Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza Elisei-Uzun și Andonie. Discriminare, neacordarea bonusului de loialitate, securitatea juridică și procesul echitabil. UPDATE: Hotărârea CEDO
22.05.2019 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

Adina Mihalache

Adina Mihalache

22 mai 2019: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constat următoarele, în data de 23 aprilie 2019:

1. Declares, unanimously, the complaints concerning Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention admissible;

2. Holds, by six votes to one, that there has been no violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of the quashing of the final decision of 30 May 2008;

3. Holds, by six votes to one, that there has been no violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention in respect of the quashing of the final decision of 30 May 2008;

4. Holds, unanimously, that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention in respect of the overall fairness of the proceedings;

5. Holds, by six votes to one, that there is no need to examine the remainder of the complaints under Article 6 § 1 of the Convention;

6. Holds, by six votes to one, that no separate issue arises concerning Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention taken together with Article 14;

7. Holds, unanimously, that no separate issue arises concerning Article 1 of Protocol No. 12 to the Convention;

8. Holds, unanimously,
(a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:
(i) EUR 4,000 (four thousand euros) for each applicant, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;
(ii) EUR 1,350 (one thousand three hundred and fifty euros) for each applicant, plus any tax that may be chargeable to the applicants, in respect of costs and expenses;
(b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

9. Dismisses, by six votes to one, the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

:: hotărârea CEDO

***

29 februarie 2016: Secția a 4-a, CEDO

Cererea nr. 42447/10
Constantin ELISEI-UZUN și Adrian Vlad ANDONIE împotriva României
introdusă în 9 aprilie 2010 și comunicată în 5 februarie 2016

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamanții, domnul Constantin Elisei-Uzun și domnul Adrian Vlad Andonie, sunt amândoi cetățeni români născuți în 1975 și locuiesc în Târgu-Mureș.
Reclamanții au fost asistenţi judiciari la Tribunalul Mureș din 29 iunie 2000.

1.1. Acțiunea de drept comun introdusă

În 18 decembrie 2007, bazându-se pe prevederile Ordonanței anti-discriminare (Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare) și ale articolului 14 din Convenție și Protocolul nr. 12 la Convenție, reclamanții au introdus acțiune la Tribunalul Mureș, solicitând sporul de fidelitate la care erau îndreptățiți din decembrie 2004, prin raportare la salariul lor.

În conformitate cu legislația națională în vigoare la acea dată, aceștia nu au primit bonusul, spre deosebire de restul personalului instanței, inclusiv judecători și personal auxiliar. Acțiunea a fost introdusă împotriva angajatorului reclamanților și împotriva Ministerului Justiției și Ministerului Economiei și Finanțelor.
Tribunalul a admis cererea printr-o hotărâre din 14 februarie 2008. Aceasta a constatat că a existat o diferență de tratament între reclamanți și restul personalului judiciar și că nu a existat nicio justificare pentru acest tratament diferit. Instanța a concluzionat că articolul 14 din Convenție și Protocolul nr. 12 la Convenție erau aplicabile și a statuat că reclamanții au fost discriminați. Instanța a dispus ca reclamanților să le fie plătit bonusul, cu titlu retroactiv, din decembrie 2004 și până în momentul în care discriminarea a încetat. Hotărârea a fost executorie.

În 30 mai 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins apelul declarat de către cele două ministere. Curtea de Apel a considerat că, întrucât reclamanții trebuiau să respecte confidențialitatea informațiilor la care au avut acces, aceștia sunt îndreptățiți la un „spor de confidențialitate”, la fel ca ceilalți membri ai personalului judiciar și auxiliar. Prin urmare, a acordat reclamanților „sporul de confidențialitate”. Decizia a rămas definitivă.

În 14 octombrie 2008 autoritățile s-au conformat deciziei definitive și au plătit fiecăruia dintre reclamanți 30% din suma acordată de către instanță.

1.2. Cerere de îndreptare a erorii materiale din Decizia din 30 mai 2008

Reclamanții au introdus o cerere de îndreptare a erorii materiale din Decizia definitivă pronunțată de Curtea de Apel. Aceștia au cerut, în special, ca termenul „confidențialitate” să fie înlocuit cu termenul „loialitate” în întreaga decizie.

