BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Implicațiile Deciziei Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016 asupra măsurilor de supraveghere tehnică anterioare OUG nr. 6/2016

21.03.2016 | George-Dominic POP
Abonare newsletter

1. Pentru corecta stabilire a consecințelor deciziei instanței de control constituțional, se impune în mod primordial determinarea sferei metodelor speciale de supraveghere la care se referă hotărârea.

1.1. Astfel, prin constatarea neconstituționaliății art. 142 alin. (1) teza finală C.p.p., în mod evident, obiect de analiză îl constituie exclusiv metodele de supraveghere tehnică la care se referă norma menționată.

Aceasta rezultă de altfel din însăși denumirea marginală a art. 142 C.p.p., care privește “Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică”, nefiind avute în vedere prin decizia Curții Constituționale nr. 51/16.02.2016 alte metode speciale de supraveghere și cercetare (art. 147-152 C.p.p.).

Prin urmare, doar metodele de cercetare specială la care se referă art. 138 alin. (1) lit. a-e C.p.p. sunt vizate de excepția de neconstituționalitate admisă, respectiv:
– interceptarea comunicațiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță;
– accesul la un sistem informatic;
– supravegherea audio, video sau prin fotografiere;
– localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice;
– obținerea datelor privind tranzacțiile financiare ale unei persoane.

1.2. În privința activităților de strângere de probe prin interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, realizate anterior datei de 01.02.2014 prin metodele prevăzute de art. 91 ind. 1 și următoarele C.p.p. 1968, se întrevăd două posibilități de apreciere a efectelor Deciziei nr. 51/16.02.2016.

Premisa în toate cazurile este dată, însă, în concret, de executarea acestor procedee probatorii de către alte organe decât organele judiciare penale, ce sunt la rândul lor privite de Decizia nr. 51/16.02.2016.

1.2.1 În o primă optică, rezultatele interceptărilor desfășurate de către alte organe decât cele de urmărire penală, în condițiile art. 91 ind. 1 și următoarele C.p.p. 1968 sunt afectate de hotărârea instanței de contencios constituțional, întrucât motivele care au dus la admiterea excepției de neconstituționalitate sunt circumscrise caracterului nejustificat, din perspectiva legii fundamentale, a executării mandatului de supraveghere tehnică de către alte organe decât cele judiciare (paragraful 49).

Simpla distincție de sediu legislativ între metodele speciale de supraveghere desfășurate în conformitate cu Vechiul Cod de procedură penală și cele executate potrivit Noului Cod de procedură penală, nu justifică concluzii și tratament diferit pentru situații identice.

În plus, nu trebuie uitat că instanța de contencios constituțional a constatat încălcarea drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 și art. 28 din Constituție, nu doar prin modalitatea de redactare a art. 142 alin. (1) C.p.p. (paragraful 46 al Deciziei), dar și prin calitatea organelor care pun efectiv în executare aceste metode speciale de cercetare penală (paragraful 49 al Deciziei), motive pentru care, mutatis mutandis, considerentele hotărârii sunt actuale și în cazul procedeelor probatorii desfășurate potrivit art. 91 ind. 1 C.p.p. 1968.

Drepturile și libertățile fundamentale reglementate prin Constituție sunt efective și nu abstracte și iluzorii (paragraful 29 al Deciziei 774/10.11.2015 a Curții Constituționale), astfel încât și protecția lor necesită a îmbrăca aceeași modalitate practică, prin aplicarea mutatis mutandis a hotărârilor instanței de control constituțional asupra tuturor situațiilor similare, ceea ce este cazul și în privința restrângerilor drepturilor prevăzute de art. 26 și art. 28 din Constituție în contextul activităților de supraveghere efectuate în temeiul art. 91 ind. 1 și următoarele C.p.p. 1968 de către alte organe decât cele judiciare penale.

Viciul de neconstituționalitate constatat privește însăși modalitatea de executare a mandatului de supraveghere tehnică și nu doar dispoziția legală particulară constatat a fi contrară legii fundamentale.

Prin urmare, întrucât atât considerentele, cât și dispozitivul hotărârii instanței de control constituțional produc efecte juridice similare și congruente, a aprecia că urmările Deciziei nr. 51/2016 se limitează doar la metodele de supraveghere efectuate în condițiile Noului Cod de procedură penală apare ca o constatare sterilă și formală, care contravine însăși esenței contenciosului constituțional.

1.2.2. În antiteză, sunt de amintit considerentele opiniei separate formulate de judecătorii constituționali prof. univ. dr. Tudorel Toader  și conf. univ. dr. Maya Simona Teodoroiu, care au apreciat în sensul inadmisibilității excepției, în considerarea realității că autorii acesteia au fost interceptați în temeiul prevederilor art. 91 ind. 1 și art. 91 ind. 2 din Vechiul Cod de procedură penală, iar soluția legislativă prevăzută de art. 142 alin. (1) C.p.p. diferă de cea regăsită în art. 91 ind. 1 și art. 91 ind. 2 C.p.p., care limitau sfera organelor care puteau efectua interceptări la procuror și organul de cercetare penală.

Este indubitabilă justețea argumentelor opiniei separate, în sensul că vechea reglementare avea un conținut diferit, în deplin acord cu însăși considerentele soluției majoritare în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate, în sensul că art. 91 ind. 1 și art. 91 ind. 2 C.p.p. 1968 atribuiau competența executării metodei de supraveghere tehnică exclusiv organelor de urmărire penală.

Or, ceea ce a constatat opinia majoritară a fost ca enumerarea și a altor organe specializate ale statului prin art. 142 alin. (1) teza finală C.p.p. încalcă principiile de predictibilitate și claritate a legii, dispoziție care însă nu se regăsea în vechea reglementare.

În această viziune, nu pot fi extinse efectele Deciziei CCR și asupra activităților de supraveghere tehnică desfășurate de alte organe decât cele de urmarire penală, acestea neavând această atribuție în fosta redactare a Codului de procedură penală, context în care oricum ar fi fost nelegală o asemenea manieră de a proceda.

Prin urmare, executarea activităților de interceptare și înregistrare a comunicărilor și convorbirilor de către alte organe specializate ale statului anterior datei de 01.02.2014 ar constitui exclusiv o problemă de legalitate a procedeului probatoriu, iar Decizia nr. 51/16.02.2016 nu aduce nimic nou în această privință, neputând produce alte efecte decât cele incidente anterior hotărârii instanței de control constituțional.

1.2.3. În viziunea noastră, opinia dizidentă la Decizia nr. 51/16.02.2016 are avantajul cert al analizării conținutului normelor procesuale succesive, extinderea efectelor viciului de neconstituționalitate asupra unor prevederi (art. 91 ind. 1 și 91 ind. 2 C.p.p. 1968) constatate în mod repetat a fi conforme legii fundamentale, și care nu cuprind sintagma aflată în conflict cu Constituția României – “alte organe specializate ale statului”, fiind excesivă și neîntemeiată.

1.3. Nu sunt afectate prin Decizia nr. 51/16.02.2016 a Curții Constituționale activitățile de supraveghere tehnică desfășurate în baza unui mandat emis în condițiile Legii nr. 51/1991, care reprezintă o reglementare specială derogatorie, exterioară considerentelor și dispozitivului Deciziei nr. 51/2016 a Curții Constituționale.

Într-adevăr, situațiile prevăzute în art. 3 din Legea nr. 51/1991 care se constituie în ipoteze de amenințări la adresa siguranței naționale, reprezintă temeiul unei supravegheri tehnice în condițiile art. 13 și 14 din Legea nr. 51/1991, autorizată prin mandatul la care se referă art. 14-21 din Legea nr. 51/1991.

