Emod Veress: Compensația – două aspecte controversate
15 martie 2016 | Ioana-Bianca TOFAN
Conf. univ. dr. Emod Veress a publicat, în Revista Pandectele Române nr. 11/2015, articolul intitulat „Compensația – două aspecte controversate”.
Compensația este modalitatea de stingere simultană a două datorii reciproce existente între două persoane, până la concurența celei mai mici dintre ele.
Aceasta operează în cazul oricărei obligații, indiferent de izvorul lor. Legea exclude compensația în cazul în care una dintre creanțe rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi, în cazul în care datoria are ca obiect restituirea bunului dat sau cu titlu de comodat și în cazul în care datoria are ca obiect un bun insesizabil.
Compensația poate fi de plin drept, convențională sau judiciară.
Efectul principal al compensației constă în stingerea ambelor obligații, dacă au o valoare egală, iar dacă sunt datorii inegale, datoria mai mică se stinge în totalitate, iar datoria mai mare se va stinge până la concurența valorii obligației mai mici. Atunci când mai multe obligații susceptibile de compensație regulile stabilite pentru imputația plății se aplică în mod corespunzător.
Acest efect extinctiv se extinde și asupra garanțiilor sau accesoriilor care însoțesc aceste creanțe. Dacă cele două datorii sunt de valoare inegală, garanțiile vor continua să existe să garanteze datoria care nu a fost compensată.
Fideiusorul poate opune în compensație creanța pe care debitorul principal o dobândește împotriva creditorului obligației garantate. Dar, debitorul principal nu poate, pentru a se libera față de creditorul său, să opună compensația pentru aceea ce acesta din urmă datorează fideiusorului.
Compensația nu are loc și nici nu se poate renunța la ea în detrimentul drepturilor dobândite de un terț.
Prima problemă controversată are în vedere compensația între profesioniști. Astfel prin actele normative din domeniu s-a instituit un sistem formal al compensației conform căruia în cazul restanțelor care depășesc 10 000 lei și sunt mai vechi de 30 de zile, compensarea datoriilor între doi agenți economici cu sediul în România se face prin ordin de compensare, doar pe baza unor formulare tipizate și numai prin intermediul Serviciului de Compensare, din cadrul Institutului de Management și Informatică. În cazul restanțelor care nu depășesc 10 000 lei și sunt mai vechi de 30 de zile, compensarea se face în mod direct, fără ca societățile să fie obligate să intre în sistemul de compensare.
În cazul creanțelor reciproce mai noi de 30 de zile pot fi compensate în temeiul prevederilor Codului civil, inclusiv prin înregistrarea în contabilitate.
Al doilea aspect controversat este acela dat de interacțiunea dintre prevederile Codului civil și dreptul insolvenței. Astfel, dacă condițiile compensației legale sunt îndeplinite înainte datei sau de la data deschiderii procedurii insolvenței, atunci efectele compensației de plin drept se produc automat.
Un creditor nici nu trebuie să se înscrie în tabelul creanțelor pentru a putea invoca compensația de drept, intervenită anterior sau la data deschiderea procedurii insolvenței.
Neînregistrarea în contabilitate a operațiunii de compensație anterior deschiderii procedurii insolvenței sau nerespectarea formalităților legale se poate interpreta ca o renunțare tacită la compensație.
În situația în care condițiile prevăzute de Codul civil pentru compensația de plin drept erau îndeplinite anterior sau la data deschiderii procedurii insolvenței, formalitățile legale pot fi efectuate și ulterior acestei date.
Compensația legală poate opera dacă creanțele reciproce s-au născut după data deschiderii procedurii insolvenței.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