În 4 decembrie 2008, cererea a fost admisă de Curtea de Apel, care a statuat în același complet de judecată. Instanța a considerat că utilizarea sintagmei „spor de confidențialitate” s-a efectuat printr-o eroare de natură tehnică și nu a afectat motivarea hotărârii.

1.3. Contestația în anulare

Ministerul Justiției a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei definitive din 30 mai 2008, susținând că Curtea de Apel nu a examinat motivele de apel formulate de către pârâți. Acesta a susținut că obiectul litigiului nu a fost un spor de confidențialitate, astfel cum este stabilit în mod greștit de către instanță, ci mai curând un bonus de loialitate.

Contestația în anulare a fost admisă în 14 octombrie 2009. Curtea de Apel a decis că obiectul litigiului a fost stabilit în mod greșit ca fiind dreptul la un bonus de confidențialitate. Din acest motiv, a anulat decizia definitivă. Aceasta a reexaminat acțiunea inițială și a observat că Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile pertinente din Ordonanța anti-discriminare prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008. Instanța a concluzionat că nu mai exista niciun temei legal care să fondeze acțiunea reclamanților. Curtea de Apel a admis, astfel, contestația în anulare, și a anulat hotărârea pronunțată de către Tribunal, respingând acțiunea reclamanților.

Reclamanții au declarat, fără succes, mai multe căi de atac extraordinare împotriva acestei decizii, toate fiind respinse prin decizii definitive ale Curții de Apel (19 ianuarie 2010 – contestație în anulare, 20 ianuarie 2010 – revizuire și 4 februarie 2010 – contestație în anulare).

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

2.1. Situația privind angajarea asistenților judiciari

Asistenții judiciari sunt absolvenți ai Facultății de Drept cu cel puțin cinci ani de experiență de muncă și sunt numiți de către Ministerul Justiției, pe baza unei recomandări a Consiliului Economic și Social. Consiliul este un organ consultativ al Guvernului și Parlamentului al cărui rol este acela de a asigura un dialog între angajatori, sindicate și societatea civilă. Acesta era reglementat la momentul respectiv prin Legea nr. 109/1997 și ulterior prin Legea nr. 248/2013. Asistenții judiciari formează împreună cu judecătorii completele care soluționează conflictele privind dreptul muncii în primă instanță. Aceștia dau un vot consultativ privind cazurile care le sunt repartizate. Statutul lor este reglementat de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (în special, articolele 55 și 110-115).

Asistenții judiciari sunt supuși acelorași obligații, restricții și reguli privind conflictele de interese care se aplică judecătorilor și procurorilor. Experiența lor de muncă este luată în considerate la calcularea vechimii în cadrul sistemului judiciar. La momentul faptelor, aceștia nu au primit un bonus de loialitate odată cu salariul lunar, spre deosebire de judecători, procurori și personalul auxiliar alcătuit din specialiști și nespecialiști, care includea grefieri, consilieri de probațiune, gardieni de închisoare, personal administrativ, precum și funcționari care lucreau în instanțe și Ministerul Justiției.

De la 1 ianuarie 2011 bonusul de loialitate nu a mai fost acordat pentru nicio categorie de personal prin Legea nr. 284/2010, care a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 27/2006.

2.2. Discriminarea în sistemul legislativ românesc

Discriminarea este definită de articolul 2 alineatul (1) din Ordonanța anti-discriminare (Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare) și de articolul 5 alineatele 2 și 3 din Codul muncii. În plus, articolul 159 alineatul 3 din Codul muncii interzice discriminarea în ceea ce privește drepturile salariale. În conformitate cu articolul 27 alineatul 1 din Ordonanța anti-discriminare, persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi pentru încetarea discriminării.

Articolul 27 alineatul 4 din această Ordonanță prevede că sarcina probei este inversată în cazurile care implică o presupusă discriminare. Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte. Persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

În 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale articolele 1, 2 și 27 alineatul 1 din Ordonanța anti-discriminare. Prin decizia nr. 818, Curtea Constituțională a statuat următoarele:

„Un asemenea înţeles al dispoziţiilor ordonanţei, prin care se conferă instanţelor judecătoreşti competenţa de a desfiinţa norme juridice instituite prin lege şi de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituţional, întrucât încalcă principiul separaţiei puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituţie, precum şi prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.

În consecinţă, Curtea Constituţională urmează să … constate că prevederile art.1, art.2 alin.(3) şi art.27 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale în măsura în care din ele se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.”

Curtea Constituțională a pronunțat o decizie similară, nr. 821/2008, în aceeași zi.

Ambele decizii au fost publicate în Monitorul Oficial la data de 16 iulie 2008. Articolul 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că Decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare este definitivă şi obligatorie.

3. Capete de cerere:

Reclamanții susțin că neacordarea bonusului de loialitate a fost discriminatorie, bazându-se pe articolul 14 din Convenție și pe articolul 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

În conformitate cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții susțin că dreptul lor de a primi un bonus de fidelitate a fost încălcat în măsura în care acesta a fost mai întâi recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă și parțial pusă în aplicare, înainte de a fi din nou negat de către instanțe.
Bazându-se pe articolul 6 pct. 1 din Convenție, reclamanții consideră că Decizia din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel a încălcat principiul securității juridice, deoarece a anulat o hotărâre judecătoreacă definitivă și obligatorie, care, în plus, a fost executată parțial.

De asemenea, aceștia invocă încălcarea aceluiași articol întrucât dreptul lor de acces la o instanță a fost nerespectat, deoarece Curtea de Apel nu s-a pronunțat cu privire la fondul acțiunii lor, în special privind argumentele referitoare la o presupusă încălcare a articolului 14 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

De asemenea, reclamanții susțin că Decizia din 14 octombrie 2009 a încălcat dreptul lor la un proces echitabil, întrucât Curtea de Apel a examinat contestația în anulare în cadrul unei ședințe de judecată ținută cu ușile închise, la care ei nu au fost invitați.
Ei susțin că Curtea de Apel a încălcat principiul neretroactivității legii prin aplicarea Deciziei Curții Constituționale din 3 iulie 2008, în ciuda faptului că această Decizie nu se aplica la momentul când aceștia au introdus acțiunea.

De asemenea, reclamanții invocă o lipsă de imparțialitate din partea Curții de Apel întrucât pârâtul, Ministerul Justiției, are puterea de a deschide proceduri disciplinare împotriva judecătorilor. Mai mult decât atât, Ministrul Justiției este membru al Consiliului Superior al Magistraturii, autoritatea disciplinară a judecătorilor.

Întemeindu-se pe articolul 1 din Convenție, reclamanții susțin că instanțele românești nu au aplicat prevederile Convenției, care ar trebui să aibă prioritate față de legislația națională.

De asemenea, aceștia invocă articolul 17 din Convenție, deoarece Curtea Constituțională le-a încălcat drepturile garantate de Convenție prin Deciziile nr. 818 și nr. 821 din 3 iulie 2008.

4. Intrebări adresate părților:

4.1. Au avut reclamanții parte de un proces echitabil în vederea stabilirii drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu articolul 6 pct. 1 din Convenție? În special:
– au avut acces la o instanță, mai ales în ceea ce privește anularea deciziei definitive din 30 mai 2008 și procedurile ulterioare?
– a precizat decizia definitivă din 14 octombrie 2009 în mod adecvat motivele care au fundamentat-o?

4.2. A fost principiul securității juridice respectat de instanțele naționale, așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții, în interpretarea articolului 6 din Convenție?

4.3. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1?

Dacă răspunsul este pozitiv, a fost ingerința necesară și le-a impus reclamanților o sarcină individuală excesivă (a se vedea Immobiliare Saffi c. Italiei, [GC], nr. 22774/93, paragraf 59, CEDO 1999-V)?

4.4. Au fost reclamanții discriminați în exercitarea drepturilor lor prevăzute de Convenție, contrar articolului 14 din Convenție coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, și contrar articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție?

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate