Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu CCR, CEDO, Drept constituțional, Dreptul muncii, Procedură civilă, SELECTED, Sistemul judiciar

România la CEDO: cauza pendinte Elisei-Uzun și Andonie. Discriminare, neacordarea bonusului de loialitate, securitatea juridică și procesul echitabil

29 februarie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

Secția a 4-a, CEDO

Cererea nr. 42447/10
Constantin ELISEI-UZUN și Adrian Vlad ANDONIE împotriva României
introdusă în 9 aprilie 2010 și comunicată în 5 februarie 2016

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamanții, domnul Constantin Elisei-Uzun și domnul Adrian Vlad Andonie, sunt amândoi cetățeni români născuți în 1975 și locuiesc în Târgu-Mureș.
Reclamanții au fost asistenţi judiciari la Tribunalul Mureș din 29 iunie 2000.

1.1. Acțiunea de drept comun introdusă

În 18 decembrie 2007, bazându-se pe prevederile Ordonanței anti-discriminare (Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare) și ale articolului 14 din Convenție și Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamanții au introdus acțiune la Tribunalul Mureș, solicitând sporul de fidelitate la care erau îndreptățiți din decembrie 2004, prin raportare la salariul lor.

În conformitate cu legislația națională în vigoare la acea dată, aceștia nu au primit bonusul, spre deosebire de restul personalului instanței, inclusiv judecători și personal auxiliar. Acțiunea a fost introdusă împotriva angajatorului reclamanților și împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Tribunalul a admis cererea printr-o hotărâre din 14 februarie 2008. Aceasta a constatat că a existat o diferență de tratament între reclamanți și restul personalului judiciar și că nu a existat nicio justificare pentru acest tratament diferit. Instanța a concluzionat că articolul 14 din Convenție și Protocolul nr. 12 la Convenție erau aplicabile și a statuat că reclamanții au fost discriminați. Instanța a dispus ca reclamanților să le fie plătit bonusul, cu titlu retroactiv, din decembrie 2004 și până în momentul în care discriminarea a încetat. Hotărârea a fost executorie.

Arbitraj comercial

Servicii JURIDICE.ro

Evenimente juridice

JURIDICE by Night

În 30 mai 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul declarat de către cele două ministere. Curtea de Apel a considerat că, întrucât reclamanții trebuiau să respecte confidențialitatea informațiilor la care au avut acces, aceștia sunt îndreptățiți la un „spor de confidențialitate”, la fel ca ceilalți membri ai personalului judiciar și auxiliar. Prin urmare, a acordat reclamanților „sporul de confidențialitate”. Decizia a rămas definitivă.

În 14 octombrie 2008 autoritățile s-au conformat deciziei definitive și au plătit fiecăruia dintre reclamanți 30% din suma acordată de către instanță.

1.2. Cerere de îndreptare a erorii materiale din Decizia din 30 mai 2008

Reclamanții au introdus o cerere de îndreptare a erorii materiale din Decizia definitivă pronunțată de Curtea de Apel. Aceștia au cerut, în special, ca termenul „confidențialitate” să fie înlocuit cu termenul „loialitate” în întreaga decizie.

În 4 decembrie 2008, cererea a fost admisă de Curtea de Apel, care a statuat în același complet de judecată. Instanța a considerat că utilizarea sintagmei „spor de confidențialitate” s-a efectuat printr-o eroare de natură tehnică și nu a afectat motivarea hotărârii.

1.3. Contestația în anulare

Ministerul Justiției a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei definitive din 30 mai 2008, susținând că Curtea de Apel nu a examinat motivele de apel formulate de către pârâți. Acesta a susținut că obiectul litigiului nu a fost un spor de confidențialitate, astfel cum este stabilit în mod greștit de către instanță, ci mai curând un bonus de loialitate.

Contestația în anulare a fost admisă în 14 octombrie 2009. Curtea de Apel a decis că obiectul litigiului a fost stabilit în mod greșit ca fiind dreptul la un bonus de confidențialitate. Din acest motiv, a anulat decizia definitivă. Aceasta a reexaminat acțiunea inițială și a observat că Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile pertinente din Ordonanța anti-discriminare prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008. Instanța a concluzionat că nu mai exista niciun temei legal care să fondeze acțiunea reclamanților. Curtea de Apel a admis, astfel, contestația în anulare, și a anulat hotărârea pronunțată de către Tribunal, respingând acțiunea reclamanților.

Reclamanții au declarat, fără succes, mai multe căi de atac extraordinare împotriva acestei decizii, toate fiind respinse prin decizii definitive ale Curții de Apel (19 ianuarie 2010 – contestație în anulare, 20 ianuarie 2010 – revizuire și 4 februarie 2010 – contestație în anulare).

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

2.1. Situația privind angajarea asistenților judiciari

Asistenții judiciari sunt absolvenți ai Facultății de Drept cu cel puțin cinci ani de experiență de muncă și sunt numiți de către Ministerul Justiției, pe baza unei recomandări a Consiliului Economic și Social. Consiliul este un organ consultativ al Guvernului și Parlamentului al cărui rol este acela de a asigura un dialog între angajatori, sindicate și societatea civilă. Acesta era reglementat la momentul respectiv prin Legea nr. 109/1997 și ulterior prin Legea nr. 248/2013. Asistenții judiciari formează împreună cu judecătorii completele care soluționează conflictele privind dreptul muncii în primă instanță. Aceștia dau un vot consultativ privind cazurile care le sunt repartizate. Statutul lor este reglementat de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în special, articolele 55 și 110-115).

Asistenții judiciari sunt supuși acelorași obligații, restricții și reguli privind conflictele de interese care se aplică judecătorilor și procurorilor. Experiența lor de muncă este luată în considerate la calcularea vechimii în cadrul sistemului judiciar. La momentul faptelor, aceștia nu au primit un bonus de loialitate odată cu salariul lunar, spre deosebire de judecători, procurori și personalul auxiliar alcătuit din specialiști și nespecialiști, care includea grefieri, consilieri de probațiune, gardieni de închisoare, personal administrativ, precum și funcționari care lucreau în instanțe și Ministerul Justiției.

De la 1 ianuarie 2011 bonusul de loialitate nu a mai fost acordat pentru nicio categorie de personal prin Legea nr. 284/2010, care a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 27/2006.

2.2. Discriminarea în sistemul legislativ românesc

Discriminarea este definită de articolul 2 alineatul (1) din Ordonanța anti-discriminare (Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare) și de articolul 5 alineatele 2 și 3 din Codul muncii. În plus, articolul 159 alineatul 3 din Codul muncii interzice discriminarea în ceea ce privește drepturile salariale. În conformitate cu articolul 27 alineatul 1 din Ordonanța anti-discriminare, persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi pentru încetarea discriminării.

Articolul 27 alineatul 4 din această Ordonanță prevede că sarcina probei este inversată în cazurile care implică o presupusă discriminare. Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte. Persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

În 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale articolele 1, 2 și 27 alineatul 1 din Ordonanța anti-discriminare. Prin decizia nr. 818, Curtea Constituțională a statuat următoarele:

„Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituţie, precum şi prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să … constate că prevederile art.1, art.2 alin.(3) şi art.27 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.”

Curtea Constituțională a pronunțat o decizie similară, nr. 821/2008, în aceeași zi.

Ambele decizii au fost publicate în Monitorul Oficial la data de 16 iulie 2008. Articolul 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

3. Capete de cerere:

Reclamanții susțin că neacordarea bonusului de loialitate a fost discriminatorie, bazându-se pe articolul 14 din Convenție și pe articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

În conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții susțin că dreptul lor de a primi un bonus de fidelitate a fost încălcat în măsura în care acesta a fost mai întâi recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și parțial pusă în aplicare, înainte de a fi din nou negat de către instanțe.
Bazându-se pe articolul 6 pct. 1 din Convenție, reclamanții consideră că Decizia din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel a încălcat principiul securității juridice, deoarece a anulat o hotărâre judecătoreacă definitivă și obligatorie, care, în plus, a fost executată parțial.

De asemenea, aceștia invocă încălcarea aceluiași articol întrucât dreptul lor de acces la o instanță a fost nerespectat, deoarece Curtea de Apel nu s-a pronunțat cu privire la fondul acțiunii lor, în special privind argumentele referitoare la o presupusă încălcare a articolului 14 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

De asemenea, reclamanții susțin că Decizia din 14 octombrie 2009 a încălcat dreptul lor la un proces echitabil, întrucât Curtea de Apel a examinat contestația în anulare în cadrul unei ședințe de judecată ținută cu ușile închise, la care ei nu au fost invitați.
Ei susțin că Curtea de Apel a încălcat principiul neretroactivității legii prin aplicarea Deciziei Curții Constituționale din 3 iulie 2008, în ciuda faptului că această Decizie nu se aplica la momentul când aceștia au introdus acțiunea.

De asemenea, reclamanții invocă o lipsă de imparțialitate din partea Curții de Apel întrucât pârâtul, Ministerul Justiției, are puterea de a deschide proceduri disciplinare împotriva judecătorilor. Mai mult decât atât, Ministrul Justiției este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, autoritatea disciplinară a judecătorilor.

Întemeindu-se pe articolul 1 din Convenție, reclamanții susțin că instanțele românești nu au aplicat prevederile Convenției, care ar trebui să aibă prioritate față de legislația națională.

De asemenea, aceștia invocă articolul 17 din Convenție, deoarece Curtea Constituțională le-a încălcat drepturile garantate de Convenție prin Deciziile nr. 818 și nr. 821 din 3 iulie 2008.

4. Intrebări adresate părților:

4.1. Au avut reclamanții parte de un proces echitabil în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu articolul 6 pct. 1 din Convenție? În special:
– au avut acces la o instanță, mai ales în ceea ce privește anularea deciziei definitive din 30 mai 2008 și procedurile ulterioare?
– a precizat decizia definitivă din 14 octombrie 2009 în mod adecvat motivele care au fundamentat-o?

4.2. A fost principiul securității juridice respectat de instanțele naționale, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții, în interpretarea articolului 6 din Convenție?

4.3. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1?

Dacă răspunsul este pozitiv, a fost ingerința necesară și le-a impus reclamanților o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italiei, [GC], nr. 22774/93, paragraf 59, CEDO 1999-V)?

4.4. Au fost reclamanții discriminați în exercitarea drepturilor lor prevăzute de Convenție, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, și contrar articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție?

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories