Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

CJUE. Procedura europeană de somație de plată în situația unei creanțe întemeiată pe dreptul la compensație ca urmare a întârzierii unui zbor


11.03.2016 | JURIDICE.ro
Secţiuni: CJUE, Drept civil, Dreptul Uniunii Europene
JURIDICE - In Law We Trust

Cauza C-94/14 (Flight Refund) (Camera a doua, cu participarea jud. dr. Camelia Toader): „Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă – Obligațiile unei instanțe sesizate în vederea desemnării unei instanțe competente teritorial să soluționeze procedura contencioasă generată de opoziția pârâtului la somația europeană de plată ”

Cererea de decizie preliminară formulată de Curtea Supremă, Ungaria, privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Flight Refund Ltd, societate cu sediul în Regatul Unit, pe de o parte, și Deutsche Lufthansa AG, societate cu sediul în Germania, pe de altă parte, în legătură cu o creanță aferentă compensației solicitate ca urmare a întârzierii unui zbor. În fapt, societatea Flight Refund Ltd, specializată în recuperarea drepturilor la compensație pentru întârzieri de zbor a depus, la un notar maghiar, o cerere de somație europeană de plată împotriva Deutsche Lufthansa. Întrucât reprezentantul Flight Refund a declarat că nu putea desemna instanța națională competentă în urma trecerii de la procedura europeană de somație de plată la procedura civilă de drept comun, acest notar s‑a adresat Curții Supreme, pentru ca aceasta să desemneze respectiva instanță competentă teritorial.

În acest context, instanța de trimitere a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții mai multe întrebări preliminare, prin care se ridică, în esență, problema puterilor și a obligațiilor unei instanțe, în temeiul dreptului Uniunii și în special al Regulamentului nr. 1896/2006, în împrejurări în care această instanță este sesizată cu o procedură privind desemnarea instanței competente teritorial din statul membru de origine a unei somații europene de plată și examinează aspectul privind competența internațională a instanțelor din acest stat membru de a soluționa o procedură contencioasă referitoare la creanța aflată la originea respectivei somații de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop.

Astfel cum rezultă din considerentele hotărârii pronunțate de Curte, procedura specială reglementată de Regulamentul nr. 1896/2006, precum și obiectivele pe care acesta din urmă le urmărește nu se aplică însă atunci când creanțele care stau la originea unei somații de plată sunt contestate prin intermediul opoziției prevăzute la articolul 16 din acest regulament. Potrivit modului său de redactare, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006 se limitează să impună, în caz de opoziție a pârâtului formulată în termenul prevăzut în acest scop, continuarea automată a procedurii în fața instanțelor competente din statul membru de origine a somației de plată în conformitate cu normele de procedură civilă de drept comun, cu excepția cazului în care reclamantul a cerut expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz.

Rezultă că, în principiu, sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1896/2006 atunci când procedura continuă, în urma opoziției pârâtului, în fața unei instanțe cum este instanța de trimitere, care examinează, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, competența internațională a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată de a soluționa procedura civilă de drept comun aferentă creanței contestate, în temeiul normelor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

În hotărârea pronunțată, Curtea a stabilit că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în împrejurările în care o instanță este sesizată cu o procedură privind desemnarea unei instanțe competente teritorial din statul membru de origine a somației europene de plată și examinează, în împrejurările menționate, competența internațională a instanțelor din acest stat membru de a soluționa o procedură contencioasă referitoare la creanța aflată la originea unei astfel de somații de plată împotriva căreia pârâtul a formulat opoziție în termenul prevăzut în acest scop:

– întrucât Regulamentul nr. 1896/2006 nu furnizează indicații cu privire la puterile și la obligațiile acestei instanțe, respectivele aspecte de procedură rămân, potrivit articolului 26 din regulamentul menționat, reglementate de legislația națională a acelui stat membru;

– Regulamentul nr. 44/2001 impune ca problema competenței internaționale a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată să fie soluționată prin aplicarea normelor de procedură care permit să se garanteze efectul util al dispozițiilor acestui regulament și dreptul la apărare, indiferent dacă instanța de trimitere sau o instanță pe care aceasta din urmă o desemnează ca instanță competentă teritorial și material să se pronunțe cu privire la o creanță cum este cea în discuție în litigiul principal, în temeiul procedurii civile de drept comun, se pronunță asupra acestei probleme;

– în ipoteza în care o instanță cum este instanța de trimitere se pronunță cu privire la competența internațională a instanțelor din statul membru de origine a somației europene de plată și decide în sensul existenței unei asemenea competențe în lumina criteriilor prevăzute de Regulamentul nr. 44/2001, acest din urmă regulament și Regulamentul nr. 1896/2006 obligă instanța respectivă să interpreteze dreptul național în sensul că acesta din urmă îi permite să identifice sau să desemneze o instanță competentă teritorial și material să soluționeze această procedură și

– în ipoteza în care o instanță cum este instanța de trimitere decide în sensul lipsei unei asemenea competențe internaționale, instanța menționată nu are obligația de a reexamina din oficiu, prin analogie cu articolul 20 din Regulamentul nr. 1896/2006, această somație de plată.

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑
Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro