Sebastian Bodu: Nulitatea hotărârii adunării generale (I)
22 martie 2016 | Cosmina SIMA
Dr. Sebastian Bodu a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 1/2015 articolul intitulat „Nulitatea hotărârii adunării generale (I)”.
Adunarea generală a asociaților reprezintă forul deliberativ al societății, competențele sale neputând fi limitate decât de lege sau de actul constitutiv, dar nici chiar acesta din urmă nu poate să fie contrar prevederilor legale. Hotărârile adunării sunt obligatorii pentru toți asociații și este necesar să fie puse imediat în executare. Totuși, dreptul de a ataca hotărârea considerată nelegală sau nestaturară reprezintă un drept societar. Cauzele de nulitate ale hotărârii sunt atât subiective (cele ce țin de consimțământul și capacitatea juridică a fiecărui asociat, dreptul de reprezentare, dreptul de vot), cât și obiective (cele ce țin de conținutul propriu-zis al hotărârii). Instanța va fi pusă în situația de a soluționa cereri cu privire la deliberări ce au avut loc în adunarea generală. Însă aceasta nu poate să se pronunțe asupra oportunității deliberării, iar, în cazul în care se cere anularea mai multora, cererea de chemare în judecată va fi văzută ca un întreg. În urma soluționării cauzei, se va stabili care hotărâre AGA este anulabilă și care nu.
Acțiunea în nulitate este aceea prin care se solicită pronunțarea a nulității hotărârii adunării generale de către instanță. Nu orice normă încălcată de către hotărâre atrage nulitatea acesteia, ci doar cea pentru care lipsirea de efecte a actului rezultat din executarea hotărârii reprezintă un efect pe care legiuitorul îl respinge vădit. Așadar, este foarte posibil ca o încălcare a legii să fie sancționată altfel decât prin nulitate, spre exemplu, pe cale administrativă. În unele cazuri, este posibil ca nulitatea să intervină, deși este prevăzută expres o altă sancțiune (spre exemplu, art. 127 din Legea nr. 31/1990) sau, în alte cazuri, se poate ca nulitatea să fie prevăzută ca sancțiune, însă norma să trebuiască a fi interpretată restrictiv sau coroborată cu alte norme ce stabilesc o altă sancțiune (de exemplu, art. 241 din Legea pieței de capital și art. 1309 alin. (1) C. civ.). Această cerere a acțiunii în nulitate nu este evaluabilă pecuniar. Competența materială aparține tribunalului, iar competența teritorială aparține instanței locului unde societatea își are sediul principal la data introducerii acțiunii.
Cu privire la termenele de exercitare a acțiunii, pentru societatea pe acțiuni, termenul este de 15 zile de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial, pentru societatea cu răspundere limitată, termenul curge de la data la care asociatul-petent a luat cunoștință de ea, termenul fiind unul de decădere. Totuși, pentru motive de nulitate absolută suntem în prezența unei imprescriptibilități. Practica judiciară și doctrina au stabilit faptul că acțiunea poate fi introdusă și înainte de publicarea hotărârii. Conform art. 132 și 133 din Legea nr. 31/1990, cererea se judecă în camera de consiliu, pentru celeritate. Hotărârea judecătorească este pronunțată tot în camera de consiliu, iar autorul este de părere că și apelul se judecă tot în cameră de consiliu. Hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial, fiind opozabilă societății, asociaților și terților. Efect al admiterii acțiunii va fi și radierea mențiunii hotărârii AGA din registrul comerțului.
Suspendarea executării hotărârii atacate va putea fi cerută de către reclamant simultan sau ulterior acțiunii în anulare, pe calea ordonanței președințiale. Aceast vine în completarea acțiunii în anulare și poate fi solicitată, cel mai devreme, odată cu aceasta, dar și oricând după, dar până la soluționarea fondului, deoarece președintele trebuie să verifice existența cererii principale. Cererea de suspendare se va introduce la instanța competentă să judece cererea în anulare. Acesta va verifica, la rândul ei, dovada calității de asociat a petentului, va cita societatea prin administratorii, respectiv directorii ei. Întrucât este urgentă, ordonanţa se poate da inclusiv în procedură graţioasă, fără citarea părţilor, în camera de consiliu. Urgența, fiind o situație de fapt, doar judecătorul o poate stabili pentru a admite sau a respinge cererea ori judecarea ei în procedură contencioasă sau grațioasă. Autorul este de părere că cererea nu poate fi judecată în același dosar cu cea principală, întrucât este vorba de verificarea unor chestiuni de formă, nu de fond, judecătorii cererii principale nefiind ținuți de măsura luată prin ordonanță.
În concluzie, autorul tratează chestiunea nulității hotărârii adunării generale, referindu-se, în special, la teoria generală a nulității, probleme legate de acțiunea în nulitate și suspendarea executării hotărârii, coroborând în mod armonios legislația specială în materie cu dreptul comun.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
