaţi. În 1990, am participat la înfiinţarea Coca-Cola. Anii de plată ai datoriei publice erau evidenţi în ceea ce era Cico la acea dată, o fabrică muribundă. Începând cu anul 1991, am participat la seria de audituri financiare ale sistemului românesc, respectiv la nou înfiinţata BCR, văzând în fiecare an distrugerea industriei româneşti. În 1999, am efectuat „due diligence” la Banca Agricolă. Am trăit toate etapele tranziţiei.

România lui Ceauşescu avea ca inamici aparenţi Uniunea Europeană, pe plan competiţional direct, SUA pe plan strategic, ca ţară cu resurse minerale, şi URSS pe plan geopolitic. În realitate, orice război are la bază banii şi economia, deci după plata datoriei imense la acea dată, sistemul financiar a dezlănţuit războiul economic împotriva României. Cum URSS-ul lui Gorbaciov era în plină revoluţie, Rusia a sacrificat temporar România, dar şi-a atins scopul prin eliminarea unui oponent formidabil – Ceauşescu. Fără Ceauşescu şi fără strategi, România a căzut pradă sistemului bancar internaţional, care se vedea văduvit de lipsa dobânzilor enorme pe care le plătea România şi ameninţat de încercarea creării unui sistem alternativ FMI.

Războiul economic a implicat o strategie economică bazată pe utilizarea de măsuri care au avut ca efect principal slăbirea sistemului economic al României, pentru a distruge sau perturba logistica lui. Băncile reprezentau pentru societăţile comerciale româneşti contul de casă din planul de conturi. Sugrumarea financiară face parte din războiul economic. Prima măsură economică a fost restricţionarea accesului la bani. Din cauza lipsei acute de bani pricinuită de plata datoriei externe, societăţile comerciale româneşti erau grav decapitalizate. A doua măsură împinsă de sistemul financiar, a fost crearea unei inflaţii rampante, combinată cu a treia măsură, Programe EC Phare, BM sau BERD, care adminstrau doza de agonie a unei morţi lente. Am fost acolo şi la monitorizarea celor 30 mari societăţi comerciale şi la înfiinţarea Price Waterhouse Romania în 1993 şi la decapitalizarea permisă de Guvern şi BNR prin impozitarea inflaţiei. Să explic: un şantier naval putea opera doar cu lei. Un străin putea să opereze şi cu valută. Deci, la un ciclu de producţie de peste un an, ce se cumpăra cu un dolar la cursul de 500 lei, peste un an, avea o valoare de inflaţie de 1.000 de lei, la valoare de restocare. Deci prin simpla impozitare a inflaţiei, pentru diferenţa de 500 de lei, statul cerea 40% impozit adică 200 de lei, diminuând resursele proprii şi mărind taxele şi impozitele artificial, fără să existe profit. Dacă inflaţia a dus cursul leu/dolar de la 12 lei la 40.000 lei, rezultă că impozitarea diferenţei de curs în perioada de tranziţie a dus la distrugerea economiei româneşti de stat.

Partenerul PW mi-a spus că încă nu sunt interesaţi de clienţi societăţi comerciale româneşti, ci PW era în România numai pentru clienţii internaţionali. Mi-a fost clar că strategia nu avea nimic comun cu România şi la expirarea contractului am ales să plec de la PW pentru a participa la strategia de implimentare a unui sistem nou de telecomunicaţii, inclusiv la negocierea sistemului de telefonie mobilă.

Războiul economic prelungit, care a distrus România, a fost posibil în primul rând din cauza celor 1.000 de oameni care l-au trădat pe Ceauşescu şi care pentru „30 de arginţi” au ruinat România, mai ales financiar. Vina cea mai mare o poartă pseudo-experţii care, prostiţi pe faţă pentru câteva cunoştinţe economice, au fost recunoscuţi cu titluri, invitaţi la conferinţe şi propagaţi ca purtători de cuvânt pentru promovarea unor otrăvuri care includ informații de război financiar.

Distrugerea economică a fost pe multe planuri:
– repatrierea profitului fără plata taxelor;
– cumpărarea unor fabrici şi dezasamblarea lor;
– recuperarea metalelor;
– închiderea pentru eliminarea unui competitor;
– legi strâmbe, contrare producerii de profit, pro-erodării capitalurilor proprii prin decapitalizare şi taxarea hiperinflaţiei;
– plata TVA la facturare, când prin ciclu economic cu statul, finanţarea TVA putea fi şi mai mare de un an.

