Pentru comunicare profesională JURIDICE.ro recomandă Infinit PR
TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

O nouă etapă în consolidarea drepturilor contribuabilului pentru TVA la imobiliare

03.03.2016 | Daniel UDRESCU
Abonare newsletter

Domeniul drepturilor pe care le au contribuabilii persoane fizice demonstrează, prin Decizia nr. 409/2015 din dosarul Curţii de Apel Cluj nr. 415/33/2014, unghiuri noi, motivate superior, dar şi resursele de talent autentic românesc, surprinzându-mă pozitiv. Jurisprudenţa şi calitatea judecăţii în contenciosul fiscal s-au îmbunătăţit considerabil. Apreciez atât munca avocaţilor, dar mai ales discernământul, acolo unde există o practică neomogenă, în instanţa de contencios fiscal, cu valenţe clare şi către aspectul penal.

Revin la esenţa articolelor scrise pe acest subiect. ANAF a greşit grav, fără ca o comisie parlamentară să investigheze abuzul acestei autorităţi, impactul acestui abuz la adresa economiei naţionale, dar şi să propună măsuri, mai ales după cele două decizii CJUE. Spuneam că o analiză rece ca un duş, dură, dezbrăcată de politeţe sau de a fi corect politic arată că, în condiţiile aderării României la Comunitatea Europeană şi a jurisprudenţei vaste a CJUE, cele două decizii, Salomie şi Oltean în 2015 şi Tulică şi Plavoşin în 2013, ERAU INUTILE. Decizia CA Cluj arată acest aspect din care rezultă că inspecţia fiscală a stabilit greşit cuantumul obligaţiei fiscale, cu încălcarea art. 2 din prima directivă în materie de TVA, respectiv încălcarea neutralităţii fiscale. Parlamentul trebuie să se sesizeze şi să preia de la Ministerul de Finanţe prerogativele de organ iniţiator de legi, pentru că tot ce încearcă Parlamentul pentru ţară este distrus de Ministerul de Finanţe şi Guvernele care modifică nelegal Codul fiscal, prin măsuri aberante. Parlamentul trebuie să facă un control de legalitate, în baza art. 44 alin. (1) din Regulamentul Senatului României: Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă, comisii speciale, inclusiv comisii paritare de mediere, sau comisii comune cu Camera Deputaţilor, coroborat cu art. 40 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor: Camera Deputaţilor constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale.

Revin la decizie, care spune că adăugarea TVA la preţul de vânzare, preţ care deja include TVA, este o încălcare a neutralităţii TVA, transformând TVA într-un cost al afacerii. Judecătorul Gabriel-Adrian Năsui trece apoi în revistă apărările privind încălcările principiilor fundamentale, respectiv principiul neutralităţii fiscale şi dreptul de deducere, pentru a analiza şi încălcarea obligaţiilor ANAF, respectiv înregistrarea din oficiu, într-un termen rezonabil, care să nu ducă la costuri suplimentare pentru contribuabil. Frumuseţea argumentării avocatului nu este condamnarea autorităţii pentru propria culpă, ci a prezentării celor două sentinţe CEDO, Jussila contra Finlandei şi Bendenoun contra Franţei, noutatea care completează deja o jurisprudenţă românească cu principii pe care mai ales penalul nu prea le respectă. Jussila contra Finlandei spune că este abuzivă calcularea de creanţe fiscale accesorii, ce au un caracter „sancţionator”. Curtea Europeană a hotărât, în Bendenoun contra Franţei, că sancţiunile fiscale afectează principiul securităţii juridice, deci, cu trimitere la art. 6 din Convenţie, ele intră în sfera materiei penale, întrucât dispoziţiile legislaţiei referitoare la impozitare se aplică tuturor cetăţenilor, impunând un anumit comportament, sub pedeapsa unor sancţiuni. Continuând în acestă zonă, consider că Parlamentul trebuie să verifice în cadrul controlului de legalitate şi TOATE urmăririle penale prezentate la TV, unde DNA nu are bază fiscală. Circul trebuie să înceteze şi „eroina conducătoare” să fie prezentată în lumina reală, a abuzului în serviciu, pentru că un Procuror ar trebui să ştie legea şi competenţa în cadrul acesteia.

