Suspendarea executării silite. Constituționalitate
22 martie 2016 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 170 din data de 7 martie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 2 din 14 ianuarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Paula Lăpuşneanu şi Constantin Lăpuşneanu într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Pitești – Secția civilă.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 718 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Curtea observă că, după sesizarea sa, Codul de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, iar, după renumerotare, art. 718 alin. (2) a devenit art. 719 alin. (2), soluţia legislativă fiind păstrată. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează:
a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.”
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, spre exemplu prin Decizia nr. 59 din 24 februarie 2015, şi a reţinut că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
De asemenea, Curtea a constatat că instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea dreptului de proprietate privată, întrucât procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţării titlului executoriu sau a executării înseşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în sensul că prin instituirea obligaţiei de plată a unei cauţiuni se aduce atingere dreptului la un nivel de trai decent, Curtea a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Constituţie privind obligaţia statului de a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent, întrucât instituirea unei cauţiuni ca garanţie a exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti nu are legătură cu măsurile de dezvoltare economică şi protecţie socială ce trebuie luate de către stat. De asemenea, Curtea a mai constatat că, îndeplinindu-şi obligaţia de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, statul trebuie să asigure un just echilibru între interesele creditorilor şi cele ale debitorilor.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