Prin urmare, nu sunt actuale în privința activităților autorizate, potrivit Legii nr. 51/1991 considerentele Deciziei nr. 51/15.02.2016, atât datorită sediului distinct al reglementarilor (Codul de procedură penală, respectiv Legea specială nr. 51/1991), cât și al obiectului distinct de analiză (restrângeri ale unor drepturi și libertăți legitimate de necesitățile unei instrucții penale, respectiv de apărarea securității naționale, temeiuri distinct tratate de art. 53 alin. (1) din Constituție).

Mai mult, prin specificul lor, activitățile de supraveghere tehnică îndeplinite potrivit Legii nr. 51/1991 fac parte dintr-o arie diferită de cea proprie investigațiilor penale, care de altfel este singura antamată prin considerentele principale ale hotărârii Curții Constituționale. Într-adevăr, s-a precizat în Decizia nr. 51/16.02.2016 că singurele organe care pot participa la îndeplinirea procedeelor probatorii la care se referă art. 142 alin. (1) C.p.p. sunt organele de urmărire penală, tocmai datorită naturii restrângerilor la care se referă art. 138 alin. (1) lit. a)-e) C.p.p., specifice unei proceduri penale desfășurate față de subiectul măsurilor (par. 34  Decizie).

1.4. În atare coordonate, dar și în considerarea modificărilor Codului de procedură penală, avute în vedere prin OUG nr. 6/2016, urmare cărora mandatul de supraveghere tehnică va fi executat doar de către procuror, organele de cercetare penală și lucrătorii specializați din cadrul poliției judiciare, orice consecințe ale neconstituționalității art. 142 alin. (1) teza finală C.p.p. reprezintă interes doar în cazul metodelor de supraveghere tehnică prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a)-e) C.p.p. și efectuate într-un proces penal, executate anterior modificării legislative făcute prin OUG nr. 6/2016, care înlătură viciul de neconstituționalitate constatat prin Decizia nr. 51/16.02.2016.

2. În privința mandatelor de supraveghere tehnică, puse în executare anterior modificării art. 142 alin. (1) C.p.p., efectele Deciziei 51/16.02.2016 sunt trasate prin dispozițiile legii fundamentale (art. 147 alin. (4) din Constituția României), considerentele hotărârii amintite (paragraful 52 al Deciziei), precum și prin dispozițiile Codului de procedură penală.

2.1. În mod cert, efectele Deciziei nr. 51/16.02.2016 se produc numai ex tunc, respectiv de la momentul publicării hotărârii în Monitorul Oficial, când norma a cărei neconstituționalitate a fost constatată este suspendată de drept, încetându-și efectele în termen de 45 de zile de la publicare (art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României).

În situația cauzelor definitiv judecate pâna la publicarea Deciziei nr. 51/16.02.20016, se precizează în paragraful 52 al hotărârii ca “decizia nu se va aplica în privința cauzelor definitiv soluționate”.

De altfel, în condițiile constatării neconstituționalității art. 453 alin. (1) lit. f) C.p.p. prin Decizia nr. 126/03.03.2016 a Curții Constituționale (publicată în M. Of. , partea I, nr. 185 din data de 11.02.2016) și având în vedere rezerva de interpretare aferentă, potrivit căreia “o decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care s-a constatat neconstituționalitatea” (paragraful 22 al Deciziei 126/03.03.2016), este indubitabil că în privința cauzelor definitiv soluționate până la data publicării Deciziei nr. 51/16.02.2016, aceasta din urmă nu produce niciun fel de efecte, cu excepția acelor procese penale în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate similară.

2.2. Privitor la cauzele nesoluționate până la data publicării hotărârii, prin însăși corpul Deciziei 51/16.02.2016, instanța de control constituțional a resimțit necesitatea clarificării efectelor acestei hotărârii, subliniind că aceasta se va aplica “în mod corespunzător, în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată” (paragraful 52 al hotărârii).

Deși Curtea Constituțională nu are calitatea de legiuitor pozitiv, ci dimpotrivă cea de legiuitor negativ, prin redactarea paragrafului 52 al Deciziei nr. 51/2016 aceasta precizează de o manieră contradictorie că “pe toată perioada de activitate a unui act normativ aceasta se bucură de prezumția de constituționalitate”, însă cu toate acestea, decizia se va aplica în mod corespunzător cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată.

Datorită trimiterii la paragraful 28 al Deciziei nr. 895/17.12.2015 privitoare la neconstituționalitatea art. 666 C.p.civ., amintim că în privința acestei hotărâri, Curtea Constituțională a apreciat că efectele neconstituționalității se vor aplica în privința contestațiilor la executare aflate pe rolul instanțelor judecătorești, formulate împotriva încheierii de executare silită dată de executorul judecătoresc.

Fără a epuiza acest subiect, care formează obiectul unui excelent și exhaustiv studiu[1], arătăm doar că, mutatis mutandis, aceleași considerente sunt viabile și în prezenta analiză, mai ales cele referitoare la procedurile în curs de contestare a executării efectuate în baza încuviințării executării silite de către executorul judecătoresc, corect identificând autorii studiului că decizia de neconstituționalitate se va aplica numai în condițiile restrictive ale Codului de procedură civilă, ceea ce de altfel constituie și concluzia noastră, dezvoltată în cele care urmează.

3. În referire la cauzele “aflate pe rolul instanțelor de judecată”, cărora li se aplică “în mod corespunzător” efectele Deciziei nr. 51/16.02.2016, se impun următoarele precizări din perspectiva normelor procesual penale care dau eficiență neconstituționalității constatate.

3.1 Prin sintagma “în mod corespunzător”, întrebuințată în paragaful 52 al Deciziei nr. 51/16.02.2016, Curtea Constituțională nu a făcut altceva decât să se refere la normele procesuale care reglementează desfășurarea procesului penal, fiind incontestabil că hotărârea urmează a-și produce efectele în cauzele penale individuale, potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală.

Astfel, pentru a discerne care sunt consecințele efectuării activităților de supraveghere tehnică de alte organe decât cele judiciare penale, de interes este în primul rând principiul legalității în procesul penal (art. 2 C.p.p.).

Legalitatea procesuală în realizarea justiției penale, care însoțește și disciplinează întreaga desfășurare a procesului penal, este în mod corespunzător incident și în materia instituției probelor, a mijloacelor de probă și procedeelor probatorii[2].

Neconstituționalitatea dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza finală C.p.p. se referă exclusiv la neregularitățile aferente executării propriu-zise a supravegherii tehnice, respectiv procedeul probatoriu de obținere a probelor, elemente de fapt suprinse prin metodele speciale prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. a)-e) C.p.p. și valorificate în procesul penal prin mijlocul de probă reprezentat de procesul verbal în care sunt consemnate rezultatele activităților de supraveghere tehnică (art. 143 C.p.p.).

Ca atare, materia fiind cea a probelor, orice transgresare a normelor legale regăsite în Titlul V al Părții generale a Codului de procedură penală atrage în mod necesar și sancțiunea legală aferentă, respectiv cea a nulității actelor făcute cu încălcarea dispozițiilor legale (art. 280-282 C.p.p.).

3.2. Sancțiunea specifică a excluderii (art. 102 C.p.p.) reprezintă doar un efect al nulității[3], fiind izvorâtă fie din neobservarea dispozițiilor legale privind dispunerea, autorizarea sau administrarea probelor (art. 102 alin. 3 C.p.p.), fie din încălcarea unor reguli fundamentale în materia probatoriului – întrebuințarea torturii sau folosirea unor mijloace neloiale sau nelegale în obținerea probelor (art. 102 alin. (1) și (2) C.p.p.).

Ca atare, raportul dintre sancțiunea generică a nulității și sancțiunea specifică a excluderii, este de la cauză la efect, iar între nulitatea la care se referă art. 280-282 C.p.p. și ipotezele specifice prevăzute de art. 102 C.p.p. raportul este de la gen la specie.

Excluderea fiind doar o consecință a nulității, este esențială identificarea sancțiunii primare a neregularități izvorate din calitatea organului care a executat mandatul de supraveghere tehnică, și determinarea ulterior a naturii acesteia de nulitate expresă sau virtuală, împreună cu toate consecințele care decurg din aceasta.

În consecință, în toate cazurile nerespectarea principiilor și dispozițiilor legii fundamentale în activitatea de executare a mandatelor de supraveghere tehnică are drept urmare sancțiunea nulității, cu consecința excluderii probelor obținute în această manieră nelegală.

3.3. În privința regimului neregularității provenite din calitatea organului care a executat metode de supraveghere tehnică, în mod neîndoielnic aceasta se înscrie în registrul nulităților virtuale și relative (art. 282 C.p.p.), niciuna dintre nulitățile exprese, enumerate limitativ prin dispozițiile art. 281 alin. (1) lit. a)-f) C.p.p. neregăsindu-se în ipoteza dată.

Deși seducătoare, teza lipsei de competență funcțională în executarea mandatului de supraveghere tehnică a altor organe decât cele judiciare, aceasta nu se circumscrie vreuneia dintre tezele art. 281 alin. (1) C.p.p., care sancționează cu nulitatea absolută doar lipsa de competență materială sau după calitatea persoanei a instanțelor judecătorești inferioare celor legal competente (art. 281 alin. (1) lit. b) C.p.p.).

În egală măsură nu este aplicabil nici cazul de nulitate absolută la care se referă art. 281 alin. (1) lit. d) C.p.p., care privește participarea procurorului, când este obligatorie potrivit legii, la ședințele de judecată sau la soluționarea cererilor, propunerilor, plângerilor, contestațiilor sau altor sesizări de către judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale[4].

Pe cale de consecință, orice activități de supraveghere tehnică realizate de către alte organe decât organele de urmărire penală sunt sancționate cu nulitatea relativă, condiționată de producerea unei vătămări a drepturilor parților ori ale altor subiecți procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului (art. 282 alin. (1) C.p.p.).

3.4. Revenind la planul sancțiunii procedurale specifice – excluderea probelor, în mod cert și aceasta este subsumată acelorași condiționalități, nu orice încălcări ale dispozițiilor legale în materia dispunerii, autorizării sau administrării probelor atrăgând automat excluderea acestora, în considerarea regulii proporționalității[5] urmând a fi excluse doar acele probe în privința cărora fie a fost înfrânt principiul loialității în obținerea acestora, fie au fost încălcate prevederi legale de ordine publică, precum este cazul mijloacelor de probă interzise de lege sau administrate cu încălcarea prevederilor legale care le garantează autenticitatea[6].

Cu titlu de referință comparată, în legislația britanică se arată că instanțele pot refuza (exclude) probele în privința cărora circumstanțele, în special cele în care probele au fost obținute, demonstrează că prin admiterea acestora s-ar produce un asemenea efect advers asupra caracterului echitabil al procedurilor, încât instanța nu ar trebui să le admită[7].

De asemenea, Codul de procedură penală francez condiționează nulitatea de nesocotirea unei dispoziții substanțiale prevăzute de normele procesuale și care produce o lezare a intereselor părții interesate.

Este adevărat că prin însăși natura sa, caracterul echitabil al procesului este intrinsec legat de natura echitabilă a procedurii premergătoare judecății[8], însă doar o încălcare semnificativă și substanțială a prescripțiilor legale aferente obținerii și administrării probelor justifică sancțiunea excluderii acestora, dacă ne raportăm și la temeiul procesual al excluderii – nulitatea ca sancțiune procesuală, care suportă o serie de condiționări în privința gravității și conturării intereselor procesuale sau drepturilor fundamentale vătămate, pentru a produce efectul sancționator.