Judecătorul preia argumentaţia apărării şi subliniază că majorările (majorări, dobânzi şi penalităţi) impozitelor (Accize, TVA, Impozit, Contribuţii) nu au drept scop reparaţia pecuniară a unui prejudiciu, ci vizează în principal să împiedice repetarea unor comportamente similare, fiind întemeiate pe o normă cu caracter general al cărei scop este, concomitent, preventiv şi represiv. Ne aflăm, deci, în fața unor sancţiuni impuse de lege, unde legea nu stabileşte clar caracterul ilicit ce duce la încălcarea principiului securităţii juridice, dezvoltat de CEDO şi în cauzele Kokkinakis contra Greciei, Cantoni contra Franţei su Păduraru contra României.

Judecătorul reţine existenţa unor vicii esenţiale în cazul actelor administrativ-fiscale atât în privinţa viciului Deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. 2/2011 (niciodată investigată şi sancţionată pentru prejudiciul evident, creat unui întreg sector economic al României), cât şi în privinţa refuzului dreptului de deducere (pentru care prezintă ca motivări decizii CJUE, pe o jumătate de pagină), pe considerentul neînregistrării ca persoană fizică în scopuri de TVA. Ca urmare, consecinţa firească a fost anularea integrală a actelor atacate. Ceea ce este special la această sentinţă este că judecătorul Gabriel-Adrian Năsui aplică corect Codul de procedură fiscală, arătând că nu are calitate de a modifica un act administrativ fiscal, ci numai să-l anuleze, deoarece LEGEA spune că stabilirea obligaţiei fiscale este atributul exclusiv al organului fiscal. Ori domnul judecător tocmai a afirmat indirect că fiscalul ţine în loc penalul. Adică, dacă instanţa nu are acest atribut exclusiv, nici procurorul nu poate să-l aibă. Aşa cum, excepţional, este formulată, decizia este corectă, pentru că după anularea actelor administrative, judecătorul arată dreptul ANAF la controlul fiscal şi trimite la refacerea actelor administrative care să ia în calcul statuările instanţei, respectiv ele sunt operaţiuni impozabile din perspectiva TVA, aşa cum a stabilit ICCJ în decizia 3486/26.09.2014, pentru unul din asociaţii reclamantului, având relevanţă în cauză şi paragrafele 47-50 din Decizia CJUE C-183/14.

Judecătorul îşi continuă motivarea că actele administrativ-fiscale contestate au fost emise cu încălcarea normelor europene, în ceea ce priveşte determinarea bazei de calcul a TVA şi recunoaşterea dreptului de deducere. Pentru mine, însă, ”cireaşa de pe tort” este motivarea în drept a atribuţiei de stabilire a obligaţiei fiscale în competenţa exclusivă a organelor fiscale (art. 7 alin (2), art. 23, art. 32, art. 41 Cod procedură fiscală) cu trimitere directă la articolul ”Incredibil, dar adevărat: Cum determină procurorul prejudiciul fiscal,” unde arătam că nu se poate calcula prejudiciu fiscal fără ca ANAF să modifice baza de impunere.

Sunt plăcut impresionat de faptul că judecătorul NU RECALCULEAZĂ baza de impunere, acesta fiind apanajul exclusiv al ANAF. Reamintesc că anumite decizii, inclusiv ale ICCJ, afectează tocmai acest mod de percepere, probabil aflându-ne şi în faţa unui posibil RIL. Cert este că LEGEA este clară – atribuţia de stabilire a obligaţiei fiscale este în competenţa exclusivă a organelor fiscale. Şi ca să mi se adeverească încă un punct de vedere ridicat din 2010, Judecătorul Gabriel-Adrian Năsui apreciază corect şi incidenţa legislaţiei secundare care dovedeşte că înainte de 1 ianuarie 2010 legea era neclară pentru că de-abia prin Ordinul nr. 1415/2009 se putea demara inspecţie fiscală la persoanele fizice, iar prin Ordinul nr. 1786/2010, obligaţia de înregistrare se putea executa de ANAF, începând cu 28 aprilie 2010. Judecătorul a motivat la maxim şi faptul că ANAF, la fiecare 6 luni, avea cunoştinţă de situaţia de fapt fiscală pe care notarii o raportau semestrial prin declaţiile 208.

Mai apreciez soluţia şi pentru că în baza principiilor certitudinii juridice şi conform jurisprudenţei (extensive) CEDO şi CJUE motivează claritatea şi coerenţa rezonabilă a legii, ANAF având obligaţia de a-şi defini în mod clar exigenţele, pentru ca legea să fie previzibilă. Totuşi, judecătorul arată conservativ că situaţia de fapt indică şi o vină a „profesionistului din domeniul imobiliar” ce trebuia să facă demersuri pentru clarificarea situaţie fiscale, urmând ca ANAF să refacă controlul fiscal şi cu obligativitatea aplicării principiului proporţionalităţii.

Daniel Udrescu

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week