ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
 
 
Opinii
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Decizia Curții Constituționale cu privire la interceptări – scoaterea SRI și DIPI în afara legii

09.03.2016 | Radu-Bogdan CĂLIN

În data de 16 februarie 2016, Plenul Curții Constituționale a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală privind punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, dispoziții cu următorul conținut:

„(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției ori de alte organe specializate ale statului.” Curtea Constituțională a constatat că sintagma ”alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedura penală este neconstituțională, deoarece aceasta nu îndeplinește condițiile esențiale pe care trebuie să le aibă legea, respectiv claritate și previzibilitate.

Cu titlu prealabil, se impune definirea supreavegherii tehnice și analiza pe scurt a garanțiilor oferite de dispozițiile legale împotriva ingerințelor arbitrare din partea organelor statului în dreptul la viață privată a persoanelor.

Supravegherea tehnică presupune interceptarea comunicațiilor, accesul la un sistem informatic, supravegherea video sau localizarea prin mijloace tehnice. Mandatul de supraveghere tehnică, reprezentând actul prin care se autorizează folosirea metodele speciale de supraveghere enumerate mai sus, este încuviințat, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți pe un termen de maxim 30 de zile. În cazuri excepționale, de urgență, procurorul poate autoriza măsurile de supraveghere pe un termen de 48 de ore, măsură care este necesar să fie confirmată ulterior de judecătorul de drepturi și libertăți. Aceste măsuri, care restrâng dreptul persoanelor la viață privată, prevăzut de atât de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât și de art. 26 din Constituția României, sunt dispuse în cazuri bine identificate și reglementate precis de norma procesuală, respectiv în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni grave, probele nu pot fi obținute, de regulă, în alt mod, iar măsura este necesar să fie proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.

La o scurtă analiză a dispozițiilor procesual penale care reglementează aceste măsuri de supraveghere, este lesne de observat că există garanții suficiente împotriva ingerințelor arbitrare în drepturile persoanelor din partea autorităților, deoarece ele pot fi dispuse în principiu de un magistrat care îndeplinește condițiile de imparțialitatea și independență, respectiv judecătorul de drepturi și libertăți și doar în cazuri excepționale pot fi dispuse de procuror prin ordonanță. În plus, există o perioadă maximală pentru care pot fi dispuse, după încetarea măsurii persoana supravegheată este informată cu privire la măsură, persoanele care iau la cunoștință despre convorbiri au obligația de a păstra secretul profesional, toate acestea fiind garanții îndestulătoare pentru a nu fi afectat dreptul persoanelor la viață privată în substanța sa.

Conform art. 142 alin. (1) din Codul de Procedură Penală pot fi puse în executare mandatele de supraveghere tehnică de următoarele categorii de persoane: procurori, organele de cercetare penală, lucrători specializați din cadrul poliției și ”alte organe specializate ale statului” – sintagmă declarată neconstituțională.

Curtea Constituțională critică dispozițiile legale care permit punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică de ”alte organe specializate ale statului”, deoarece această sintagmă nu oferă claritate și previzibilitate, care sunt calități fundamentale ale unei legii.

În România, instituțiile care pot pune în executare un mandat de supraveghere sunt: Serviciul Român de Informații, Direcția de Operațiuni Speciale[1] din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Departamentul de Informații și Protecție Internă[2] și serviciul tehnic al Direcției Naționale Anticorupție. În categoria ”alte organe specializate ale statului” intră atât Serviciul Român de Informații, cât și Departamentul de Informații și Protecție Internă, în consecință după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, aceste instituții nu vor mai avea competența de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică.

Există opinii în sensul că lucrătorii din cardul Departamentul de Informații și Protecție Internă intră în categoria lucrătorilor specializați din cadrul poliției. Nu suntem de acord, deoarece potrivit acestei ipoteze ar înseamna ca Departamentul de Informații și Protecție Internă să facă parte din structurile Poliției Române, lucru neadevărat deoarece aceasta este o structură autonomă în cadrul Ministerului de Interne.

Potrivit O.U.G. nr. 30/2007,  Departamentul de Informații și Protecție Internă este structura specializată a ministerului, nu a Poliției Române, care desfăşoară activităţi de informaţii, contrainformaţii şi securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii şi combaterii ameninţărilor la adresa securităţii naţionale privind misiunile, personalul, patrimoniul şi informaţiile clasificate din cadrul Ministerului de Interne. Spre deosebire de Direcția de Operațiuni Speciale, care este o structură ce aparține Poliției Române, Departamentul de Informații și Protecție Internă este o structură autonomă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne cu atribuții și organizare diferite față de cele ale Poliției Române. Toate structurile din cadrul Poliției Române se subordonează Inspectoratului General al Poliției Române și implicit Inspectorului General al Poliției Române.

Directorul General al D.I.P.I. nu se subordonează Inspectorului General al Poliției Române, este pe același palier cu acesta, amândoi având rang de secretar de stat, iar potrivit H.G. nr. 416/2007, numirea şi eliberarea din funcţie a directorului general al Direcţiei de Informaţii şi Protecţie Internă se face prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului afacerilor interne. Simplul fapt că personalul din cadrul Departamentului de Informații și Protecție Internă are grade profesionale, nu este de natură să conducă la ideea că această structură aparține Poliției Române și că lucrătorii din cadrul D.I.P.I. intră în categoria ”lucrătorilor specializați ai poliției”. În consecință, apreciem că instituția autonomă din cadrul Ministerului de Interne, Departamentul de Informații și Protecție Internă intră în categoria ”altor organe specializate ale statului.”

Se impune mențiunea[3] că Departamentul de Informații și Protecție Internă nu deține infrastructură tehnică pentru conectarea la operatorii de servicii de telecomunicații, astfel încât să poată efectua în mod independent interceptări ale unei comunicații. Acest lucru se realizează exclusiv prin intermediul Serviciului Român de Informații.

Cu privire la competența Serviciului Român de Informaţii, apreciem că potrivit dispozițiilor Legii nr. 14/1992, acesta  este serviciul organizat de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind controlată de Parlament și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Potrivit unui comunicat de presă al instituției[4], S.R.I. este autoritatea națională în materia interceptării comunicațiilor telefonice, sens în care celelalte instituții (Direcția Națională Anticorupție, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din cadrul MIRA și Direcția de Operațiuni Speciale din IGPR), după obținerea autorizațiilor legale pentru interceptarea comunicațiilor, se adresează serviciului nostru pentru punerea în aplicare a acestora. Instituțiile menționate dețin echipamente tehnice cu ajutorul cărora pot realiza activități de preluare a fișierelor audio de la SRI și transformarea în fișiere scrise (redarea semnalului audio).

Apreciem că după publicarea în Monitorul Oficial al Deciziei Curții Constituționale, atât S.R.I., cât și D.I.P.I. nu vor mai avea competența de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică, singurele instituții cărora se vor putea adresa procurorii pentru a pune în executare mandatele de supraveghere vor fi serviciul tehnic al D.N.A., și Direcția de Operațiuni Speciale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Sistemul tehnic existent în cadrul structurii centrale a D.N.A. și cel existent la nivelul Direcției de Operațiuni Speciale, nu realizează decât copierea de pe serverul S.R.I. a fișierelor existente. Aceste servicii tehnice au calitatea de utilizator a sistemului gestionat de S.R.I., deci mandatele de supraveghere se pun în executare de către serviciul tehnic al D.N.A. și al Direcției de Operațiuni Speciale din cardul Inspectoratului General al Poliției Române doar în mod mediat, prin folosirea sistemului gestionat de S.R.I., conform raportului comisiei parlamentare din 2008.[5]

Considerăm că Serviciul Român de Informații nu va mai putea pune în mod direct în executare mandatele de supraveghere, dar punerea în executare de alte instituții a mandatelor prin intermediul S.R.I. va fi legală și constituțională. Previzibilitatea și claritatea legii procesual penale trebuie să privească strict instituția căreia se adresează procurorul pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere, nu și a procedurii pe care o urmează ulterior această instituție. Aparatura tehnică care se folosește și procedura de interceptare este și trebuie să rămână confidențială. În caz contrar, vor putea fi dezvoltate aparate tehnice care să informeze persoana că îi sunt interceptate comunicațiile sau chiar să o protejeze împotriva acestor interceptări.

Referitor la mijloacele de probă obținute prin punerea în excutare a mandatului de supraveghere tehnic de ”alte organe ale statului”( S.R.I. sau D.I.P.I.) până în momentul publicării Deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, apreciem că acestea sunt legal obținute. Legalitatea probelor se referă la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege la momentul obținerii acestora. Acest aspect rezultă și din Legea nr. 255/2013 care, reglementând o situație tranzitorie, a prevăzut că actele de procedură trebuie să fie îndeplinite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data îndeplinirii lor. Din moment ce punerea în executarea a unui mandat de supraveghere este un act de procedură, acesta trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de lege la data la care se dispune punerea în executare a acestuia.

În concluzie, dacă dispozițiile legale care reglementau punerea în executare a mandatului de supraveghere de ”alte organe specializate ale statului” erau constituționale în momentul în care s-a dispus punerea în executare a mandatului de supraveghere de acele organe, se consideră că probele astfel obținute îndeplinesc condiția legalității.


[1] Direcţia Operaţiuni Speciale este o unitate de suport informativ, tactic-operațional şi tehnico-operativ specializat ce deserveşte structurile din componenţa Ministerului Administraţiei şi Internelor – Inspectoratul General al Poliţiei Române.
[2] Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI) este serviciul secret al Ministerului Administrației și Internelor (MAI) din România. Este urmașa fostei „Doi și-un sfert” (numită așa după numele fostei unități de informații a Internelor, UM 215), serviciul secret al Ministerului de Interne.
[3]  Raportul comisiei comune parlamentare de anchetă pentru verificarea informațiilor furnizate cu privire la interceptarea comunicațiilor, p. 13
[4] Disponibil aici.
[5] Disponibil aici.


Radu-Bogdan Călin
Auditor de justiție


Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Decizia Curții Constituționale cu privire la interceptări – scoaterea SRI și DIPI în afara legii”

  1. Mihai RĂDUCANU spune:

    Cu respect va rog sa-mi explicati si mie cum poate „scoate in afara legii” SRI si DIPI o decizie a CCR-ului?
    Tot cu respect va spun ca deciziile CCR-ului nu poate „scoate in afara legii” pe nimeni, cu atat mai putin pe SRI si pe DIPI.
    Nu in ultimul rand, pot sa fac de pe acum afirmatia ca „training”-ul politistilor/specialistilor care vor fi „angajati” de DNA si DIICOT va fi facut tot de SRI, aparatura mijloacele tehnice vor fi autorizate tot de SRI, iar daca ma gandesc la costuri, s-ar putea ca solutia „practica” sa fie urmatoarea: ofiterii SRI detasati (ca sa nu spun „infiltrati”) ca politisti judiciari. Magistratii nu pot fi lucratori acoperiti/descoperiti ai serviciilor de informatii; politistii judiciari da.
    Deci, aparatura aflata in posesia SRI-ului va fi folosita de aceeasi ofiteri SRI, dar care vor deveni si politisti judiciari. Vor „ponta” in acelasi timp pentru 2 structuri diferite.
    La posibilitatea asta v-ati gandit? Ce lege impiedica acest lucru?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.