Camil Tănăsescu: Aspecte teoretice privind cauzele justificative în contextul noului Cod penal
7 martie 2016 | Ioan Dumitru APACHIȚEILector univ. dr. Camil Tănăsescu a publicat în Revista Română de Jurisprudență nr. 4/2013 articolul intitulat ,,Aspecte teoretice privind cauzele justificative în contextul noului Cod penal”.
Prin reglementarea cauzelor justificative în noul Cod penal se au în vedere argumentele pentru înlăturarea unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii și anume caracterul nejustificat, astfel încât fapta comisă să devină permisă de normele juridice.
În cuprinstul art. 19 din noul Cod penal legiuitorul a reglementat legitima apărare prin care îi este recunoscut faptuitorului și oricărei alte persoane, dreptul de a săvârși o faptă prevăzută de legea penală în vederea înlăturării unui atac injust. Necesitatea prezentei reglementări rezidă în caracterul imperativ al protejării valorilor sociale particulare aflate în pericol chiar cu riscul încălcării altor valori sociale, cu condiția respectării principiului proporționalității.
În vederea reținerii apărării legitime, legiuitorul prevede în cuprinsul art. 19 alin. (2) condițiile generale ale atacului îndreptat împotriva valorii sociale ocrotite de norma penală. Astfel, atacul trebuie să fie realizat de o persoană fizică (în mod nemijlocit prin activități concrete sau nemijlocit prin utilizarea de instrumente sau a unui animal); obiectul atacului să reprezinte un interes ocrotit de lege, cum ar fi drepturile fundamentale ale persoanei; caracterul material al atacului (concretizat într-o acțiune sau inacțiune rezultată din manifestarea certă a voinței atacatorului, sunt excluse atacurile verbale sau exprimate în scris); atacul sa fie direct, în sensul vizării nemijlocite a valorii sociale; caracterul direct al atacului, caracterizat prin inexistenșa unui impediment între acțiunea directă și valoarea socială vizată, raportat la mijloacele de care dispune atacatorul; caracterul imediat al atacului, constând în termenul scurt de la momentul ivirii pericolului și pânâ în momentul producerii urmării socialmente periculoase și în final caracterul injust al atacului constând în lipsa unuei dispoziții legale pe care să se fundamenteze acțiunea atacatorului.
În cuprinsul articolului autorul menționează și posibilitatea existenței apărării legitime din partea salariaților sau a oricăror alte persoane în vederea protejării persoanei juridice de un atac îndreptat împotriva intereselor acesteia.
Sunt evidențiate, de asemenea, și condițiile generale pentru realizarea apărprii victimei. Astfel, apărarea trebuie să constea într-o faptă prevăzută de legea penală, în caz contrar neexistând o legitimă apărare; atacul injust să fie anterior apărării, întrucăt legiuitorul român nu prevede existența unei legitime apărări preventive; apărarea să fie realizată împotriva celui ce exercită atacul; necesitatea apărării în vederea evitării și îndepărtării atacului și în final condiția proporționalității apărării raportată la gravitatea atacului, depășirea acesteia concretizându-se într-un exces neimputabil sau scuzabil.
Analiza conținutului legitimei apărări în vederea stabilirii existenței acesteia presupune o analiză in concreto a elementelor obiective, cum ar fi a condițiilor de desfășurare a evenimentelor, mijloacele utilizate cât și a elementelor subiective, precum capacitatea psihică a victimei și modul cum s-a raportat aceasta la pericolul concret.