Recent, războiul continuă. Tranziţia a născut şi oameni foarte dotaţi care au acumulat averi imense, mergând pe valul distrugerii planificate de sistemul financiar internaţional. Acest capital autohton a devenit prea puternic şi contrar interesului corporativ, pe care sistemul financiar internaţional îl promovează ca unealtă de cucerire a pieţelor colonizate. Cea mai falsă impresie este că bursele, unde se tranzacționează supraevaluat, ar dicta economia mondială. Corporaţiile, bula de săpun, adică bursa, reprezintă între 10 şi 35% din economia oricărei ţări, restul fiind afacerile de familie. De regulă, afacerile de familie nu sunt influenţate de bursă, fiind stabile pe timp de criză. Afacerile de familie sunt afectate de schimbările de legislaţie, impozite şi taxe şi, foarte rar, de speculaţiile bursiere.

Prin recrutarea unor oameni relativ bine educaţi, înregimentarea lor în instituţii cu regim de „sanitari ai sistemului”, de genul ANAF sau procuratură, dar transformarea lor, de genul Hollywood, în eroi cărora li s-au dat puteri absolute, s-a trecut la faza de eliminare a capitalului autohton. ANAF a fost preluat ca organ represiv şi educat în stil IRS, fără însă a respecta legea fiscală. DNA este un alt organ represiv, care a iniţiat sub instruirea FBI şi procuraturii americane metode contrare legii, prin Direcţia Antifraudă. Ca exemple putem da:
– Propaganda băieţilor deştepţi din energie, care şi-au permis să se războiască cu corporaţiile care controlează utilităţile. Utilităţile, ”vaca bună de muls”, sunt toate pe mâinile corporaţiilor, dar DNA nu a investigat preluarea lor.
– Industria zahărului, a cărei licenţă a fost luată cu japca de Agrana deţinută de Südzucker AG, o corporaţie germană, de la Lemarco, care se află în urmărire penală. S-au eliminat sute de societăţi comerciale. Consiliul Concurenţei a autorizat operaţiunea de concentrare economică prin care Agrana Zucker GmbH a preluat activele companiilor SC Zahărul Lieşti SA şi SC Lemarco Cristal SRL, cu condiţia respectării unor angajamente unde şi-a asumat obligaţia, ca pe o perioadă de cinci ani, să nu achiziţioneze nicio altă fabrică de zahăr de la alţi jucători din România.
– Chep, altă corporaţie, şi-a permis, printr-un directoraş, să participe flancat de doi poliţişti economici la o conferinţă de logistică şi să afirme că toţi participanţii sunt evazionişti. S-a demarat imediat arestarea. Miza a fost preluarea industriei paleţilor de la independenţi, de către corporaţia americană.
– Industria cărnii a fost decimată. Fermele Avicola, distruse. Abatoarele distruse. DNA şi ANAF, însă, au demarat operaţiuni ample de destabilizare.
– Sistemul bancar a fost preluat în totalitate tocmai pentru ca finanţarea să se facă de interesele străine. Tot ce a însemnat capital autohton a fost regizat şi distrus. DNA nu a investigat nicio preluare de bănci.
– Petrom a fost preluat de austrieci, pentru mai puţin decât terenurile din jurul sediului din Bucureşti. DNA nu a investigat preluarea Petrom.
– Industria lemnului se opreşte la cumpărătorul final, corporaţia, unde DNA nu a investigat.
– Supermarket-urile, deţinute de corporaţii au distrus zeci de mii de afaceri de familie, promovând produsele corporaţiilor. DNA nu a investigat.

Războiul poate fi văzută ca o creștere a concurenței economice într-un sistem internațional competitiv. Nu este însă niciodată aşa. Japonezii şi coreenii au practici de repatriere a profitului, chinezii de destabilizare şi eliminare a concurenţei prin preţuri, având o producţie de serie la scară mondială care le permite eliminarea concurenţei. Americanii promovează interesele corporaţiilor şi protecţia materiei prime.

Daniel Udrescu


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.