BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Aspecte privind mecanismul interceptării și înregistrării comunicațiilor

17.03.2016 | Doru Ioan CRISTESCU
Newsletter
Instagram
Facebook

Apreciem ca fiind necesar pentru cunoașterea mecanismului interceptării și înregistrării comunicațiilor și următoarele precizări, consemnate în cartea autorilor D.I.Cristescu, V. Enescu, Prolegomene privind administrarea și expertizarea probelor multimedia, Ed. Solness, Timișoara, 2013, ISBN 978–973–729–378–7:

 I. Citat de la filele 34-60

“2.3.4. Referitor la suportul[1] pe care se află stocate datele informatice privind interceptarea și înregistrarea comunicațiilor ori a oricărui alt tip de comunicare, procurorul sau organul de cercetare penală (care întocmeşte un proces verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică), este obligat să consemneze rezultatele activităţilor efectuate care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, numele persoanelor la care se referă, dacă sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum şi, după caz, data şi ora la care a început activitatea de supraveghere şi data şi ora la care s-a încheiat[2].

O copie a suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică se atașează la procesul verbal întocmit, de către procuror sau organul de cercetare penală, delegat în acest sens, pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică[3].

Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia[4].

După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine activităţile de supraveghere tehnică şi copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei[5].

Este absolut necesar de a se face distincție între suportul, ce conține datele informatice privind rezultatul activităților de supraveghere tehnică, dacă încorporează o înregistrare de tip analogic (înregistrări pe bandă magnetică) sau au fost realizate pe un mediu de stocare digital.

2.3.4.1. O înregistrare pentru a fi declarată autentică trebuie să îndeplinească 3 cerințe:

– să fie originală, ceea ce se poate formula cu expresia „să fie efectuată simultan cu evenimentele conținute”,

– să fie nealterată de la momentul realizării ei,

– să fie efectuată cu echipamentul prezentat de părți.

În lipsa unuia dintre aceste 3 elemente, din punct de vedere științific, un expert nu poate stabili dacă înregistrarea este autentică.

Pentru a fi declarat original, un suport trebuie să conțină prima materializare fizică a înregistrării, nefiind cazul memoriilor volatile.

Memoria este volatilă dacă în momentul în care se întrerupe alimentarea își uită conținutul.[6]

2.3.4.2. Proba analogică (stocată pe suporturi magnetice, cum ar fi casete, benzi magnetice ș.a.), este supusă standardelor AES 27 -1996 (R2007), respectiv AES 43 – 2000 elaborate de Societatea de Inginerie Audio (Audio Engineering Society, Inc – aes.org).

Conform Standardului internațional AES 27 – 1996 (r2007)[7], art. 3.2, o înregistrare audio pe suport magnetic este autentică dacă:

– a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conținute de aceasta (nu este copie);

– nu conține intervenții sub formă de decupări, înserări sau alte elemente de contrafacere;

– a fost realizată cu echipamentul tehnic declarat sau prezentat de parte.

Pentru a se putea efectua expertiza criminalistică multimedia sau cea tehnică IT, al cărui obiectiv este stabilirea autenticității înregistrărilor audio pe bandă magnetică, este absolut necesar ca expertului să-i fie puse la dispoziție:

– înregistrarea audio în original;

– sistemul tehnic de înregistrare care a fost utilizat la momentul înregistrării probei.[8]

Problematicile sus-menționate, care constituie, de altfel, și obiective pentru eventualele expertize judiciare – tehnică ori criminalistică – sunt valabile pentru înregistrările audio analogice, pe suport magnetic.

2.3.4.3. Proba digitală nu este supusă, din perspectiva actului expertal, exigențelor standardelor AES, care, în esență, reprezintă o declarație de bune practici și atât, nicidecum norme imperative în materia înregistrărilor audio analogice pe bandă magnetică, nefiind obligatorii pentru specialiști sau experți[9], chiar dacă fișierele create în mediile de stocare digitală sunt transferate pe suporturi optice de tip DVD/CD – uri.

Potrivit autorului Fred Cohen, Column – Putting the Science in Digital Forensics, publicată în Journal of Digital Forensics, Security and Law, Vol. 6 (1) (c) ADFSL, 2011[10]: „originalul digital reprezintă prima „manifestare” a înregistrării complete și efective, fie primite, fie stocate […]. Aceasta este esențialmente indisponibilă pentru examinarea criminalistică digitală din cauza naturii sale fizice. Indisponibilitatea este cauzată de faptul că ea se află în forma ei inițială/primordială doar în memoria internă a apratului respectiv nefiind accesibilă percepției umane în mod direct (prin văz/auz). Pentru a fi percepută, ea trebuie materializată prin înregistrarea pe un suport extern disponibil (CD/DVD, Memory stick) după extragerea ei prin copiere/transfer etc. În materie digitală o copie în forma originalului este o copie care este identică în toate privințele, dar produsă mai târziu”.

Conchidem că proba inițială, originală digitală se află stocată pe memoria internă a echipamentului cu care a fost captat evenimentul acustic interceptat și apoi înregistrat[11].

2.3.4.4. Operațiunea de înregistrare pe medii de stocare digitale (suport optic de memorie internă) constă în crearea de fișiere pentru interceptările realizate, cu un sistem de echipamente de comunicații și informatice de mare capacitate, constituite într-un ansamblu de platforme tehnice integrate distribuite la nivel național, ceea ce reprezintă înregistrarea inițială/ primordială.

Fișierele astfel create sunt transferate (descărcate), din memoria internă a echipamentelor unde sunt stocate, la un moment situat temporal – mai mult sau mai puțin – ulterior momentului când s–a produs evenimentele acustice interceptate, pe suporți optici de memorie externă, care sunt transmise organelor judiciare.

Datorită acestei situații momentul‚”data (zz. ll. aa.) și ora inscripționării, adică al creării fișierului (ce reprezintă elemente ale datelor interne ale suportului de memorie internă) nu este simultan cu evenimentul acustic pe care suportul de memorie externă îl conține și nici cu data (zz. ll. aa.) și ora gravării suportului optic, (ce reprezintă elemente ale datelor interne[12] ale suportului de memorie externă)[13].

Memoria internă a echipamentelor de comunicații și informatice de mare capacitate, constituite într-un ansamblu de platforme tehnice integrate distribuite la nivel național, se șterge ireversibil, după – mai devreme sau mai târziu – operațiunea de transferare (descărcare) pe suportul de memorie externă, pentru ca alte interceptări și înregistrări să poată fi captate, iar pe de altă parte pentru că și acest echipament are o memorie limitată.

2.3.4.5. În cadrul acestui segment al lanțului de custodie al probei digitale (lb. engleză chain of custody), care, instituțional, se află la instituția care efectuează propriu-zis interceptarea și înregistrarea – sau procurorul ori organul de cercetare penală sau lucrători specializați din cadrul poliției sau alte organe specializate ale statului (în principiu C.N.I.C.[14]) – există neclarități și imprecizii ale prevederilor legale privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor și normative referitoare la exploatarea echipamentului de informații și comunicații, care pot stârni suspiciuni:

– nu a fost expus la modul transparent – pentru orice persoană interesată – (făcută public) în ce constă, cum și cu se efectuează operațiunea de interceptare /captare/ transferare/ copiere a interceptărilor și înregistrărilor realizate în baza unui mandat al judecătorului de drepturi și libertăți,

– nu au fost decelate și, pe cale de consecință, nu se cunoaște dacă există Proceduri Operaționale Standard (Standard Operating Procedures – SOPs) în legătură cu operațiunile în discuție și, dacă acestea există, nu au fost făcute publice, pentru ca persoanele interesate să poată solicita verificarea respectării respectivelor proceduri.

Din acest punct de vedere, Grupul de lucru Scientific Working Group on Digital Evidence, International Organization on Computer Evidence, în manualul „Digital Evidence Standards and Principles”, October, 1999, a elaborat standardele în domeniul probelor digitale, conform cărora „ pentru a se asigura că probele digitale sunt colectate, asigurate, examinate sau transferate de o manieră să asigure păstrarea acurateței și a încrederii în acestea, organizațiile vor stabili și respecta un sistem eficient de control al calității. Procedurile Operaționale Standard (Standard Operating Procedures – SOPs) constituie baza sistemului de control al calității ce trebuie să fie sprijinite de înregistrări corespunzătoare și să facă apel la proceduri, echipamente și materiale acceptate pe scară largă”. În continuare, sunt prezentate principiile în domeniul probelor digitale, elaborate de International Organization on Computer Evidence (I.O.C.E.) și standardele în domeniul examinării științifice a probelor digitale prevăzute de International Association of Computer Investigative Specialists (IACIS).[15]

– dacă există și, în caz afirmativ, care este termenul de păstrare/ stocare a probei digitale inițiale; dacă există o prevedere sau o recomandare cu privire la acest termen,

– care este durata de timp la care se transferă (descarcă) înregistrarea inițială de pe mediul de stocare cu memorie internă pe suportul de memorie externă,

– care este modalitatea și în ce constă verificarea datelor incluse în suportul original.

Potrivit Council of Europe Economic Crime Division. Directorate General of Human Rights and Legal Affairs, Strasbourg, March 2010, Cybercrime training for judges: Training manual 2010, pp. 66–67[16], caracteristicile specifice probelor digitale sunt următoarele:

– Fragile, pot fi ușor șterse și modificate[17];

– Susceptibile de alterare;

Probele digitale în mod aparent nu sunt evidente, ele fiind conținute în echipamentele informatice care le stochează

– Din punctul de vedere al persistenței datelor informatice probele digitale sunt volatile și nevolatile;

– Probele digitale fiind în format binar au nevoie de un grad de interpretare înainte de a deveni inteligibile pentru un investigator.

2.3.4.6. Teoretic și practic există posibilități ipotetice de alterări, distorsionări, modificări, înserări de voci computerizat, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștersături, pe suportul de memorie externă[18], de către persoanele care intră în contact cu suportul ce stochează comunicările ori imaginile interceptate și înregistrate[19].

Cu titlu de exemplu, într–un raport de expertiză criminalistică realizat la I.N.E.C., expertul criminalist oficial a oferit următoarele ipoteze: “ Cu privire la înregistrările audio obținute prin interceptarea comunicațiilor, acestea sunt stocate pe hard–disk–uri și alți suporți digitali și este posibilă intervenția asupra unei astfel de înregistrări fără a lăsa urmă, prin editarea (în prealabil) a conținutului audio și/ sau a proprietății fișierelor ce conțin înregistrarea în litigiu, prin modificarea datei și orei la care acestea au fost create, modificate sau accesate[20].

Opinii asemănătoare există și din partea unor specialiști în tehnologia informației și comunicații:

În cazul în care înregistrările convorbirilor telefonice nu au o semnatură electronică, dacă sunt folosite ca probă într-un proces, pot fi contestate. Fișierul se poate edita în așa fel încât cu vocea celui care a purtat conversația, cu vorbele spuse de cel care a purtat conversația pot sa construiesc ce fraza doresc. Lucrul acesta poate fi evitat prin omologarea dispozitivelor care fac înregistrările. Fișierul care este extras din convorbirea telefonică trebuie să fie semnat electronic în așa fel încât să nu se poată modifica nici un bit din el (…) Trebuie impuse condiții de omolgare a dispozitivelor cu care legal se pot face înregistrările și în aceste condiții trebuie obligatoriu ca fișierul care rezultă în mod automat sa fie semnat electronic“ [21].

Conchidem că vulnerabilitatea esențială și primordială în legătură cu proba digitală este cantonată la echipamentul informatic și de comunicații care captează evenimentele acustice interceptate și înregistrate, constând, în principal, în acuratețea și integritatea cu care se realizează extragerea înregistrării complete și efective, prin operațiunile de accesare/ transferare/ descărcare/ copiere pe primul suport de memorie externă, respectiv acela ce practic trebuie să fie duplicatul probei digitale.

Semnatura electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat atestă autenticitatea, acuratețea și integritatea doar pentru semnalele înregistrate, care pot fi substanțial diferite de semnalele interceptate și care se regăsesc în memoria internă a echipamentului informatic și de comunicații utilizat la interceptarea și înregistrarea evenimentelor acustice, dacă se interpune o acțiune de modificare a semnalului acustic[22].

Dacă până în momentul extragerii din memoria internă a echipamentului informatic şi de comunicaţii sau chiar cu acest prilej se produc alterări, distorsionări, modificări, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, (adăugiri, ștersături), operațiuni de montaj audio pe întreg lanțul de custodie ulterior, în condițiile respectării prevederilor art. 142 ind. 1 alin. (2) și (3) din NCPP și art. 143 alin. (2) ind. 1 din NCPP, modificările realizate se vor păstra, nemaiexistând posibilitatea decelării lor.

Nu se exclud acțiunile de modificare evidențiate supra și pe duplicatul sau copia probei digitale originale, ulterior momentului transferului din memoria internă a echipamentului cu care a fost înregistrată și interceptată convorbirea, comunicarea, conversația, pe filiera lanțului de custodie, dar în condițiile respectării prevederilor legale invocate supra (art. 141 ind. 1 alin. (2) și (3) din NCPP și art. 143 alin. (2) ind. 1 din NCPP) posibilitățile de constatare ale unor astfel de acțiuni sunt lesne de depistat, prin dispunerea și efectuare a unei expertize tehnice de specialitate a semnăturii electronice extinse[23].

Specialiști cu înaltă calificare expertală în domeniul înregistrărilor audio video au menționat ca recomandări pentru persoanele fizice și juridice care efectuează înregistrări audio video următoarele:

imediat după terminarea înregistrărilor să procedeze la securizarea fișierelor multimedia astfel obținute, la calcularea codurilor unice de identificare a acestora (ex. SHA1, SHA256, SHA512 etc.) și la menționarea acestora în procesele verbale sau orice alte documente. Aceste coduri trebuie verificate cu ocazia transcrierii și menționate în notele de redare” [24].

În contextul expus supra, devine absolut necesară cunoașterea, de către organul judiciar beneficiar al probei digitale, a lanțului de custodie al probei digitale, cu detalii privind: data la care a fost efectuată înregistrarea, data realizării accesării / transferării / descărcării / copierii acesteia, modalitatea tehnică prin care s–a efectuat obținerea duplicatului / copiei probei digitale pe alte medii de stocare (alte suporturi digitale) de memorie externă, echipamentul tehnic cu care s–a realizat înregistrarea, care au fost setările acestuia în momentul înregistrării probei digitale[25], dacă au fost respectate Procedurile Operaționale Standard (SOPs).

2.3.4.7. În ce privește înregistrările ambientale, indiferent dacă sunt făcute cu “softuri proprietar”, care înregistrează imagini și sunete în “ format proprietar”[26] sau cu tehnică digitală ori cu aparate de înregistrare pe bandă magnetică, alături de problematicile expuse mai sus se adaugă problema existenței, cunoașterii și respectării Procedurilor Operaționale Standard (SOPs) cu respectiva aparatură, pentru a fi posibilă verificarea respectării acelor proceduri.

În activitatea practică, organele judiciară utilizează operațiunea de înmânarea și montarea aparaturii de înregistrare ambientală unui /pe un subiect, ocazie cu care în mod firesc are loc o instruire a respectivului subiect cu privire la tehnica folosirii acelui aparat.

O asemenea operațiune presupune existența unor proceduri operaționale standard și, pe cale de consecință, întocmirea unui/unor documente scrise între organul judiciar ori lucrătorul desemnat cu aducerea la îndeplinire a acelei operațiuni și subiectul care primește sau pe care este montat aparatul.

La dosarele penale în care s–a folosit o astfel de tehnică specială nu au fost depuse niciodată asemenea documente, după cum nu s–a relevat nici existența unor proceduri standard aplicate, pentru ca, în situația în care proba obținută în această manieră este contestată din diferite motive, să poată fi verificată, cel puțin sub aspectul respectării propriilor proceduri instituite de către organul judiciar care le pune în executare.

O astfel de operațiune, de pildă, s–a efectuat în dosarul nr. 77/P/2012 al D.N.A. – structura centrală, dosar nr. 312/57/2012 al I.C.C.J. – Secția Penală (sentința penală nr.159/28.12.2012 a Curții de Apel Alba Iulia), când cumpărătorului de influență, convertit în denunțător, după o discuție” cu procurorul, care a fost exclusă din materialul audio–video realizat cu ocazia filmării acțiunii de surprindere în trafic a respectivului cumpărător de influență – denunțător, i s–a montat aparatură (tehnică) de interceptare ambientală[27].

Nu există nicio piesă la dosarul cauzei în care să se menționeze despre operațiunea respectivă de montare, instruire în ce privește modul de utilizare și, cu atât mai puțin, despre Procedura Operațională Standard (SOPs) utilizată, după cum nu există nicio imagine în legătură cu acea activitate.

– Privind redarea în formă scrisă a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate sunt păstrate aproape identic prevederile din vechiul cod de procedură penală[28], în sensul că, convorbirile, comunicările sau conversaţiile interceptate şi înregistrate, care privesc fapta ce formează obiectul cercetării ori contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de către procuror sau organul de cercetare penală într-un proces-verbal în care se menţionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri sau comunicări. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror[29].

Acest proces verbal este succesiv şi ulterior procesului-verbal întocmit de către procurorul sau organul de cercetare penală pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică efectuată față de suspectul sau inculpatul din cauza penală respective – ce poate fi dispusă, încuviințată și executată în baza mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți competent toate cele 5 metode speciale de supraveghere[30] sau numai una / unele dintre ele.

– Din interpretarea literală a textului de lege incident în ceea ce privește metoda specială de supraveghere constând în interceptarea comunicațiilor sau a oricărui tip de comunicare la distanță, rezultă că activitățile de supraveghere se consemnează în 2 categorii de procese verbale, întocmite de către procuror sau organul de cercetare penală:

a) Procesul verbal menționat de prevederile art. 143 alin. (1) din NCPP, în care, printre alte mențiuni obligatorii, se consemnează „datele de identificare ale suportului care conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică, precum și data și ora la care a început activitatea de supraveghere și data și ora la care s–a încheiat”.

La acest proces verbal se ataşează, în plic sigilat, o copie a suportului care conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică.

Suportul sau o copie certificată a acestuia se păstrează la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat şi va fi pus la dispoziţia instanţei, la solicitarea acesteia.

După sesizarea instanţei, copia suportului care conţine activităţile de supraveghere tehnică şi copii de pe procesele verbale se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispoziţia exclusivă a judecătorului sau completului învestit cu soluţionarea cauzei.

În legătură cu realizarea de copii ale suportului de stocare a datelor informatice ce conţine rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, subiecții autorizați care care efectuează această operațiune au posibilitatea să verifice integritatea datelor incluse în suportul original şi, după efectuarea copiei, să semneze datele incluse în aceasta, utilizând o semnătură electronică extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat şi care permite identificarea neambiguă a persoanei autorizate, aceasta asumându-şi astfel responsabilitatea în ceea ce priveşte integritatea datelor.

Subiecții autorizați care pot efectua copii ale suportului de stocare a datelor informatice ce conține rezultatul activităților de supraveghere tehnică pot fi, în ordinea firească și rațională a efectuării activității de supraveghere:

– Persoana care realizează activități de supraveghere tehnică, în baza prevederilor NCPP;

Legea nu precizează dacă este vorba de o persoană juridică sau persoană fizică, dar făcând apel la prevederile art. 142 alin. (1) din NCPP, rezultă că poate fi vorba de persoane fizice, adică: procuror sau organul de cercetare penală delegat de către acesta ori lucrătorii specializați din cadrul poliției sau persoane juridice – alte organe specializate ale statului;

– Orice persoană autorizată care transmite date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi;

– Orice persoană autorizată care primeşte date rezultate din activităţile de supraveghere tehnică, în baza prezentei legi;

– Procurorul;

– Organul de cercetare penală – al poliției judiciare sau speciale – delegat de către procuror.

b) Procesul verbal, menționat de prevederile art. 143 alin. (4) din NCPP, care se întocmește, în exclusivitate, pentru convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, fiind vorba inclusiv de interceptările ambientale, adică activitatea prevăzută la art. 138 alin. (1) lit. c) din NCPP, supravegherea video, audio sau prin fotografiere, și în care este redat conținutul respectivelor convorbiri,  comunicări sau conversații și în care se menţionează mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice ori ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicările, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri sau comunicări.

Acest proces verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror.

– Legea nu conține prevederi care să lămurească ce înseamnă certificarea pentru autenticitate a procesului-verbal în care sunt redate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate ( 143 alin. (4) din NCPP) și nici ce semnifică certificarea unei copii de pe suportul care conține rezultatul activităților de supraveghere (art. 143 alin. (2), teza a II–a din NCPP).

Autenticitate semnifică faptul sau însușirea de a fi autentic, iar autentic înseamnă adevărat, veritabil, curat, nefalsificat, care este conform cu adevărul, cu realitatea, veridic, veritabil.

A certifica semnifică a dovedi, a confirma, a întări autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc[31].

2.3.7.1.Apreciem că activitatea de certificare pentru autenticitate, menționată în prevederile art. 143 alin. (4), teza ultimă din NCPP, care se materializează prin actul (rezoluția) procurorului, aplicată pe fiecare proces-verbal în parte, se referă la mai multe aspecte, care vizează atât problemele privind suportul fizic de memorie externă pe care se află stocate convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și înregistrate, cât și cele privind mențiunile scriptice consemnate în conținutul procesului verbal respectiv, precum și aspectele de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească potrivit dispozițiilor legale.

1.Verificări privind suportul de memorie externă – duplicat sau copie, ce conține rezultatul activității de interceptare și înregistrare a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor, obligatorii și care presupun ascultarea personal de către procuror a semnalelor sonore stocate pe respectivul suport fizic.

Verificarea suportului în discuție este absolut necesară, pentru că, pe de o parte, pe acesta sunt stocate convorbirile, comunicările sau conversațiile propriu zise, iar pe de altă parte, semnalele sonore existente pe suport au fost transcrise pe un suport de hârtie și redate în formă scrisă, cu semne literale și cifrice, ortografice, ortoepice și de punctuație.

Activitatea prealabilă certificării pentru autenticitate, referitoare la suportul de memorie externă vizează următoarele aspecte:

a) Existența datelor de identificare a suportului fizic;

b) Existența, dacă este cazul, a semnăturii electronice extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, a persoanei autorizate care a realizat activitatea de supraveghere tehnică;

c) Existența, dacă este cazul, a semnăturii electronice extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, a persoanei autorizate care a transmis datele rezultate din activitățile de supraveghere tehnică[32];

d) Existența, dacă este cazul, a semnăturii electronice extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, a persoanei autorizate care a primit datele rezultate din activitățile de supraveghere tehnică;

e) Existența, dacă este cazul, a semnăturii electronice extinsă bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, a persoanei autorizate care a realizat copii ale unui suport de stocare a datelor informatice și dacă această persoană a verificat integritatea datelor incluse în suportul original ( art. 143 alin. (2) ind. 1 din NCPP);

f) Dacă persoana care a primit datele rezultate din activitățile de supraveghere tehnică este chiar procurorul, acestuia îi revine personal obligația de a verifica integritatea datelor primite și să certifice această integritate;

g) Pentru a putea selecta din totalitatea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori imaginilor interceptate și înregistrate pe acelea care privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, se va verifica dacă există corespondență între numărul convorbirilor telefonice, comunicărilor sau conversațiilor purtate de persoana suspectă sau de către inculpat, interceptate și înregistrate, stocate pe suportul de memorie externă, ce constituie duplicatul sau copia probei digitale originale, pe de o parte și numărul acelorași comunicații existente pe listingul convorbirilor telefonice și comunicărilor aceleiași persoane, din aceeaşi perioadă de timp, solicitate și primite de la operatorul de telefonie mobile sau fixă, potrivit prevederilor art. 138 lit. j) din NCPP[33] combinat cu art. 152 din NCPP[34], între mențiunile consemnate în procesul verbal încheiat și imaginile existente pe suportul de memorie externă care le conține sau fotografiile adunate în planșa foto constituită, precum și pe controlerul.

h) Dacă există corespondență în ceea ce privește durata fiecărei convorbiri (ore, minute, secunde) telefonice în parte efectuate de către conlocutori, așa cum este menționată în procesul-verbal de redare și există fizic pe suportul de memorie externă și durata aceleiași convorbiri telefonice menționată în datele generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, obținute de către organul judiciar la cerere.

i) Care este data și ora când au fost create înregistrările stocate pe suportul de memorie externă, deci a creerii fișierului audio video, ceea ce presupune analiza datelor interne ale suportului de memorie externă[35].

j) Care este data și ora gravării suportului optic, ceea ce presupune analiza datelor interne ale suportului de memorie externă[36].

Pentru verificările enumerate la punctele b–e, orice neclaritate, suspiciune, dubiu este de natură să conducă, pe procurorul care certifică pentru autenticitate, la dispunerea, din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice de specialitate a semnăturii electronice extinse, după cum și orice parte din procesul penal poate formula cererea de expertizare a semnăturii respective.

Ultimele 2 verificări (cele enumerate supra la lit. i) și j) efectuate pentru certificarea pentru autenticitate a suportului de memorie externă conferă posibilitatea aprecierii dacă interceptarea și înregistrarea a fost realizată simultan cu evenimentele acustice conținute de aceasta, prin simpla comparare a datei (zz. ll. a.) și a timpului exact (h. min. sec.) a interceptării și înregistrării (deci momentul creării imprimării inițiale, adică proba digitală originală) cu momentul consumării evenimentelor acustice reflectate pe suportul fizic în discuție.

Această verificare nu este o activitate obișnuită a procurorului și este posibil ca acesta să nu posede cunoștințele necesare examinării datelor interne (metadatelor) ale suportului de memorie externă ori să existe alte situații obiective care să nu-i permită efectuarea personal a acestei activități, dar este în posibilitate legală[37] de a dispune specialiștilor[38] efectuarea unei constatări tehnico–științifice[39].

k) Care este lanțul de custodie al probei materiale digitale?

l) În ce privește înregistrările ambientale, se va verifica dacă au fost respectate prevederile Procedurii Operaționale Standard (SOPs) existente la nivelul instituției, organizației, organului judiciar (de regulă D.N.A. și D.I.I.C.O.T.)[40]

Verificările sus-menționate, în ce privește suportul de memorie externă, sunt absolut necesare de a fi efectuate, întrucât prin certificarea drept autentic a suportului în discuție, ca secvență a certificării pentru autenticitate a procesului-verbal de redare, conferă suportului respectiv însușirea de a fi adevărat, veritabil, curat, nefalsificat, îi este confirmată, atestată și validată conformitatea cu adevărul, cu realitatea, veridic, veritabil.

2. Verificarea aspectelor privind mențiunile scriptice, consemnate în conținutul procesului-verbal respectiv, referitoare la conținutul convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate, precum și cele care privesc imaginile stocate cu prilejul operațiunilor de video–filmare ori fotografiere, presupune examinarea:

a) mențiunilor consemnate în dreptul fiecăruia dintre conlocutorii unei convorbiri telefonice interceptate și înregistrate trebuie să reflecteze cu acuratețe și precizie semnalele sonore emise de către aceștia, verificarea corectitudinii redării în formă scrisă a acestor semnale sonore realizându–se prin confruntarea, cu prilejul ascultării efective a înregistrării audio, cu semnele grafice menționate în procesul verbal de redare în formă scrisă, urmărindu–se fiecare cuvânt, semn ortografic, ortoepic și de punctuație.

Operațiunea poate să constituie obiectivul unei constatări tehnico–științifice referitor la exactitatea, integritatea, acuratețea transcrierii efectuate, ce se poate dispune de către procuror, din oficiu ori, la cerere, de către oricare parte interesată din procesul penal[41].

În practica organelor de urmărire penală au existat situații în care, primind note de redare a unor convorbiri telefonice, interceptate și înregistrate în temeiul unui mandat de siguranță națională, realizate de către lucrători S.R.I., au întocmit un proces verbal de consemnare a efectuării unui act premergător, preluând transcrierile respective fără nicio verificare, ceea ce a fost de natură să conducă la constatarea unor inadvertențe majore între formulările utilizate de către subiectul interceptat și mențiunile consemnate în acte de urmărire penală, împrejurare datorată neglijenței procurorului care nu a procedat la verificarea corespondenței dintre semnalele sonore existente pe suportul optic ce le stoca și semnele literale și cifrice consemnate în înscrisuri, ce constituie probe la dosarul cauzei[42].

b) dacă convorbirile, comunicările sau conversaţiile purtate într-o altă limbă decât cea română au fost transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret, conform prevederilor legale incidente

Apreciem că transcrierea convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor purtate într-o altă limbă decât cea română să se realizeze în 2 etape, respectiv etapa I – redarea în limba în care s–au  purtat convorbirile, comunicările sau conversaţiile și etapa a II–a – traducerea de către interpretul autorizat introdus în cauză a respectivelor transcrieri, în mod evident acesta va trebui să asculte personal înregistrarea[43].

c) Verificarea dacă, exceptând convorbirile, comunicările sau conversațiile selectate, din totalul convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate în perioada autorizată de către magistratul competent, mai există sau nu unele care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, pentru a putea da eficiență prevederilor art. 5 alin. (2) din NCPP[44].

d) Verificarea dacă, exceptând imaginile selectate, din totalul imaginilor rezultate ca urmare a filmării ori fotografierii, în perioada autorizată de către magistratul competent, mai există sau nu unele care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, pentru a putea da eficiență prevederilor art. 5 alin. (2) din NCPP.

3. Verificarea aspectelor de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească, procesul-verbal de redare, potrivit dispozițiilor legale, adică dacă sunt respectate cuprinsul și forma procesului-verbal, cu îndeplinirea mențiunilor expuse în dispozițiile art. 199 din NCPP, precum și cele ale prevederilor art. 143 alin. (1) și alin. (4) din NCPP.

4. Verificarea sub toate aspectele – privind suportul de memorie externă, a aspectelor privind mențiunile scriptice consemnate în conținutul procesului verbal și a aspectelor de formă și fond, pe care trebuie să le îndeplinească, procesul verbal de redare – în ce privește interceptările și înregistrările audio–video și ambientale sau în mediul ambiental, atât cele realizate în baza unui mandat de securitate națională, cât și cele efectuate în temeiul unui mandat de supraveghere tehnică, în situațiile în care unul dintre suspecții sau inculpații dintr–o cauză penală a fost monitorizat concomitent și simultan și de către organele răspunzătoare cu aplicarea legii în domeniul securității naționale, cât și de către organele judiciare, împrejurare despre care organele judiciare au luat la cunoștință. 

O situaţie deosebită o reprezintă aceea în care, în ce privește unii dintre suspecții sau inculpații cercetați într–un dosar penal, s–au utilizat în același timp și independent una față de alta, monitorizări tehnice atât de către serviciile de informații, pentru existența unor riscuri, vulnerabilități ori amenințări la adresa securității naționale, în baza unui mandat de securitate națională, emis potrivit procedurii instituite de prevederile Legii nr. 51/1991, cât și de către organele judiciare, în temeiul unui mandat de supraveghere tehnică, pentru alte infracțiuni din cele prevăzute de art. 139 alin. (2) din NCPP, decât cele contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale și acte de terorism, iar organele judiciare sunt încunoștințate despre această împrejurare și fac referire la ea, în dosarul de urmărire penală.”

 II. Citat de la fila 66-67

 “Lanțul (filiera) parcurs/ă de o comunicație sau orice tip de comunicare interceptată și înregistrată, potrivit prevederilor legale, se înfățișează după cum urmează:

I. Subiectul supravegherii tehnice (emițătorul comunicației, creatorul și autorul probei);

II. instituția (organul) care deține echipamentul de interceptare și înregistrare (locul și persoana autorizată care realizează supravegherea tehnică), unde și pe care se imprimă inițial comunicația sau orice tip de comunicare (proba digitală originală);

III. subiectul care transferă (transmite) comunicația sau orice tip de comunicare de pe echipamentul de interceptare și înregistrare pe suportul de memorie externă (proba digitală duplicat, clonă sau bit – stream);

IV. subiectul care primește comunicația sau orice tip de comunicare transmisă (Subiectul procesual oficial, adică procurorul);

V. subiectul care efectuează copii ale suportului de memorie externă (proba digitală copie);

VI. proba digitală (duplicat sau copie, după caz) depusă la dosarul cauzei și care este atașată procesului verbal de redare a înregistrării comunicațiilor sau orice tip de comunicare;

VII. Proba digitală copie care urmează dosarul cauzei la instanța de judecată;

VIII. Inculpat;

IX. specialist ori expert judiciar.”

Cele expuse supra pot fi ilustrate schematic, după cum urmează:

fghfh

 

 

 


 2

 

 III. Citat de la filele 68-97

“SITUAȚII FAPTICE CONCRETE CE CONDUC LA SUSPICIUNI CU PRIVIRE LA AUTENTICITATEA ÎNREGISTRĂRILOR AUDIO–VIDEO ȘI A IMAGINILOR DEPUSE LA DOSARUL CAUZEI

(Inadvertențe în activitatea de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice)

Suspiciunile referitoare la autenticitatea înregistrărilor audio-video, ambientale sau de imagini, au fost și sunt alimentate de mai multe situații faptice concrete existente în cauzele penale aflate fie pe rolul instanțelor de judecată, fie în faza de urmărire penală, între care amintim de:

Situații determinate de erori existente în activitatea de redare a conținutului convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate[45]

1. neconcordanțe evidente între semnalele acustice stocate pe suportul optic cu ocazia interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice și semnele grafice, ortografice, ortoepice și de punctuație menționate în procesele verbale de redare a convorbirilor sau comunicărilor interceptate și înregistrate;

2. de inversarea, uneori, a conlocutorilor a căror convorbiri telefonice au fost redate în formă scrisă;

3. menționarea de către lucrătorul de poliție judiciară / lucrătorul desemnat din serviciul de informații / procurorul care efectuează redarea în formă scrisă, despre unele cuvinte, expresii, sintagme, ca fiind neinteligibile ori consemnarea de semne ortoepice, ortografice în dreptul unor semne grafice, de către lucrătorul care ascultă convorbirea telefonică, rezultat al propriei interpretări a celor receptate propriis sensibus, precum și a unor semne de punctuație, în locul unor cuvinte mai lungi sau mai scurte, deși, cu ocazia îmbunătățirii calității audiției se demonstrează că acestea erau posibil de redat, nu au avut semnificația interogativă, exclamativă ș.a. exprimată în actul de redare în formă scrisă.

Aspectele relevate mai sus nu au făcut și nu pot face obiectul unei expertizări judiciare – tehnice sau criminalistice –, atunci când sunt contestate, după ce suspectul sau inculpatul a ascultat personal înregistrarea, întrucât ele se referă în exclusivitate la problematica transcrierii semnalelor sonore aflate pe un suport de memorie externă în semne grafice, cu semnele de punctuație, ortoepice și de ortografie corespunzătoare[46].

Clarificarea problematicilor expuse supra la punctele 1–3 se poate rezolva pe calea unei constatări tehnico–științifice de către specialiștii de la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române – Institutul de Criminalistică – Serviciul de Expertize Criminalistice – Laboratorul IT[47] a cărei obiectiv, în mod cu totul și cu totul orientativ, poate fi: verificarea corespondenței dintre semnalele sonore existente pe materialul în litigiu și semnele literale și cifrice consemnate în procesul verbal întocmit de către procuror sau lucrătorul de poliție judiciară delegat, referitoare la convorbirile telefonice dintre suspecții (inculpații) X.Y.Z., din data de…

Secțiunea a II – a

Situații determinate de durata de timp scursă între momentul când a avut loc efectiv convorbirea telefonică interceptată și înregistrată și momentul când aceasta apare ca fiind stocată pe suportul de memorie externă

4. durata mare de timp scursă între momentul când a avut loc convorbirea telefonică, respectiv interceptarea și înregistrarea și momentul în care a fost imprimată acea convorbire pe suportul de memorie externă pus la dispoziția suspectului (inculpatului) pentru a fi ascultate, respectiv la dispoziția instanței de judecată.

5. existența unei neconcordanțe dintre durata (secunde, minute) convorbirilor telefonice înscrise pe suportul optic pe care se află stocate comunicările interceptate și înregistrate și durata consemnată în comunicarea listingului acelorași convorbiri telefonice de către operatorul de telefonie, care a răspuns solicitării persoanei în cauză ori organului judiciar de a–i pune la dispoziție datele generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, ce reprezintă o metodă specială de cercetare, prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. j) din NCPP[48].

Cele 2 categorii de situații expuse supra conduc aproape întotdeuna la suspiciuni în ce privește autenticitatea înregistrărilor, pentru că se impune raționamentul că, în intervalul de timp constat drept diferență, s–au putut produce modificări – alterări voluntare ale conținutului comunicărilor pe lanțul de custodie al probei digitale.

Stabilirea existenței sau nonexistenței unor asemenea situații se rezolvă fie prin confruntarea dintre datele generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, obținute de către organul judiciar la cerere[49] sau de către părți[50] și datele existente pe suportul de memorie externă și consemnate în procesul verbal de redare, fie de către organul judiciar, fie pe calea unei constatări tehnico–științifice al cărui obiectiv constă în stabilirea corespondenței între datele susarătate dispusă specialiștilor.

Secțiunea a III – a

Situații determinate de selectarea unilaterală a anumitor convorbiri telefonice sau imagini, de către organele și lucrătorii reprezentând acuzarea, din ansamblul convorbirilor telefonice și imaginilor interceptate și înregistrate

6. selectarea de către lucrătorul de poliție judiciară/ lucrătorul desemnat din serviciul de informații / procuror numai a convorbirilor telefonice pe care le apreciază aceștia ca fiind relevante pentru acuzare și redarea în formă scrisă numai a acestora.

Selecţia din totalitatea înregistrărilor audio video realizate a acelora referitoare la fapta ce formează obiectul cercetării se poate realiza în exclusivitate de către procuror sau organul de cercetare penală (art. 143 alin. 4).

Această selecție constituie un proces de triere dintr–o multitudine de comunicări interceptate și înregistrate, în perioada de timp menționată în mandatul emis de judecătorul de drepturi și libertăți, numai a acelora care privesc fapta ce formează obiectului cercetării ori contribuie la identificare ori localizarea persoanelor.

Ne aflăm practic în fața unei cenzurări a unei probe de către procuror, care depune la dosarul cauzei și, pe cale de consecință, prezintă instanței de judecată doar aspectele pe care el le apreciază (sau are interesul să le aprecieze) ca fiind relevante în cauza penală respectivă[51].

Împrejurarea că procedura de selectare a interceptărilor și comunicărilor aparține în exclusivitate procurorului[52] a suportat mai multe critici în doctrină, din perspectiva respectării exigențelor CEDO[53].

Remediul procesual al situației îl constituie ascultarea tuturor convorbirilor telefonice atât de către organul judiciar, cât mai ales de către suspect sau inculpat și apărarea acestuia, pentru a fi în măsură să indice și eventualele convorbiri ce pot constitui elemente de apărare ori în favoarea sa, pentru a fi depuse la dosarul cauzei, atât în formă electronică, cât și redate în scris.

În legătură cu interceptările și înregistrările realizate în cauzele penale, precum și cu selecția realizată de către procuror se pun mai multe categorii de probleme:

a) infracțiunile care constituie temei pentru dispunerea supravegherii tehnice și care reprezintă în același timp și limitele în care organele de urmărire penală își pot derula urmărirea penală în temeiul mandatului emis de judecătorul de drepturi și libertăți sunt limitativ enumerate în art. 139 alin. (2) din NCPP, ceea ce înseamnă că procurorul nu poate solicita mandatul respectiv, dacă din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă existența a cel puțin uneia dintre acele infracțiuni,

b) există posibilitatea ca una dintre infracțiunile enumerate de articolul 139 alin. 2 din NCPP să se afle în concurs real sau formal[54] ori în stare de indivizibilitate sau conexitate[55], cu infracțiuni care nu sunt enumerate de art. 139 alin. (2) din NCPP

c) ceea ce procurorului i se pare suficient și eclatant pentru elementele de fapt care privesc fapta ce formează obiectul cercetării, poate să nu fie suficient de concludent și relevant pentru judecătorul cauzei și, aproape întotdeuna, este insuficient și incomplet pentru suspectul sau inculpatul din cauză ori pentru alte părți din același proces penal.

Nu înseamnă că dacă procurorul a selectat numai anumite convorbiri, dintr–o multitudine de comunicări dintre doi sau mai mulți interlocutori sau anumite pasaje dintr–o convorbire, care au fost redate în procesele verbale de transcriere a comunicărilor, aceasta stare de lucruri este îndestulătoare pentru a configura întreaga bază factuală a acuzației aduse suspectului ori inculpatului, dar mai ales elementele ce se circumscriu laturii subiective a infracțiunii.

Există posibilitatea ca ceea ce un interlocutor afirmă în convorbirea telefonică cu un alt subiect, să nege într–o convorbire ulterioară cu același interlocutor sau cu altul ori actele exterioare de conduită ale suspectului sau inculpatului să contrazică total sau parțial ceea ce a exprimat într–o convorbire interceptată și înregistrată, mai exact faptele obiectivate în acțiuni sau inacțiuni să nu coincidă cu ceea ce subiectul respectiv a exprimat verbal.

Nu întotdeuna ceea ce se exprimă verbal este însoțit – mai devreme sau mai târziu – de un act exterior de conduită, și nu se materializează ori obiectivează în realitate.

Pentru propriile gânduri nicio persoană nu poate fi condamnată[57], iar dacă gândurile sunt exprimate verbal – într–o convorbire telefonică interceptată și înregistrată, de pildă – sau în scris într –un sms interceptat și înregistrat, de pildă, dar nu se materializează într–o acțiune sau inacțiune incriminată de legea penală, simpla redare a comunicărilor respective într–un proces verbal și stocarea pe un suport de memorie externă, nu poate satisface exigențele unei acuzații fondate despre comiterea unei infracțiuni.

Se impune examinarea întregului ansamblu de comportament exterior de conduită al suspectului sau inculpatului și pe o perioadă relevantă de timp, ceea ce presupune cunoașterea (ascultarea ori vizionarea) întregului ansamblu de înregistrări audio-video, din perioada supusă monitorizării și depunerea la dosarul cauzei, precum și prezentarea suspectului sau inculpatului a unui număr cât mai mare de înregistrări, pentru ca acuzarea ce–i este adusă să fie convingătoare, atât pentru el, cât și pentru orice observator obiectiv.

Tocmai pentru a se evita o acuzație nefondată, apreciem că este recomandabil să nu se facă economie de convorbiri sau imagini interceptate și înregistrate, atunci când se decelează într–un act de inculpare ori pentru dispunerea unei măsuri preventive, pentru că amănunte considerate nesemnificative pentru acuzare, de pildă, pot deveni extrem de concludente și relevante pentru judecătorul cauzei, iar altele pot fi de natură să contribuie fie la exonerarea de răspundere penală a celui acuzat, fie la o individualizare corespunzătoare a sancțiunii aplicate, oricum să profite apărării formulate de suspect sau inculpat.

d) În situația în care din cuprinsul datelor rezultate din măsurile de supraveghere tehnică rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea ori săvârşirea unei alte infracţiuni, dar numai dintre acelea prevăzute la art. 139 alin. (2), respectivele date sau informații concludente și utile pot fi folosite și în altă cauză penală[57]. Într–o astfel de împrejurare procurorul se poate sesiza din oficiu[58] și să încheie un proces verbal de sesizare din oficiu[59] la care atașează, în copie certificată pentru autenticitate, întreaga documentație aferentă și copiile suporturilor de memorie externă, ce privesc noua faptă, corespunzătoare dosarului penal în care s–a emis mandatul de supraveghere tehnică initial.

În condițiile expuse supra, procurorul sau persoana autorizată desemnată de către acesta selectează de pe suportul de memorie externă datele informatice care privesc noua faptă, pentru a se face o delimitare față de fapta care formează obiectul cercetării în dosarul în care s–a emis mandatul de supraveghere tehnică, pentru a profita noului dosar penal format consecutive sesizării sale din oficiu.

Textul NCPP nu face referire expresă dacă datele în discuție, ce pot fi folosite într–o altă cauză penală, se referă la același subiect, în legătură cu care s–a emis mandatul de supraveghere tehnică sau are în vedere orice altă persoană, cu care suspectul ori inculpatul supravegheat tehnic a purtat convorbiri, comunicări, conversații sau în legătură cu care au fost surprinse imagini.

Apreciem că textul în discuție, referindu–se la o altă infracțiune dintre cele prevăzute de art. 139 alin. (2) din NCPP, a avut în vedere și pe autorul acelei infracțiuni, care poate fi și o altă persoană decât cea față de care s–a emis mandatul de supraveghere tehnică inițial.

Tratamentul judiciar care se acordă într–o astfel de situație este consacrat în activitatea de extindere a urmăririi penale, față de alt /ți făptuitor/i, precum și de schimbarea încadrării juridice[60], dar poate fi, în aceeași măsură, consacrat de sesizarea din oficiu a organului de urmărire penală, pentru fapte și persoane, care nu fac obiectul dosarului penal în care a fost emis mandatul de supraveghere tehnică.[61]

e) Datele rezultate din măsurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale, se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii.

Din oficiu sau la solicitarea părţilor, judecătorul ori completul învestit poate solicita datele sigilate dacă există noi probe din care rezultă că totuşi o parte dintre acestea privesc fapta ce formează obiectul cercetării.

După un an de la soluţionarea definitivă a cauzei, acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.[62]

f) Problema se pune în legătură cu datele informatice stocate pe suportul de memorie externă, ce conține rezultatul interceptării și înregistrării audio–video sau ambientale ori în mediul ambiental sau fotografiilor privind sau care se referă la alte persoane, decât cele vizate de mandatul de supraveghere tehnică și despre care nu au rezultat elemente concludente și utile privitoare la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni din cele prevăzute de art. 139 alin. (2) din NCPP ori au rezultat astfel de date, dar referitoare la săvârșirea unor alte infracțiuni decât cele prevăzute de art. 139 alin. (2) din NCPP.

Conform prevederilor art. 142 alin. (6) din NCPP, aceste date rămân stocate, se arhivează la sediul parchetului, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii, timp de un an de la soluţionarea definitivă a cauzei, după care acestea sunt distruse de către procuror, care întocmeşte un proces-verbal în acest sens.

Dar, ce se întâmplă în tot acest interval de timp cu respectivele date, despre care cunosc mai multe și diferite persoane din cadrul organelor judiciare și nu numai și care este tratamentul judiciar al unei astfel de situații?

Dincolo de obligația de confidențialitate, ce incumbă persoanelor care au luat cunoștință de asemenea situații[63], nu există o garanție certă că datele respective, privind aspecte de natură profesională, extraprofesională, din viața privată ori de natură infracțională, dar care să nu se circumscrie infracțiunilor prevăzute de art. 139 alin. (2) din NCPP, nu pot fi, ipotetic, folosite ca date informative ori investigative ori în scop șantajist sau ca material compromițător la adresa imaginii persoanei în discuție.

Incriminarea unor posibile fapte de acest gen nu acoperă împrejurarea ca, într–o anchetă, de pildă, la modul persuasiv, să nu fie strecurată de către organul judiciar care efectuează urmărirea penală, o informație de genul celor susmenționate.

În esență, informațiile în discuție constituie o bază de date consistentă, pentru organele judiciare, din care pot fi extrase, în special pentru momentele tactice ale unei anchete penale, elemente importante în economia anchetei respective și nu numai.

Tocmai pentru acest considerent apreciem că pentru situațiile învederate supra legiuitorul nu a oferit, prin textele NCPP, soluții optime și dincolo de orice suspiciune, atunci când a reglementat regimul juridic al datelor rezultate din măsurile de supraveghere, care nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, dacă nu sunt folosite în alte cauze penale.

Mai mult, persoanele ce au purtat comunicări cu suspectul sau inculpatul supravegheat ethnic ori a fost surprins în imagini cu acesta nici nu cunoaște că, date referitoare la persoana sa, se află stocate la un organ judiciar, deși este inocent.

7. redarea selectivă și trunchiată a imaginilor filmate și înregistrate pe suport de memorie externă, fără a fi redate toate (integral) momentele înregistrate cu ocazia activităților de monitorizare.

Secțiunea a IV – a

Inexistența ori nemenționarea existenței în documentele însoțitoare ale rezultatului înregistrărilor realizate sau neutilizarea procedurilor operaționale standardizate în legătură cu interceptarea și înregistrarea audio–video, a convorbirilor telefonice sau ambientale, precum și a lanțului de custodie a probelor obținute

8. contaminarea materială a probelor digitale, prin efectuarea diferitelor menţiuni cu instrumente scripturale neadecvate, manevrare necorespunzătoare, conservare în condiții neadecvate, ale suporturilor de memorie externă, degradări mecanice.

În literatura de specialitate[64] au fost exemplificate ca posibile situații de contaminare inscripționările cu marker-ul neadecvat a suportului de memorie externă.

Secțiunea a V – a

Existența ipotetică a posibilității de modificare / alterare – intenționată sau din neglijență – a acurateței și integrității probelor multimedia

9. Ipotetic există posibilitatea tehnică de a se opera alterări, distorsionări, modificări, înserări de voci computerizat, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere, adăugiri, ștersături, pe suportul de memorie externă[65], de către persoanele care intră în contact cu suportul ce stochează comunicările ori imaginile interceptate și înregistrate, întrucât tehnica de calcul actuală permite acest lucru, iar urmele sunt greu de pus în evidență, poate chiar imposibil[66].

Secțiunea a VI – a

Utilizarea unor metode și mijloace tehnice de interceptare și înregistrare care au un caracter clasificat, ceea ce nu permite examinarea și verificarea acestora de către experții introduși legal în cauzele penale care nu au autorizare sau certificat corespunzător ORNISS. Nereglementarea situației de către recenta legislație penală adoptată

10. În cazul interceptărilor și înregistrărilor comunicărilor realizate atât în baza unui mandat de siguranță națională care, ulterior, sunt utilizate într–un proces penal, cât și în cazul acelora care se realizează în temeiul procedurii generale, consacrate de codul de procedură penală, se adaugă și aspectele legate de caracterul clasificat al echipamentelor, mijloacelor și metodelor utilizate pentru operațiunea de interceptare și înregistrare, care este invocat atunci când se solicită de către expertul desemnat de către organul judiciar examinarea echipamentelor de interceptare și înregistrare.

Situația a fost relevată de către experții criminaliști autorizați introduși în diferite cauze penale cum a fost de pildă într–o situație [67], în care expertul criminalist autorizat , autor al Raportului de Expertiză, învederează existența unei adrese a S.R.I. – U.M. 0653 Reșița, cu nr. 1766686/08/09.2011 (nesolicitată de către instanța de judecată și nedepusă la dosarul cauzei), vizând răspunsul la solicitarea expertului, absolut necesară efectuării expertizei, de a avea la dispoziție echipamentele tehnice cu care s-au realizat interceptările și înregistrările ce urmează a fi expertizate, din care ar rezulta următoarele:

Interceptările telefonice realizate în condițiile codului de procedură penală sunt realizate de către S.R.I., prin intermediul unui sistem național integrat. Acesta nu poate fi pus la dispoziție nici fizic, nici din punct de vedere legal, întrucât în conformitate cu art. 17 lit. g) din Legea nr. 182/2002, tehnica și echipamentele respective fac parte din categoria informațiilor secretelor de stat, fiind exceptate de la accesul liber al cetățenilor , conform art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001.

În cadrul acestui sistem integrat de interceptare, înregistrările se fac pe hard disk-urile unor servere la care are acces numai personalul autorizat, aceste înregistrări constituind în fapt originalul, întrucât sunt realizate simultan cu evenimentele acustice pe care le conțin.

 De pe aceste hard diskuri înregistrările sunt transferate pe suporții optici care sunt înaintați beneficiarului și care, conform art. 91 ind. 2 din c. p. p., reprezintă suportul original.

În fapt, înregistrările de pe acești suporți optici sunt copii ale originalelor înregistrărilor respective.

În contextul celor de mai sus data creării fiecărui fișier audio, dată de consola Windows (figura 3, coloana 3) diferă de data la care se presupune a fi fost efectuată fiecare înregistrare, dată înscrisă în numele fișierului (figura 3, coloana 1).”

În alte cauze penale, deși s–a solicitat de către apărarea inculpaților, expertul angajat al INEC nu a făcut niciun demers pentru a obține certificat sau autorizație ORNISS, pentru a accede la echipamentele SRI, clasificate ca secret de stat[68], iar pe de altă parte nu se știe dacă instituția deținătoare a echipamentelor informatice și de comunicații, pe care s–au realizat interceptările și înregistrările comunicațiilor, în baza autorizației emise de către judecătorul competent, ar fi permis respectivul acces.

Pentru activități destinate scopului existenței și funcționării lor, Serviciile de Informații, pot utiliza, și legea le și conferă acest drept, mijloacele tehnice adecvate, sunt legal îndrituite să folosească metodele științifice adecvate, considerent pentru care pot să le confere un regim clasificat, dar în niciun caz acestea nu se pot interfera cu un proces penal, în sensul aplicării interdicției de a se avea acces, de către persoanele autorizate, la echipamentele folosite pentru obținerea de probe judiciare.

În concluzie, considerăm că accesul și examinarea echipamentelor folosite la interceptările și înregistrările în litigiu sunt în posibilitatea fie a unui expert criminalist oficial, fie al unui expert tehnic judiciar IT, de pe listele Birourilor de Expertiză de pe lângă Tribunale, singura condiție necesar de îndeplinit fiind obținerea autorizației de securitate prevăzută de lege (certificat ORNISS), determinat de necesitatea obiectivă de a cunoaște, în scopul stabilirii adevărului într–un dosar penal, în atari condiții interzicerea accesului putându–se circumscrie unor infracțiuni.

Ilustrarea schematică a posibilelor suspiciuni privind interceptarea și înregistrarea comunicațiilor:

3

4


[1] Suport fizic este orice obiect care poate stoca date sau informații și / sau prin intermediul căruia pot fi transferate date sau informații.
Clasificarea suporturilor:
I. După procedeul tehnic de asociere a datelor cu suportul:
– Suporturi magnetice, optice sau alte tipuri.
II. Funcție de natura datelor care pot fi stocate sau transferate:
– Suporturi analogice sau suporturi digitale.
[2] Art. 143 alin. (1) din NCPP.
[3] Art. 143 alin. (2), ipoteza I din NCPP.
[4]Art. 143 alin. (2), ipoteza a II – a din NCPP.
[5] Art. 143 alin. (2), ipoteza a III – a din NCPP.
[6] A se vedea declarația, consemnată în proces verbal, din data de 21.10.2011, în dosarul nr. 6367/2/2010 al Curții de Apel Brașov, formulată de martorul P. Gh., expert criminalist în cadrul INEC – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.
[7] AES Recommended Practice for Forensic Purposes – Managing Recorded Audio Materials Intended for Examination, Audio Engineering Society, USA. (citați de Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 188)
[8] A se vedea AES Standard for Forensic Purposes – Criteria for the Authentification of Analog Audio Tape Recording, Audio Engineering Society, U.S.A; C. Grigoraș, Expertiza înregistrărilor audio, în „Dreptul” nr. 1/2003, p. 163; D. I. Cristescu, Tehnici de obţinere a materialelor de comparaţie necesare unor constatări şi expertize dispuse cu prilejul investigării infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism, în „Dreptul” nr.7/2005.
Referiri la aspectele relevate s–au făcut în Rapoartele de Expertiză Criminalistică nr. 150/07.05.2012 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București (dosar nr. 49702/3/32010 al Tribunalului București, Secția a II – a Penală), nr. 6/17.01.2012 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov (dosar nr. 6495/115/2006 al Curții de Apel Brașov), nr. 172/11.10.2011 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București (dosar nr. 11294/2/2009 al Curții de Apel București, Secția I – a Penală) realizate în sistemul I.N.E.C, în capitolul „Observații preliminare” din lucrările respective.
[9] A se vedea și Mihai Viorel Tudoran, în Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 377, care citează din prezentarea făcută de Horațiu Baias, procuror șef serviciu Tehnic – D.N.A., cu ocazia seminarului din 28–30 noiembrie 2011, Hotel Insieme Grand Resort, com. Pitaru, jud. Dâmbovița: „În materie digitală definiția din AES 27 – 1996 este lipsită de orice efecte deoarece termenele de original și copie au un sens  pur literar sau, cel mult, cronologic, întrucât din punct de vedere al integrității fișierelor astfel create între primul creat și următoarele (prin banalul copy – paste) nu există nicio diferență de conținut ”;procedeul de a expertiza aparatele pe care s–a făcut înregistrarea de tip digital nu are nici un fel de eficacitate, întrucât acestea se comportă la fel pe tot parcursul utilizării lor”, citând din același material prezentat de H. Baias, vezi supra.
[10] Citat de Mihai Viorel Tudoran, în Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 378
[11] „La momentul în care înregistrările din memoria internă a echipamentului sunt transferate pe un suport optic, needitabil, înregistrările nu mai sunt originale”, conform declarației, consemnată în proces verbal, din data de 21.10.2011, în dosarul nr. 6367/2/2010 al Curții de Apel Brașov, formulată de martorul P. Gh., expert criminalist în cadrul INEC – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.
[12] Fișierele audio au asociate și metadate, adică data creării, data ultimei accesări și data ultimei modificări a conținutului.
[13] Asocierea datelor cu un suport optic se face prin utilizarea unei raze laser, considerent pentru care această operațiune este denumită și ardere sau gravare a suportului.
[14] Centrul Național de Interceptarea Comunicațiilor.
[15] Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, Ed. Universul juridic, București, 2011, p. 176 – 177. Informațiile sunt citate de autor și indicate ca fiind disponibile.
[16] Indicat de Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio–video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 178.
[17] Apud Robert Moore, To view or not to view: Examining the plain view doctrine and digital evidence, American Journal of Criminal Justice, Springer, Boston, Volume 29, Number 1, September 2004, p. 58.
[18] În lucrarea sus-menționată, Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio–video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 188, citând din Broeders, A.P.A., „ Interpol Review on Forensic Speech and Audio Analysis”, Forensic Linguistics, Lyon, Franța, 2001, arată: „se menționează că este cunoscut faptul că tehnica digitală permite intervenții computerizate greu sau în unele situații chiar imposibil de depistat, dacă sunt făcute de persoane competente”.
[19] „Statutul de original al înregistrării este pus sub semnul întrebării din momentul în care înregistrarea a fost separată de mediul în care a fost creată. O astfel de memorie poate fi conservată pe o durată oarecare. Conservarea se realizează prin nefolosirea echipamentului pentru a nu fi nevoie să fie eliminate înregistrările existente”, a precizat expertul criminalist al INEC – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, P. Gh., în declarația, consemnată în proces verbal, din data de 21.10.2011, în dosarul nr. 6367/2/2010 al Curții de Apel Brașov.
[20] Mihai Viorel Tudoran, în Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, pp. 382–385, Anexa 9.
[21] Declarația făcută presei în anul 2009, de către Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei pentru Tehnologia Informatiilor si Comunicatiilor din Camera Deputatilor, preluată în articolul “Înregistrările audio din dosarele penale nu pot certifica identitatea voce-persoana, în lipsa semnăturii electronice, și pot fi respinse ca probe de instante! “, autori Adina Anghelescu și Răzvan Savaliuc, din publicația Lumea Justiției, din data de 25 martie 2011.
[22] În același sens s–a pronunțat și martorul P. Gh., expert criminalist în cadrul INEC – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, conform declarației, consemnată în proces verbal, din data de 21.10.2011, în dosarul nr. 6367/2/2010 al Curții de Apel Brașov: “ Din punct de vedere științific înserarea unei semnături electronice în înregistrarea ce urmează a fi scrisă pe un CD nu garantează originalitatea înregistrării, ci doar păstrarea nealterată a înregistrării începând din omentul înserării semnăturii“.
[23] Art. 8 din Legea nr. 455 /2001.
(1) În cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnatura, instanta va dispune întotdeauna ca verificarea sa se facă prin expertiza tehnica de specialitate.
(2) În acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum şi orice alte documente necesare, potrivit legii, pentru identificarea autorului înscrisului, a semnatarului ori a titularului de certificat.
[24] Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 196.
În același sens, există referiri și în articolul “Înregistrările audio din dosarele penale nu pot certifica identitatea voce-persoană, în lipsa semnăturii electronice, și pot fi respinse ca probe de instanțe! “, autori Adina Anghelescu și Răzvan Savaliuc, din publicația Lumea Justiției, din data de 25 martie 2011: “Conform opiniilor unui specialist în domeniu, care a făcut aceste precizări în exclusivitate pentru Lumeajustitiei.ro:
 „Semnătura electronică și/sau functiile HASH se aplică unui fișier deja existent pe un calculator și pot fi considerate ca fiind coduri unice atât de verificare a integrității, cât și de identificare ulterioară a acestuia.
Astfel, semnătura sau funcția HASH a fișierului original pot fi comparate cu semnătura sau funcția HASH a oricărei copii a fișierului original și diferențele dintre semnături/HASH vor indica modificări ale integrității conținutului original.
În cazul în care fișierul a fost redenumit, prin utilizarea funcțiilor HASH se poate proceda la căutarea în diferite baze de date a unor fișiere cu aceeași funcție HASH, ceea ce indică un conținut identic.
În aplicațiile reale în forensic sciences, se evită utilizarea funcțiilor HASH MD5 și SHA1, se recomandă HASH256 sau 512, și fișierele audio/video sunt însoțite de fișiere TXT ce conțin valorile funcțiilor HASH. 
În România, fișierele audio puse la dispoziția instanțelor de diferite instituții ale statului ar trebui însoțite de codurile unice de identificare HASH 256 sau 512, ceea ce ar permite identificarea unor eventuale manipulari audio ce au survenit după ce înregistrarile au fost puse la dispoziția instanțelor.
[25] În acest sens, a se vedea Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio–video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 196.
[26] Pentru detalii, a se vedea Mihai Viorel Tudoran, în Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p.379, Anexa 8.
[27] A se vedea articolul: “ TRAFIC DE INFLUENȚĂ LA DNA – În fața Înaltei Curți, procurorul anticorupție D. G. B. a fost acuzat de denunțătorul pe care l-a folosit împotriva vicepreședintelui C. A. T., C. Ș, că în schimbul denunțului a promis “sprijin” într-un dosar de omor din culpă. Procurorul DNA C. P. a sărit la martorul-denunțător în sala de judecată să-l împiedice să răspundă la întrebarea instanței: “Pentru cine erau banii?” din data de 16 iunie 2013 12:17 , scris de Adina A. STANCU – Răzvan SAVALIUC , în publicația Lumea Justiției, rubrica Dezvăluiri – Anchete, în care se menționează că: ”… după episodul din 14 martie 2012, de după oprirea în trafic lui I. C. și transformarea lui în agent provocator împotriva judecătorului C. Ș. … lui C. I. i s-a montat tehnica de ascultare, bancnotele (cei 50.000 euro) au fost marcate chimic, omul fiind trimis la biroul din Timișoara a notarului R. Ș. să lase plicul in birou”.
[28] Art. 91 ind. 3 alin. (1) și (2) din VCPP.
[29] Art. 143 alin. (4) din NCPP.
[30] a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; b) accesul la un sistem informatic; c) supravegherea video, audio sau prin fotografiere; d) localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice; e) obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.
[31] Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ed. A II – a, Ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 165.
[32] Conform opiniilor unui specialist în domeniu, care a făcut aceste precizări in exclusivitate pentru Lumeajustitiei.ro: „Semnatura electronică și/sau funcțiile HASH se aplică unui fișier deja existent pe un calculator și pot fi considerate ca fiind coduri unice atât de verificare a integrității, cât și de identificare ulterioară a acestuia. Astfel, semnătura sau funcția HASH a fișierului original pot fi comparate cu semnatura sau funcția HASH a oricărei copii a fișierului original și diferențele dintre semnături/HASH vor indica modificări ale integrității continuțului original.
În cazul în care fișierul a fost redenumit, prin utilizarea funcțiilor HASH se poate proceda la căutarea în diferite baze de date a unor fișiere cu aceeași funcție HASH, ceea ce indică un conținut identic. În aplicațiile reale în forensic sciences, se evită utilizarea funcțiilor HASH MD5 și SHA1, se recomandă HASH256 sau 512, și fișierele audio/video sunt însoțite de fișiere TXT ce conțin valorile funcțiilor HASH. În România, fișierele audio puse la dispoziția instanțelor de diferite instituții ale statului ar trebui însoțite de codurile unice de identificare HASH256 sau 512, ceea ce ar permite identificarea unor eventuale manipulări audio ce au survenit după ce înregistrările au fost puse la dispoziția instanțelor.(a se vedea articolul “Înregistrările audio din dosarele penale nu pot certifica identitatea voce-persoană, în lipsa semnăturii electronice, și pot fi respinse ca probe de instanțe!”, de vineri, 25 martie 2011, 16:07, scris de Adina A. STANCU – R. SAVALIUC, la rubrica Dezvăluiri – Anchete”).
[33] “ Obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, reţinute de către aceştia în temeiul legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului”.
[34] ”Obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, şi reţinute de către aceştia.
(1) Organele de urmărire penală, cu autorizarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi, pot solicita unui furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice sau unui furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului transmiterea datelor reţinute, în baza legii speciale privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul comunicaţiilor, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate constituie probe, pentru categoriile de infracţiuni prevăzute de legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
(2) Judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă în termen de 48 de ore cu privire la solicitarea organelor de urmărire penală de transmitere a datelor, prin încheiere motivată, în camera de consiliu.
(3) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului care colaborează cu organele de urmărire penală au obligaţia de a păstra secretul operaţiunii efectuate.”
[35] Metadatele fișierului audio video.
[36] Sau arderea (burn) suportului, adică duplicarea discurilor, respectiv procedeul prin care se realizează copii 1 la 1 pe aparate de înregistrat discuri prin ardere cu laser. (ODS – Optical Disc Soutions), presupune examinarea metadatelor fișierului audio.
[37] Art. 181 ind. 1 alin. (1) din NCPP.
[38] Care funcționează, potrivit legii, în cadrul D.N.A. (Art. 11 din O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările și completările ulterioare), D.I.I.C.O.T. (Art. 75 din Legea nr. 255/2013): și la nivelul M.A.I. – I.G.P.R. – Institutul Național de Criminalistică.
[39] Așa s–a procedat, de exemplu, în dosarul nr. 30/D/P/2007, al D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, realizându–se Raportul de constatare tehnico–științifică din 23.01.2009. 

[40] Procedurile Operaționale Standard în domeniul probelor digitale elaborate de Grupul de lucru Scientific Working Group on Digital Evidence, International Organization on Computer Evidence, în manualul „Digital Evidence Standards and Principles”, October, 1999, au în vedere următoarele standarde și criterii: 1.1. Toate organizațiile care realizează investigări asupra probelor digitale vor respecta un document de tip SOPs. Toate aspectele legate de politicile și procedurile referitoare la probele digitale vor fi evidențiate în mod clar în SOPs, document emis de conducerea organizației. 1.2. Conducerea organizației va reevalua SOPs anual în scopul asigurării eficienței acestora. 1.3. Procedurile folosite trebuie să fie acceptate pe scară largă în domeniu sau sprijinite de date obținute și înregistrate corect din punct de vedere științific. 1.4. Organizația va deține copii scrise ale procedurilor tehnice. 1.5. Organizația va folosi hardware și software corespunzătoare și eficiente pentru îndeplinirea procedurilor de investigare și examinare. 1.6. Toate acțiunile în legătură cu investigarea, depozitarea, examinarea sau transferul probelor digitale trebuie să fie înregistrate în scris și să fie disponibile pentru evaluare și pentru prezentare în instanță. 1.7. Orice acțiune care poate să altereze, producă sau să distrugă orice aspect al probelor digitale trebuie să fie realizată doar de persoane calificate. (Apud Adrian Cristian Moise, Metodologia investigării criminalistice a infracțiunilor informatice, Ed. Universul juridic, București, 2011, p. 176–177).
[41] De către specialiștii de la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române – Institutul de Criminalistică – Serviciul de Expertize Criminalistice – Laboratorul IT.
[42] O astfel de situație a existat în dosarul penal nr. 47902/2/2010 al Tribunalului București, Secția a II – a Penală, ce a fost semnalată instanței de judecată de unul dintre inculpați, cu următoarele mențiuni: „ Formularea eronată din Nota de constatare S.R.I. a fost preluată integral și fără nicio corectură de către procuror în procesul verbal încheiat la data de 02.12.2009 și în care menționează în mod expres, pe ultima filă a acestui act, că ar fi procedat la reascultarea fișierelor înregistrate pe suportul optic pe care au fost înregistrate convorbirile interceptate” . (concluzii scrise formulate și depuse la dosarul cauzei de inculpatul Ț. O).
[43] Pentru aprofundarea problemei se poate consulta M. V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, pp. 194–195.
[44] Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea credință a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancționează conform dispozițiilor prezentului cod.
[45] Problema a fost tratată teoretic extrem de minuțios în M. V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, pp. 193–194, care reia pasaje întregi din Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio–video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 74, exprimându–și însă dezacordul, față de cele expuse de către autorii citați, în sensul că “procurorul sau lucrătorul de poliție judiciară delegat de procuror este obligat de textul art. 91 ind. 3 alin. 1 din c. p. p. să păstreze absolut intactă toată desfășurarea convorbirilor și comunicărilor înregistrate și selectate…; ni se pare de neconceput și în orice caz de–a dreptul nelegal, ca persoana care întocmește procesul verbal să expliciteze unele cuvinte sau chiar propoziții ori fraze din cele înregistrate“.
[46] „Verificarea corespondenței dintre semnalele sonore existente pe materialul în litigiu și semnale literale și cifrice consemnate în actele de constatare reprezintă o formă de transcriere a convorbirilor respective, activitate care nu constituie obiect al expertizelor criminalistice”. Mențiunea a fost formulată în Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 150/07/05.2012 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, în dosarul nr. 49702/3/2010 al Tribunalului București.
[47] A se vedea acest site.
[48] Menționăm împrejurarea că legea specială, prin care se conferă posibilitatea în discuție, organelor de urmărire penală (art. 138 lit. j) din NCPP) și S.R.I. (”Art. 9 din Legea nr. 14/1992 – În vederea stabilirii existenţei ameninţărilor la adresa securităţii naţionale, prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, cu modificările ulterioare, serviciile de informaţii pot efectua, cu respectarea legii, verificări prin:
e) obţinerea datelor generate sau prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice sau furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, altele decât conţinutul acestora, şi reţinute de către aceştia potrivit legii„), respectiv Legea nr. 298 / 2008 [ 15 Furnizorii de reţele publice de comunicaţii şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia ca, la solicitarea autorităţilor competente, în baza autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor art. 16, să transmisă acestora de îndată datele reţinute potrivit prezentei legi, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. Art. 16 (1) Solicitarea transmiterii de date reţinute potrivit prezentei legi se realizează numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu autorizarea motivată a preşedintelui instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ori a judecătorului desemnat de acesta, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, potrivit legii, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave. (2) În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute la alin. (1) ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală ori îndeplinirii obligaţiilor asumate de România prin documente juridice de cooperare internaţională sau ca stat membru al Uniunii Europene, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau căruia i-ar reveni această competenţă poate să autorizeze, prin ordonanţă motivată, solicitarea transmiterii de date reţinute, potrivit prezentei legi. În termen de 48 de ore de la emiterea autorizării, procurorul prezintă instanţei de judecată competente, potrivit alin. (1), motivele care au stat la baza emiterii autorizării. Instanţa de judecată se pronunţă cu privire la legalitatea şi temeinicia ordonanţei prin care s-a autorizat solicitarea transmiterii de date reţinute, în cel mult 48 de ore].este în acest moment suspendată prin Decizia C.C.R. nr. 1258/2009 de la data de 23 noiembrie 2009.
[49] Art. 152 din NCPP.
[50] Art. 6 din Legea nr. 506/2004, privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice.
Facturarea detaliată
(1) Abonaţii primesc facturi nedetaliate.
(2) Emiterea facturilor detaliate se face la cererea abonaţilor, cu respectarea dreptului la viaţă privată al utilizatorilor apelanţi şi al abonaţilor apelaţi.
[51] Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în dosarul nr. 163/P/2012 al D.N.A. – structura centrală (dosar nr.23685/3/2013 al Tribunalului București, secția I Penală) în care inculpații T. E. și N. T. B. au fost monitorizați timp de 3 luni de zile, dar în ceea ce privește convorbirile telefonice directe dintre cei au fost selectate doar un număr de 4, deși relațiile dintre aceștia erau, cel puțin, de ordin cotidian.
[52] D. Ionescu, Procedura penală, Parte generală, Sinteze și spețe, Ed. Sfera Juridică, Cluj Napoca, 2007, p.230, citat de M. V. Tudoran, Teoria și practica interceptărilor și înregistrărilor audio sau video judiciare, Ed. Universul Juridic, Biblioteca profesioniștilor, București, 2012, p. 192.
[53] N. Volonciu, Alina Barbu, Codul de Procedură Penală, Art. 62–135. Probele și mijloacele de probă, Ed. Hamangiu, 2007, pp. 158–159, invocă, pentru a învedera că garanțiile au fost considerate ca insuficiente când nu au existat prevederi privind menținerea intacte și complete a înregistrărilor realizate, în scopul unui control al instanței și al apărării cu privire la acestea, cauza Prado Bugallo c. Spaniei, hotărârea din 18 fevbruarie 2003, & 30, www.coe.int.
[54] Art. 38 alin. (1) și (2) din NCP.
[55] Art. 43 alin. (2) lit. a–c din NCPP.
[56] Cogitationis poenam nemo patitur.
[57] Art. 142 alin. (5) din NCPP.
[58] Art. 292 din NCPP.
[69] Art. 198 alin. (2) din NCPP.
[60] Art. 311 din NCPP.
[61] Art. 292 din NCPP.
[62] Art. 142 alin. (6) din NCPP.
[63] A cărei încălcare poate constitui infracțiune, de exemplu, divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 din NCP ori divulgarea secretului profesional, prevăzută de art. 227 din NCP.
[64] A se vedea, Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio – video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 189 și urm.
[65] În lucrarea susmenționată, Adrian Petre, Cătălin Grigoraș, Înregistrările audio și audio–video, mijloace de probă în procesul penal. Expertiza judiciară, Ed. C.H. Beck, București, 2010, p. 188, citând din Broeders, A.P.A., „Interpol Review on Forensic Speech and Audio Analysis”, Forensic Linguistics, Lyon, Franța, 2001, arată: „se menționează că este cunoscut faptul că tehnica digitală permite intervenții computerizate greu sau în unele situații chiar imposibil de depistat, dacă sunt făcute de persoane competente”.
[66] A se vedea pag. 5 din Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 88 /13 mai 2011 al INEC, dosar penal nr. 6367/2/2010 al Curtea de Apel Brașov; a se vedea pag. 5 din Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 172/11.10.2011al INEC, dosar penal nr. 11294/2/2009 al Curții de Apel București, Secția 1 – A Penală, citând pe Broeder A., 2001, Forensics Linquistics, Interpol, Lyon.
 „O înregistrare originală poate avea o valoare reală, de necontestat, doar prin intermediul unei expertize de autentificare. În general, o concluzie prin care o inregistrare audio sau video să fie declarată falsă sau falsificată nu se poate formula de către nici un expert (C. Grigoraș, Expertiza înregistrarilor audio, în „Dreptul” nr. 1 /2003, 164).
[67] Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 6/17.01.2012 al Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov depus în dosarul nr. 6495/115/2006 al Curții de Apel Brașov (nepublicat).
[69] Este cazul dosarului penal nr. 49702/3/2010 al Tribunalului București, Secția a II – a Penală, în care, în cererea de probațiune formulată de unul dintre inculpați s–au menționat următoarele:
„Există posibilitatea ca expertul criminalist, desemnat cu efectuarea expertizei criminalistice multimedia, să examineze echipamentele de comunicații și informatice de mare capacitate, ce fac parte din sistemul integrat digital, cu caracter secret, utilizat de S.R.I., prin deplasarea la locația unde se află respectivele echipamente, după ce, în prealabil, a obținut autorizația de securitate prevăzută de Legea nr. 182/2002 și H.G. nr. 585/2002, în condițiile acolo stipulate, și prin realizarea lucrărilor necesare efectuării expertizei dispuse de instanța de judecată”.


Dr. Doru Ioan Cristescu

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate