Mirela Iovu: Efectele implementării Recomandării Comisiei Europene nr. 135/2014 privind o nouă abordare a eşecului în afaceri şi a insolvenţei
10 martie 2016 | Cosmina SIMADrd. Mirela Iovu a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 4/2015 articolul intitulat „Efectele implementării Recomandării Comisiei Europene nr. 135/2014 privind o nouă abordare a eşecului în afaceri şi a insolvenţei”.
În materie de insolvență la nivel unional, reglementarea europeană se prezintă sub forma Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvență. Acesta a fost adoptat pentru a face față aspectelor legate de insolvența transfrontalieră, întrucât se aplică în cazul în care debitorul în insolvență are active sau creditori în mai multe state membre. Sunt reglementate norme privind jurisdicția, legea aplicabilă, coordonarea procedurilor de insolvență deschise în mai multe state membre, măsuri pentru evitarea unor eventuale încercări ale debitorului de a obține o situație juridică mai favorabilă în alt stat membru, etc. În scopul creării unor cadre naționale care să corespundă legislației europene în materie, s-au făcut anumite studii și s-au lansat consultări publice în acest sens. Mai mult, Uniunea acordă o atenție deosebită IMM-urilor, Comisia considerând că acestea ar trebui să beneficieze de sprijin pentru a face față dificultăților economice, în sensul în care statele membre ar trebui să reducă din costurile privind restructurarea IMM-urilor. Comisia caută să facă o diferență între cei care au dat faliment în mod onest și cei care au dat faliment în mod fraudulos, acordând beneficii celor onești.
În urma consultării din iulie 2013, Comisia Europeană a adoptat, la 12 martie 2014, Recomandarea nr. 135 „privind o nouă abordare a eşecului în afaceri şi a insolvenţei” care are ca scop încurajarea statelor membre să sprijine antreprenorii onești. Experiența statelor membre a dovedit că, atât timp cât pot să se restructureze mai devreme, șansele întreprinderilor de a se salva sunt mult mai mari. Restructurarea timpurie e posibilă în puține țări, iar acolo doar sub condiția unor costuri mari. În alte țări, precum și România, un întreprinzător onest are nevoie de o perioadă foarte lungă de timp pentru a putea să fie descărcat de datoriile vechi și să înceapă o nouă afacere. În țara noastră, un prim pas al implementării Recomandării nr. 135/2014 este reprezentat de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Efectele preconizate ar fi, spre exemplu, restructurarea activității companiilor aflate în dificultate financiară într-un stadiu incipient, restructurarea activății fără a fi necesar să se deschidă oficial procedura judiciară, reducerea impactului negativ pe care falimentul l-ar putea avea asupra șanselor viitoare de a pune bazele unei afaceri, etc.
Implementarea Recomandării nr. 135/2014 a avut efecte asupra mediului de afaceri românesc. Numărul firmelor care au intrat în insolvență în anul 2014 s-a diminuat cu 30% comparativ cu anul 2013. Este posibil ca această reducere să se datoreze aplicării Legii nr. 85/2014. Este îngrijorător, însă, faptul că acele companii care sunt în insolvență iminentă sau în dificultate sunt în număr mai mare decât companiile „sănătoase”. Fenomenul a luat amploare pe plan local în ultimii 5 ani post-criză. În situația de față, băncile au căutat să-și restructureze împrumuturile acordate prin: reeșalonări, acordarea unor perioade de grație, prelungirea scadențelor, etc. Cauzele fenomenului sunt, printre altele: creșterea importanței creditului comercial, pe fondul unei ponderi mai ridicate a creanţelor în active circulante, nivelul încă ridicat al arieratelor şi impactul negativ pe care acestea îl au asupra companiilor care lucrează cu statul, ș.a.m.d. . Astfel, fără intervențiile favorabile pentru debitori din partea băncilor, număr societăților în insolvență ar putea să crească semnificativ.
Recomandarea europeană a avut efect și asupra mediului bancar. Acestea constau, în special, în creșterea ratei creditelor neperformante. Legea nr. 85/2014 creează anumite pârghii de preinsolvență de redresare a companiilor. Bunăoară, la art. 4 din lege se prevede „acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin procedura de reorganizare judiciară.” Acest principiu este pus în aplicare prin prevederile referitoare la mandatul ad-hoc şi la concordatul preventiv. În articol se estimează că această lege va avea efecte favorabile atât asupra creditării, cât şi asupra posibilităţilor de recuperare a creanţelor, conducând la eficientizarea procedurilor de preinsolvenţă şi insolvenţă.
În concluzie, Uniunea Europeană caută să efectueze o armonizare a legislațiilor naționale în materia insolvenței, astfel încât întreprinderile să poată beneficia de posibilitatea de a se restructura timpuriu, iar întreprinderile care se lovesc de dificultăți din cauze obiective, cu alte cuvinte, antreprenorii onești, să primească sprijin pentru a avea șanse ridicate de redresare cât mai rapidă.
