BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Medierea și procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii. Procedură și compatibilizarea celor două instituții în practică
22.03.2016 | Silvia USCOV


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Preambul

Doctrina tratează pe larg cele două instituții în mod separat, nu și procedura care trebuie urmată în cazul în care sunt incidente în aceeași cauză atât medierea, cât și procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii, iar chestiunile sub care se manifestă problemele practicienilor se circumscriu dezideratului compatibilizării celor două și asigurării protecției drepturilor inculpaților.

În conformitate cu disp. art. 374 alin. 4 NCPP, după citirea actului de sesizare și înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul are dreptul de a solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 67 alin. 2 Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, “în latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”, iar în cazul încheierii unui acord de mediere pe latura penală, instanța va pronunța o soluție de încetare a procesului penal în conformitate cu disp. art. 396 alin. 6 raportat la art. 16 lit. g NCPP.

Deși legiuitorul a prevăzut beneficiul constând în reducerea limitelor de pedeapsă dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, prin folosirea sintagmei în totalitate nu înseamnă că a dorit să limiteze accesul inculpatului la procedura de mediere, fiind fără putință de tăgadă că se poate încheia un acord de mediere pe latura penală cu privire la una sau mai multe dintre fapte, urmând ca procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii invinuirii să fie aplicată pentru toate celelalte fapte.

Această soluție se sprijină pe scopul urmărit de legiuitor cu ocazia adoptării normelor privind procedura abreviată care se circumscrie ideii că însăși parcurgerea cercetării judecătorești este simplificată ceea ce ar duce reducerea costurilor, a încărcăturii instanțelor judecătorești etc., toate aceste aspecte pozitive fiind recompensate prin reducerea limitelor de pedeapsă, iar acordul de mediere încheiat pentru una sau mai multe infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu împietează parcurgerea procedurii abreviate pentru celelalte.

Mai departe voi analiza două posibilități concrete de aplicare a acestor două instituții după începerea fazei de judecată, împreună cu problemele care le ridică:

1. Mai întâi încheierea acordului de mediere cu privire la una sau mai multe fapte și apoi parcurgerea procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii cu privire la celelalte fapte

Cu titlu preliminar trebuie precizat faptul că, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, inculpatul va trebui să prezinte contractul de mediere și să solicite parcurgerea procedurii abreviate numai cu privire la celelalte fapte care nu fac obiectul contractului.

În situația prezentării contractului de mediere vizând una dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, instanța este chemată să decidă dacă se impune sau nu suspendarea judecății.

Apreciez că, în acest caz, instanța nu poate proceda decât la suspendarea judecății. Iar după încheierea acordului de mediere cu privire la una sau mai multe fapte și reluarea judecății, în conformitate cu disp. art. 375 alin. 1 NCPP, instanța ar proceda la ascultarea inculpatului numai în ceea ce privește faptele pentru care nu s-a încheiat un acord de mediere.

În schimb, dacă nu s-ar suspenda judecata și inculpatul nu ar recunoaște în totalitate faptele la acel termen, nu ar mai putea parcurge procedura abreviată a judecății prin neîntrunirea condițiilor legale și, astfel, nu ar mai beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu privire la faptele care nu fac obiectul medierii, fiind incidente și observațiile pe care le voi prezenta mai jos.

2. Mai întâi parcurgerea procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii cu privire la toate faptele și apoi încheierea acordului de mediere cu privire la una sau mai multe fapte[1]

În această situație inculpatul va fi nevoit să recunoască în totalitate faptele pentru a fi îndeplinită aceasta condiție expresă, iar instanța, în urma analizei existenţei corespondenţei faptelor reţinute prin rechizitoriu cu cele săvârşite de inculpat (…) şi a caracterului liber şi sincer al solicitării[2] va adopta una din următoarele soluții:

a) ori respingerea cererii de judecare în procedura abreviată în temeiul principiului aflării adevărului, caz în care motivul respingerii poate fi dat tocmai de nereținerea sincerității sau existența unor dubii asupra vinovăției inculpatului în ceea ce privește fapta ce face obiectul contractului de mediere în următoarele două situații ce pot fi ivite în practică:

