« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

România la CEDO: cauza pendinte KOZMA. Restituirea imobilului preluat abuziv, excepții de la autoritatea de lucru judecat și lipsa de executare silită într-un termen rezonabil
21.03.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Secția a 4-a
Cererea nr. 22342/08
Ștefan KOZMA și Martin KOZMA împotriva României
introdusă în 25 aprilie 2008 și comunicată în 8 februarie 2016

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):

Reclamanții, Ștefan Kozma și Martin Kozma, sunt cetățeni români, s-au născut în 1949 și, respectiv, 1947, și locuiesc în Cluj-Napoca.

În 1950, Federația Comunităților Evreiești din România („Federația”) a vândut tatălui reclamanților un imobil alcătuit din mai multe apartamente, situat în Cluj-Napoca. Acest imobil a aparținut unei persoane de confesiune evreiască care a murit în timpul deportării din cel de-al Doilea Război Mondial. În 1948, în absența unor moștenitori cunoscuți, statul a alocat clădirea Federației.

În 1950, la scurt timp după achiziționarea clădirii de către tatăl reclamanților, statul a naționalizat imobilul. Apartamentele au fost închiriate și, mai târziu, unele dintre ele au fost vândute de stat chiriașilor.

1.1. Măsurile luate în temeiul Legii nr. 112/1995 privind restituirea imobilului

Invocând dispozițiile Legii nr. 112/1995 privind regimul juridic al bunurilor naționalizate, tatăl reclamanților a cerut restituirea imobilului. Comisia locală pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995 a respins cererea, considerând că dispozițiile acestei legi nu se aplică imobilului în litigiu. Tatăl reclamanților a decedat și aceștia din urmă au formulat mai multe acțiuni pentru restituirea imobilului.

Mai întâi, reclamanții au atacat decizia comisiei locale. Instanțele judecătorești naționale, a căror ultimă hotărâre definitivă a fost pronunțată în 4 decembrie 2002 de Curtea de Apel Cluj-Napoca, au admis acțiunea și au dispus restituirea unui apartament nelocuit de către autoritățile locale reclamanților și acordarea de despăgubiri pentru celelalte apartamente a căror restituire nu mai era posibilă. Instanțele naționale au constatat că reclamanții beneficiau de măsuri compensatorii, întrucât naționalizarea clădirii l-a privat pe tatăl lor de proprietatea sa.

În plus, reclamanții au solicitat recunoașterea judiciară a vânzării imobilului, în ciuda lipsei înscrierii acestei vânzări în cartea funciară. Printr-o hotărâre definitivă din 21 mai 2003, Curtea de Apel Cluj-Napoca a admis acțiunea și a constatat că Federația a vândut clădirea în 1950 tatălui acestora, care era proprietar la momentul naționalizării.

În cele din urmă, printr-o hotărâre definitivă din 7 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj-Napoca a respins acțiunea în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor către foștii chiriași ai imobilului, pe motiv că era tardivă.

În 9 februarie 2005, reclamanții au sesizat un executor pentru executarea hotărârii din 4 decembrie 2002. În data de 24 februarie 2005, executorul judecătoresc a pus în întârziere autoritățile locale privind executarea hotărârii menționate mai sus.
Consiliul Județean Cluj a formulat o contestație la executare. Acesta a pretins că executarea era imposibilă deoarece, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, activitatea comisiei locale pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995 a încetat. Acesta a adăugat că apartamentul care trebuia să fie restituit reclamanților ar fi fost restituit unei moștenitoare a fostului proprietar al imobilului, care a formulat cerera în temeiul Legii nr. 10/2001.

Printr-o hotărâre definitivă din 13 septembrie 2005, Tribunalul Cluj a admis parțial contestația. Tribunalul a constatat că restituirea apartamentului devenise imposibilă, dar că autoritățile locale trebuiau să acorde reclamanților despăgubiri deoarece nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu punea capăt activității comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995.

În 8 iunie 2015, executorul judecătoresc a informat reclamanții că autoritățile locale nu își executaseră încă obligațiile.

1.2. Demersurile efectuate în temeiul Legii nr. 10/2001 în vederea restituirii imobilului

După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, reclamanții au reintrodus în fața autoritățile locale cererea de restituire a imobilului sau de despăgubire.

Primarul din Cluj-Napoca a respins cererea acestora. În schimb, acesta a admis cererea moștenitoarei fostului proprietar, care a obținut restituirea apartamentelor nelocuite. Reclamanții au atacat această decizie.

Printr-o hotărâre din 20 octombrie 2006, Curtea de Apel Cluj-Napoca a admis parțial acțiunea. Aceasta a constatat că atât moștenitoarea fostului proprietar, cât și reclamanții, aveau dreptul la despăgubiri. Cât despre moștenitoare, Curtea de Apel a considerat că atribuirea imobilului Federației a fost rezultatul unei erori, întrucât fostul proprietar a avut moștenitori, chiar dacă aceștia nu s-au arătat după decesul său. În ceea ce-i privește pe reclamanți, Curtea de Apel a constatat că fusese stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că tatăl lor era proprietarul imobilului la momentul naționalizării.

Printr-o hotărâre definitivă din 9 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul moștenitoarei și a respins acțiunea. Aceasta a concluzionat că, în absența înregistrării contractului de vânzare-cumpărare în cartea funciară, imobilul a fost naționalizat în detrimentul Federației, și nu al tatălui reclamanților. Prin urmare, aceștia din urmă nu puteau beneficia de măsurile compensatorii.

În ceea ce privește hotărârile Curții de Apel Cluj-Napoca din 21 mai 2003 și din 4 decembrie 2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prima nu era opozabilă moștenitoarei, iar a doua a pierdut autoritatea autoritatea de lucru judecat din cauza neexecutării în termenul de trei ani prevăzut de lege.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

Principalele prevederi legislative în acest domeniu au fost menționate, printre altele, în cauzele Brumărescu împ. României [MC], nr. 28342/95, §§ 34-35, CEDO 1999-VII; Străin și alții împ. României, nr. 57001/00, § 19, CEDO 2005-VII și Maria Atanasiu și alții împ. României, nr. 30767/05 și 33800/06, §§ 44 și urm., 12 octombrie 2010.

Legea nr. 112 din 25 noiembrie 1995 a clarificat statutul juridic al anumitor imobile cu destinație de locuință și a autorizat vânzarea acestora către chiriași. Restituirea acestora foștilor proprietari sau moștenitorilor lor a fost posibilă numai în cazul în care locuiau în imobil în calitate de chiriași sau dacă imobilele erau nelocuite. În absența restituirii, foștii proprietari puteau solicita o despăgubire a cărei valoare era plafonată.

Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv de către stat a stabilit principiul restituirii imobilelor în cauză. În cazurile în care restituirea nu mai era posibilă, foștii proprietari sau moștenitorii acestora puteau solicita o despăgubire neplafonată.

3. Capete de cerere:

3.1. Invocând articolul 6 pct. 1 din Convenție, reclamanții susțin că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive ale Curții de Apel Cluj-Napoca, care au confirmat dreptul lor de restituire a unui apartament și despăgubiri pentru restul imobilului, a fost nerespectată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

3.2. Invocând articolul 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții susțin că neexecutarea hotărârilor menționate mai sus și respingerea acțiunii acestora de Înalta Curte i-a lipsit de proprietatea bunurilor lor.

4. Intrebări adresate părților:

1. A nerespectat decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 9 noiembrie 2007 autoritatea de lucru judecat a hotărârilor Curții de Apel Cluj-Napoca și, prin urmare, a încălcat principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenție?

2. A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza neexecutării hotărârii din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj-Napoca?

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)
Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea din Craiova

 
Secţiuni: CEDO, Drept civil, Litigii, Procedură civilă, Recuperare creanțe | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD