Dragoș Călin: Aspecte privind delimitarea instituţiei divizării parţiale de instituţia aportului în natură pentru formarea sau majorarea capitalului social
2 martie 2016 | Cosmina SIMA
Dr. Dragoș Călin a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2015 articolul intitulat ”Aspecte privind delimitarea instituţiei divizării parţiale de instituţia aportului în natură pentru formarea sau majorarea capitalului social”.
În acest articol, autorul caută să identifice diferențele între divizarea parțială și aportul în natură pentru formarea sau majorarea capitalului social. Divizarea reprezintă fie operațiunea prin care o societate, după ce este dizolvată fără a intra în lichidare, transferă mai multor societăți totalitatea patrimoniului său, în schimb repartizându-se către acționarii societății divizate acțiuni la societățile beneficiare și, eventual, o plată în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate; fie operațiunea prin care se efectuează aceeași procedură în privința unor societăți nou-constituite. Divizarea poate fi totală sau parțială. Prin art. 251¹ din Legea nr. 31/1990 s-a introdus noțiunea de divizare parțială sub forma „desprinderii” unei părți din patrimoniu, transferându-se ca întreg uneia sau mai multor societăți existente ori unor societăți care sunt astfel constituite. Aceasta se realizează în interesul societății care transferă activele, beneficiară fiind societatea care primește acea parte din patrimoniu.
Beneficiarul „desprinderii” unei părți din societate sau al aportului în natură va fi o societate deja existentă, majorându-și capitalul social, sau o societate ce se înființează, formându-și capitalul social din aporturi, pe lângă cele obligatorii în numerar. Beneficiarul, prin hotărârea AGA, va emite acțiuni sau părți sociale, în funcție de echivalentul valoric al aportului în natură, evaluat conform legii. Drepturile și obligațiile celui care aportează vor fi stabilite în funcție de încadrarea operațiunii: fie de desprindere (tratament similar divizării), fie de aport în natură (efectuat ca o operațiune curentă a companiei). Aportatorul va avea nevoie de aprobarea AGEA pentru desprinderea unei părți din patrimoniul societății care va constitui aport în natură pentru majorarea capitalului unei societăți existente sau formarea uneia noi; pentru majorarea capitalului social sau formarea unei societăți noi prin utilizarea de active ale societății aportatoare va fi nevoie de aprobarea AGEA sau consiliului de administrație, directorilor sau directoratului, în funcție de valoarea activelor.
Spre deosebire de aprobarea „desprinderii” unei părți din patrimoniul societății, când are loc o desprindere a unei așa-numite activități a societății, reflectate în obiectul statutar de activitate, în cazul aprobării unui aport în natură are loc o desprindere a unui bun, fără ca aprobarea acestei operațiuni să influențeze activitatea societății prin raportare la obiectul statutar de activitate. În plus, în cazul aportului în natură, acționarii societății aportatoare nu vor putea să se retragă din companie dacă nu au fost de acord cu această operațiune juridică. Însă, în situația „desprinderii” unei părți din patrimoniu, acționarii vor avea dreptul de a se retrage doar dacă desprinderea se realizează în beneficiul societății, fiindu-i aplicabile reglementările privitoare la divizarea societății. Dacă se realizează în beneficiul acționarilor, aceștia nu vor avea un drept de retragere, deoarece acțiunile sau părțile sociale noi le vor fi distribuite în mod direct în calitatea lor de beneficiari ai majorării de capital al societății beneficiare de aportul în natură.
În situația aportului în natură, societatea aportatoare nu suferi efecte patrimoniale, întrucât valoarea activului ce constă în aport în natură va fi înlocuită cu valoarea acțiunilor sau părților sociale distribuite în schimbul aportului. În situația desprinderii efectuate în beneficiul acționarilor societății aportatoare, societatea acestora își va micșora capitalul social cu contravalorea activului ce a constituit aport în natură. Echilibrul se va întâlni, însă, în patrimoniul acționarilor. Cu privire la pasiv, transferul unei părți din acesta se va realiza doar în cazul aprobării undei desprinderii unei părți din patrimoniul societății. Dacă se realizează aportul în natură, transferul activelor se va realiza numai sub formă de activ patrimonial.
În concluzie, punctul de demarcație între divizare și aportul în natură poate fi identificat în obiectul și scopul transferului. Dacă transferul activului/părții din patrimoniu presupune transferul unei activități statutare, este vorba de desprindere; dacă bunul transferat nu afectează activitatea statutară a societății aportatoare, este vorba de instituția aportului în natură la capitalul social al unei societăți.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