1. ori inculpatul recunoaște în mod nesincer că a săvârșit toate faptele astfel cum sunt reținute în rechizitoriu, dar instanța nu e convinsă că a săvârșit și fapta ce face obiectul medierii astfel încât, după parcurgerea cercetării judecătorești prin procedură comună din care reiese că acea faptă nu a fost săvârșită de inculpat, dacă nu s-a încheiat între timp și un acord de mediere, instanța va pronunța o soluție de achitare în ceea ce privește fapta ce a făcut obiectul medierii, dar nu va putea aplica reducerea limitelor de pedeapsă pentru celelalte fapte

2. ori inculpatul recunoaște că a săvârșit numai faptele ce nu fac obiectul medierii (deci nu în totalitate), dar după parcurgerea cercetării judecătorești prin procedura comună reiese că acea faptă a fost săvârșită de inculpat și, dacă nu s-a încheiat între timp și un acord de mediere, instanța va pronunța o soluție de condamnare pentru toate infracțiunile, fără a putea aplica reducerea limitelor de pedeapsă

b) ori admiterea cererii de judecare în procedura abreviată, caz în care ar putea să pronunțe o soluție de condamnare și pentru infracțiunea ce face obiectul medierii, iar dacă după pronunțarea soluției de primă instanță se încheie acordul de mediere, se pune problema posibilității de a formula o cale de atac împotriva acesteia.

Astfel, conform doctrinei, “împotriva hotărârii pronunțate în urma procedurii simplificate inculpatul poate formula apel în ceea ce privește acțiunea penală numai sub aspectul încadrării juridice și al individualizării pedepsei”[3], excluzându-se deci ca, după pronunțarea sentinței de condamnare și ajungerea la un acord de mediere, să se mai poată formula apel în vederea obținerii unei soluții de încetare a procesului penal cu privire la fapta pentru care s-a încheiat acest acord de mediere după pronunțarea sentinței.

Concluzii

Rezumând cele mai sus expuse, în practică pot fi adoptate următoarele două variante:

– prima variantă: de a se solicita la primul termen cu părțile legal citate atât parcurgerea procedurii abreviate a recunoașterii învinurii. cât și suspendarea judecății în temeiul prezentării contractului de mediere cu privire la una sau mai multe fapte, instanța prorogând ascultarea inculpatului în vederea pronunțării asupra acestei cererii de judecată prin procedura abreviată după reluarea judecății

Personal, prin raportare la aspectele problematice identificate, apreciez că această variantă ar fi de preferat, mai cu seamă că suspendarea judecății nu poate dura mai mult de 3 luni astfel încât nu sunt suprimate considerentele instituirii procedurii abreviate a judecății, respectiv celeritatea desfășurării procesului, reducerea încărcăturii instanțelor judecătorești și a costurilor aferente parcurgerii procedurii de drept comun etc.

– a doua variantă: de a se urma procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, urmând ca, în cazul în care acordul de mediere este prezentat după pronunțarea sentinței, să i se recunoască inculpatului dreptul de a formula calea de atac prin care să aibă posibilitatea de a solicita încetarea procesului penal cu privire la fapta care face obiectul acordului de mediere


[1] Aceeași situație fiind incidentă și în cazul în care instanța nu va suspenda judecata în cazul prezentării contractului de mediere pentru una sau mai multe fapte, pentru celelalte formulându-se anterior o cerere de judecată prin procedura abreviată a recunoașterii învinuirii
[2] Conform Deciziei CCR nr. 250/2015 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală – paragraful nr. 25
În realitate, conform art. 375 din Codul de procedură penală, dacă există dubii cu privire la vinovăţia inculpatului, conform art. 375 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanţa poate respinge cererea acestuia de a fi judecat în condiţiile prevăzute la art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală şi poate proceda conform dispoziţiilor art. 374 alin. (5) – (10) din Codul de procedură penală.”
Considerentele deciziei sunt discutabile raportat la faptul că doctrina reține printre condițiile de admisibilitate a unei asemenea proceduri numai faptul că instanța va trebui să decidă dacă “probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și înscrisurile sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei”, aprecierile asupra vinovăției inculpatului nefiind menționate printre condiții.
[3] Mihail Udroiu – Procedură penală. Partea specială – Ediția a 2-a. Edit. C.H. Beck, pag. 225.


av. Silvia Uscov
Partener USCOV | Attorneys at law

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate