Accesul la justiţie în probleme de mediu – repere comparative europene | Cosmina Codrescu, Dacian Dragoş
4 martie 2016 | Oana TEODORESCU
Drd. Cosmina Codrescu, auditor de justiţie, Institutul Naţional al Magistraturii, şi prof. univ. dr. Dacian Dragoş, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, au publicat, în Revista Română de Drept European (Comunitar) nr. 1/2015, articolul intitulat ”Accesul la justiţie în probleme de mediu – repere comparative europene”.
Pornind de la structura şi principalele obiective ale Convenţiei de la Aarhus, autorii expun dificultăţile privind accesul la justiţie, în cazurile în care legislaţia mediului este încălcată, precum şi consecinţele raportului dintre această convenţie şi dreptul Uniunii Europene.
Prin urmare, în conţinutul acestui articol se regăsesc menţiuni privitoare la similarităţile şi deosebirile dintre statele membre ale Uniunii Europene, în tematica accesului la justiţie. Astfel, autorii prezintă, succint, elementele caracteristice sistemelor judiciare ale statelor membre, referitoare la încălcarea legislaţiei privind protecţia mediului, şi anume: Franţa distinge între procedura judiciară şi cea administrativă, oferind proceduri alternative, cum este consultarea Ombudsman-ului; Germania permite atacarea deciziilor la instanţa federală de contencios administrativ; legislaţia italiană prevede o cale extraordinară de atac la nivelul şefului de stat, cale ce s-a dovedit a fi, însă, ineficientă în cele mai multe cazuri.
În privinţa României, autorii reţin faptul că încălcarea dreptului de acces la informaţii de interes public se poate ataca prin intermediul plângerii sau apelului, acesta din urmă judecându-se în instanţă, în procedură de urgenţă. În plus, în cazul sistemului român, autorii enumeră o serie de observaţii critice, cum este neîncrederea populaţiei în justiţie, supraîncărcarea instanţelor, costurile prea ridicate pentru realizarea expertizelor tehnice de mediu şi durata excesivă a proceselor, prin care se urmăreşte descurajarea unor potenţiali reclamanţi. De asemenea, autorii fac referire şi la ajutorul judiciar în România, cu menţiunea că acesta este accesibil, dar nu şi în cazul organizaţiilor neguvernamentale, care nu beneficiază de el, motiv pentru care accesul lor la justiţie este limitat semnificativ. În opoziţie cu această ultimă precizare, autorii analizează Ordonanţa de Guvern nr. 195/2005, care acordă organizaţiilor neguvernamentale, ce au ca obiect de activitate protecţia mediului, calitate procesuală activă.
Mai mult decât atât, autorii susţin că jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este esenţială pentru o uniformizare la nivel european, deoarece, pe de o parte, promovează costurile mici privind accesul la justiţie şi interesul general legat de protecţia mediului şi, pe de altă parte, indiferent de procedurile judiciare sau administrative diferite ale statelor membre, directivele europene trebuie respectate întru totul, în vederea atingerii obiectivelor comune urmărite.
