Călina Jugastru: Încheierea căsătoriei în dreptul internațional privat. Evoluții și tendințe
9 martie 2016 | Raluca-Andreea TRÎNCĂ-GĂVAN
Prof. univ. dr. Călina Jugastru a publicat în Revista Română de Drept Privat nr. 5/ 2015 articolul intitulat: „Încheierea căsătoriei în dreptul internațional privat. Evoluții și tendințe”.
Dreptul internațional privat este caracterizat de dinamism, dovadă stând și modificările suferite de modelul matrimonial de-a lungul timpului. Autoarea realizează o amplă analiză a încheierii căsătoriei în situația în care aceasta prezintă elemente de extraneitate. Totodată, sunt aduse în discuție și alte instituții, precum logodna și alte forme de uniuni între persoane.
Cât privește logodna, se subliniază că pentru determinarea legii aplicabile este necesar stabilirea caracterului ei: act juridic sau fapt juridic, neexistând o calificare unitară la nivelul dreptului internațional. Condițiile de fond urmează a fi guvernate de legea națională a fiecăruia dintre logodnici, iar referitor la forma, Codul Civil nu instituie o formă anume, nepunându-se așadar problema stabilirii legii aplicabile.
Legiuitorul român a ales să nu recunoască căsătoriile dintre persoanele de același sex încheiate sau contractate în străinătate, fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini (art. 277 alin. (2) C. Civ.). Se apreciază că modul cum a ales Codul Civil să rezolve conflictul de legi este o soluție clară, deși această opțiune a fost criticată ca neaflându-se în concordanță cu dreptul european. Lipsa unei reglementări echivoce ar fi trezit problema unei recalificări în situația invocării efectelor unei căsătorii încheiate între persoane de același sex într-un stat care nu consacră această instituție, cum este și exemplul României.
Calitatea de persoană căsătorită constituie impediment la încheierea unui nou mariaj pe teritoriul statului român. Cu toate acestea, căsătoriilor poligame încheiate în alte state, cu respectarea condițiilor cerute de legea fiecăruia dintre soți, le vor fi recunoscute unele efecte, cum ar fi solicitările privind obligația de întreținerea sau succesiunea, arată autoarea.
Deși nu sunt recunoscute de statul român, în peisajul legislativ internațional sunt prezente și alte forme de conviețuire decât căsătoria, fiind amintite în acest sens concubinajul și parteneriatele civile înregistrate. În privința ultimelor, de interes este calificarea juridică, în vederea determinării legis causae. Legea aplicabilă se află în strânsă relație cu punctul de legătură, opinându-se că acesta ar trebui să fie considerat locul înregistrării parteneriatului civil, fapt ce va determina incidența lui lex auctoris.
În final, este sublinată influența care a avut-o lărgirea conținutului drepturilor fundamentale pe tărâmul matrimonial. Modificările legislative suvernite determină modificarea și adaptarea conceptului de ordine publică de drept internațional privat, în vederea armonizării reglementărilor diferite existente, cu păstrarea, bine înțeles, a specificului național al fiecărui stat.