În aceste coordonate, simpla calitate a organului care a pus în executare mandatul de supraveghere tehnică poate constitui motiv de nulitate și implicit de excludere a probei, atunci când subiectul procesual care are interesul invocării neregularității demonstrează producerea unei vătămări concrete, personale, actuale și iremediabile prin faptul desfășurării metodei investigative specifice de către alte organe decât cele de urmărire penală.

Pentru aceste motive, în ipoteza de speță dată, neconstituționalitatea art. 142 alin. (1) teza finală C.p.p. atrage sancțiunea nulității relative și, consecutiv, excluderea probelor astfel obținute, însă numai în condițiile art. 282 alin. (1) și (2) C.p.p.

3.5. În egală măsură însă, este de menționat că niciodată nulitatea relativă nu trebuie să reprezinte umbrela neștiinței, incompetenței sau chiar a încălcării cu rea credință a dispozițiilor procedurale, altele decât cele enumerate prin art. 281 C.p.p.

În actuala redactare a Codului de procedură penală, prin cerința uneori diabolică a identificării unei vătămări proprii, alta decât cea generală a încălcării drepturilor la viața privată și la secretul corespondenței, se nesocotește însăși interesul public, fundamental protejat prin normele constituționale regăsite în art. 26 și art. 28 din Constituție, iar Decizia CCR este practic lipsită de efecte concrete, ceea ce transformă tocmai protecția acestor drepturi în una iluzorie și formală.

Nu trebuie uitat că în conformitate cu art. 13 din Legea nr. 14/1992, organele Serviciului Român de Informații nu pot efectua acte de cercetare penală.

Ne întrebăm care sunt efectele acestei prohibiții legale, în condițiile în care executarea unui procedeu probatoriu, precum este cel aferent mandatului de supraveghere tehnică, se constituie în acte de competența organelor judiciare, iar încălcarea dispozițiilor cu caracter de principiu regăsite în art. 13 din Legea nr. 14/1992 rămâne fără un răspuns adecvat în cadrul procesului penal.

Cu toate acestea, nu putem decât să ne conformăm voinței legiuitorului, care a ales să renunțe la regimul nulităților relative asimilate celor absolute regăsit în prevederile art. 197 alin. (4) teza finală C.p.p. 1968, nulitatea cerută de interesul justei soluționări a cauzei nemaifiind atribuită organelor judiciare ca instrument de sancționare a încălcărilor flagrante și fundamentale ale normelor de procedură penală.

De asemenea, nu trebuie ignorat că executarea unui procedeu probatoriu în procesul penal de către organe ale statului care nu au calitatea de organe de cercetare sau de urmărire penală echivalează cu necompetența funcțională a primelor, obiect de preocupare și pentru Curtea Constituțională (paragrafele 35 și 37 ale Deciziei).

Or, organul necompetent funcțional, care nu are niciun fel de atribuții în procesul penal, nu poate îndeplini acte procesuale și procedurale, precum este și cel care ține de executarea mandatului de supraveghere tehnică.

Fiind o realitate de fapt, absența calității cerute de lege pentru îndeplinirea actelor procedurale sau procesuale este sancționată cu inexistența actului întocmit de către un organ sau o persoană neîndrituită funcțional[9].

Însă, din nou ne lovim de aceeași manieră obtuză și restrictivă de redactare a normelor de interes ale Codului de procedură penală, care nu permit alte căi de invalidare a actelor nelegale decât cele regăsite în art. 280-282 și 102 C.p.p.

În consecință, orice abordare a sursei neregularității și a importanței sale am adopta, singura sancțiune real identificabilă în sistemul normativ procesual actual este cea a nulității relative, conform art. 282 C.p.p.

Dacă însă cei investiți cu iuris dictio vor găsi o altă soluție de protejare eficientă a drepturilor fundamentale prevăzute de art. 26 și art. 28 din Constituția României, satisfacția ar fi în primul rând cea a eficientizării naturii echitabile și juste a procesului penal.

3.6. Referitor la momentul procesual până la care poate fi invocat acest motiv de excludere a probelor, acesta este în mod neîndoielnic situat până la închiderea procedurii de cameră preliminară.

Că este așa, stau dovadă atât dispozițiile art. 282 alin. (3) și (4) lit. a) C.p.p., care instituie acest termen limită pentru invocarea nulităților relative, cât și cele ale art. 342 C.p.p. care fixează obiectul procedurii de cameră preliminară, constituit inter alia de verificarea legalității administrării probelor de către organele de urmărire penală.

În consecință, indiferent de momentul executării mandatului de supraveghere tehnică – sub imperiul Vechiului sau a Noului Cod de procedură penală și indiferent dacă la momentul publicării Deciziei 51/16.02.2016 cauza se află în prima fază a procesului penal sau în etapa prealabilă judecății, această neregularitate cu privire la executarea mandatului de supraveghere tehnică poate fi invocată ca un motiv de excludere a probelor astfel obținute.

În referire la cauzele aflate în cursul judecății, după epuizarea camerei preliminarii, orice excepție de nelegalitate a probelor astfel obținute este tardivă, după cum rezultă din însăși redactarea art. 282 alin. (5) lit. a) C.p.p., în temeiul cărora orice nulitate este acoperită prin neinvocarea acesteia în termenul prevăzut de lege, dar și a art. 346 alin (5) C.p.p., potrivit cărora doar probele excluse în procedura de camera preliminară nu vor fi avute în vedere la judecat în fond a cauzei.

O situație particulară o reprezintă situația cauzelor aflate în curs de judecată, încă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2013 de punere în aplicare a Codului de procedură penală (01.02.2014).

În privința acestora, câtă vreme procedura aferentă a fost eliptică de verificarea legalității probelor în procedura camerei preliminarii, apreciem că sunt aplicabile pe calea suplimentului analogic dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, privind invocarea unor cazuri de nulitate aferente urmăririi penale, până la începerea dezbaterilor în fond a cauzei date, însă numai în cazul în care acestea au natura unei nulități absolute.

Dacă ne raportăm însă la natura nulității incidente în cazul executării mandatelor de supraveghere tehnică de către alte organe decât cele de urmărire penală, în mod implicit nulitatea relativă a acestor mijloace de probă astfel obținute apare drept tardiv a fi invocată în cursul cercetării judecătorești desfășurate în cauzele respective.

4. Concluzionând, efectele Deciziei nr. 51/16.02.2016 sunt limitate la activitățile de supraveghere tehnică executate în condițiile Codului de procedură penală de către alte organe decât organele judiciare propriu-zise, sancțiunea aferentă este cea a nulității relative care determină excluderea probelor astfel obținute, iar invocarea acesteia este admisibilă exclusiv în condițiile art. 282 C.p.p., în cauze aflate la data publicării Deciziei nr. 51/16.02.2016 în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, precum și în cauzele definitiv judecate în care au fost invocate excepții de neconstituționalitate similare.


[1] V. M.Ciobanu, T. Briciu, Analiza OUG nr. 1/2016 în lumina deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 NCPC.
[2] V. Dongoroz, Explicații teoretice ale Codului de procedură penală, Ediția a II-a, Editura Academiei Române, București, 2003, vol. V, p. 182.
[3] N. Volonciu s.a., Noul Cod de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2014, p. 183.
[4] I. Neagu, M. Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 710
[5] A. Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială, Editura C.H. Beck, București, 2014, p. 271.
[6] Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 298.
[7] Art. 78 din Police and Criminal Evidence Act din anul 1984.
[8] CEDO, hotărârea din cauza Teixero de Castro contra Portugalia din 09.06.1988.
[9] I. Neagu, Tratat de procedură penală, Editura Pro, București, 1997, p. 381.


av. Dominic Pop

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week