Contestație la executare vizând nelămurirea hotărârii care se execută. Explicarea valenței sintagmei ”liber de orice sarcini” și sancționarea lipsei dreptului de preemțiune al chiriașului la cumpărarea imobilului închiriat în cadrul procedurii prev. de art. 598 alin. 1 teza I lit. c) C.pr.pen. Inaplicabilitate (2)
22 martie 2016 | Camelia BOGDAN
* Pentru prima parte a acestei decizii click aici.
Curtea nu a găsit necesar să explice în decizia nr. 888/8.08.2014 diferența dintre capitalul social al unei societăți și patrimoniul acesteia la instituirea dispoziției de indisponibilizare a tuturor bunurilor imobile și imobile, corporale și incorporale ale condamnatului D.V., care nu a transmis fiicelor sale prin contractul de donație autentificat sub nr. 1498/06.06.2006 de BNP „M. E.” aflat la filele nr 231-234 vol. XIV dup decât părțile sociale/acțiunile care reprezintă expresia nominală a unei părți din capitalul social. Acest aspect nu este de natură să confere vreo nelămurire dispozitivului deciziei a cărei lămurire se cere, fiind notoriu aspectul că prin patrimoniu se înțelege totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice), în timp ce capitalul social este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate de asociați în vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale. Acesta are o dublă semnificație atât juridică cât și contabilă. Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezintă gajul general al creditorilor, iar din punct de vedere contabil acesta se distinge de activul patrimonial al societății. În momentul constituirii societății, capitalul social este egal cu activul patrimonial, însă pe măsură ce societatea obține profit, activul patrimonial depășește capitalul social.
Curtea a analizat însă în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) prevederile acestui contract de donație, de unde rezultă că persoana condamnată D.V. păstrează dreptul de dispoziție – cel mai important atribut al dreptului de proprietate – ASUPRA TUTUROR ACTIVELOR AFLATE ÎN PATRIMONIUL SOCIETĂȚILOR aflate în cele 4 locații (str. G, B F, Ș B-P nr. 25-27, str. Pr. 1, județul M.
În ceea ce privește activele din Bulevardul F.nr.44 și din șoseaua B-P nr. 25-27 (incluse în ordinul de indisponibilizare în vederea confiscării speciale a sumelor de bani înscrise în decizia penală nr.888/8.08/2014, alături de toate bunurile mobile și imobile ale persoanei fizice V, dar și a firmelor al căror beneficiar este acesta, existând posibilitatea ca asupra acestora să fie luate și măsuri asigurătorii în vederea recuperării creanței bugetare de 60.482.615 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, potrivit Codului de procedură fiscală), aparținând fostului Institut de Mecanică a Fluidelor și Cercetări Aerospațiale, transformat în Institutul Național de Aviație a cărui activitate, coordonată de Romaero, avea în patrimoniu, în anul 1990 pe lângă sediul din şoseaua B-P nr. 25-27, şi imobilul de pe strada F, Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/08.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că în data de 4 10 2007 imobilul din Șoseaua B-P nr. 25-27 figura deja în patrimoniul condamnatului V. D., părțile sociale/acțiunile societăților care își derulau activitatea în incinta acestui imobil făcând obiect al contractului de donație autentificat sub nr. 1498/06.06.2006 (deci anterior ședinței Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC C.C.A.I. SA din 24 10 2007 desfășurată după reîntregirea proprietății asupra imobilelor aflate în patrimoniului fostului Institut de Chimie Alimentară) de BNP „Mircea Elena” aflat la filele nr 231-234 vol. XIV dup.
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că în acea primă ședință a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, SC C.C.A.I. SA din 24 10 2007, desfășurată după reîntregirea proprietății asupra imobilelor aflate în patrimoniului fostului Institut de Chimie Alimentară, s-a adus la cunoştinţa acţionarilor că terenul care urma să fie cumpărat de către o societate controlată de D. V. de la o societate controlată de D. V., fiind grevat de o ipotecă în favoarea BCR –Sucursala sector 1 , obținută în baza contractului de credit nr 81/02.12.2003 , încheiat la 10 zile după ce o altă societate al cărei beneficiar real era inculpatul D. V., SC G. SA, obținuse pachetul majoritar al fostului Institut de Chimie Alimentară, prețul de achiziție al imobilului de 7 620 000 Euro urmând sa fie achitat in 5 rate de către A 1 către SC C.C.A.I. SA, dintre care 1 020 000 Euro la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și 1 650 000 Euro fiecare la sfârșitul fiecărei luni aprilie si septembrie din anul 2008 si respectiv 2009.
Curtea a explicat în considerentele deciziei nr. 888/8.08.2014 de ce trecerea acestui imobil prin patrimoniile societăților al căror beneficiar real este D. V. nu avea la bază nicio justificare economică reală:
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 1498/06.06.2006 (deci anterior ședinței Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC C. C. A. I. SA din 24 10 2007 desfășurate după reîntregirea proprietății asupra imobilelor aflate în patrimoniului fostului Institut de Chimie Alimentară) de BNP „Mircea Elena” aflat la filele nr 231-234 vol. XIV dup, inculpatul D. V. a donat fiicei sale V. C. R. un număr de 53510 acţiuni la SC TV A. 1 SA., în valoare totală de 321060 lei, respectiv 23,3% din capitalul social al acestei societăţi, şi un număr de 400 acţiuni la SC TV A. 3 SA , în valoare totală de 40000 lei, respectiv 4% din capitalul social al acestei societăţi, dar şi un număr de 53510 acţiuni la SC TV A. 1 SA., în valoare totală de 321060, respectiv 23,3% din capitalul social al acestei societăţi donate de către inculpatul V. D. numitei V. C. Mirela, atât SC TV A. 3 SA cât și SC TV A. 1 SA având sediul social la data încheierii contractului de donație în şoseaua B – P, nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, rezultând așadar că inculpatul D. V. era beneficiar real (explicând și valențele acestei sintagme, conform art.4 alin.2 din Legea nr.656/2002, beneficiar real însemnând persoana care controlează în ultimă instanță o afacere, PROPRIETARUL) la momentul încheierii contractului de donație atât al societății SC C. C. A. I. SA (transmițând fiicelor sale un număr de 9.974.861 acţiuni la SC C. C. A. I. SA, în valoare totală de 2.984.358,3 lei, respectiv 46,204775% din capitalul social al acestei societăţi, donate de către inculpatul V. D. numitei V. C. R., dar si unui număr de 9.947.862 acţiuni la SC C. C. A. I. SA, în valoare totală de 2.984.358,6 lei, respectiv 46,204775% din capitalul social al acestei societăţi, donate de către inculpatul V. D. numitei V. C. M. cât și a SC TV A. 1 SA ( inculpatul D. V. donând fiecărora dintre cele două fiice ale sale un număr de 53510 acţiuni la SC TV A. 1 SA., în valoare totală de 321060 lei, respectiv 23,3% din capitalul social al acestei societăţi).
Altfel spus, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC C C A I SA din 24 10 2007 s-a aprobat ca o persoană care are în proprietate un imobil să-l închirieze către sine, adică să cumuleze atât calitatea de proprietar, cât și pe cea de chiriaș cu privire la același imobil pretins a fi achiziționat cu banii rezultați din privatizarea fostului Institut de Chimie Alimentară.
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/08.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că despre cum s-a dispus ulterior de produsul direct al infracțiunilor deduse judecații, inculpatul Pantiș a precizat, în ședința din 7.07.2014, că prin fuziunea SC ICA SA cu SC B. SA s-a urmărit reîntregirea proprietății, respectiv a dreptului de folosință asupra terenurilor care se afla la B. si a dreptului de proprietate asupra terenurilor, care se afla la SC ICA SA, înființându-se, în acest scop, SC C.A.I. SA (actul constitutiv al acestei societăți înființate, potrivit declarațiilor inculpatului Pantiș pentru reîntregirea atributelor dreptului de proprietate asupra terenurilor si imobilelor fostului Institut de Chimie Alimentara aflându-se la filele 36 vol. XIV d.u.p, istoricul actualizat al SC SC C.A.I. SA fiind depus in ședința din data de 4 08 2014).
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că ulterior, prin hotărârile Adunărilor Generale Extraordinare a Acţionarilor SC SC C.A.I. SA şi SC B A din 29 06 2006 s-a adoptat proiectul de fuziune prin absorbţie de către SC SC C.A.I. SA a SC B SA (înscris aflat la filele 49-64 vol XIV d.u.p).
Curtea reamintește că SC B SA transferase, sub aparența încheierii unui contract de vânzare-cumpărare datat 30.06.1999, construcțiile edificate pe terenul fostului Institut de Chimie Alimentară, procesul-verbal de predare-primire din data de 30.06.1999 urmând să redea ad litteram prin prezenta conținutul acestui contract:
„ PROCES-VERBAL de predare – primire din data de 30.06.1999
Între:
SC B S.A., persoană juridică româna cu sediul în Bucureşti, St. G nr. 1B, sector 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr., reprezentată prin Dl. C S – Director general şi Dna. V – Director economic,
SC G S.R.L., persoană juridică română cu sediul în Bucureşti, St. G r. 1B, sector 1, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr., reprezentată prin Dl. L – Director general.
s-a prezentul proces-verbal de predare-primire a imobilului – clădire situat în St, G nr. 1B, sector 1, după cum urmează:
SC B S.A., în baza Hotărârii Adunării generale extraordinare a acţionarilor din data de 30.06.1999, predă în deplină proprietate şi posesie societăţii comerciale G S.R.L. imobilul -:e situat în St. G nr. 1B, sector 1, amplasat pe terenul aferent în suprafaţă de 1.300 mp, având : vecinătăţi: la nord-est – St. G , la nord-vest şi vest – Institutul de Chimie Alimentară, la sud- construcţie G S.R.L., la sud-est – lacul B.
Imobilul este compus din:
clădire comasată pentru birouri şi spaţii comerciale compusă din: CORP A parter, etaj 1, 2 şi 3 partial) (P.+ 3 E)~ CORP B parter, etaj’ 1 şi 2 (P + 2 E), CORP C + D parter, etaj 1, 2 şi 3 parţial (P -3 E) şi centrală termică; magazin poartă;
gospodărire apă, post de transformare (energie electrică).
SC G S.RL, în baza Hotărârii Adunării generale a asociaţilor din data de 02.06.1999, preia deplină proprietate şi posesie imobilul – clădire situat în St. G nr. 1B, sector 1, Bucureşti, vecinătăţile descrise mai sus.
Dreptul de proprietate asupra imobilului ce face obiectul prezentului proces-verbal de predarea fost dobîndit de către SC G S.R.L. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.249/ 30.06.1999 ”.
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/08.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că având în vedere că intervenienții SC G I V., C G SA Bucureşti şi Societatea C.C.A.I. SA, V. C. R., V. C.-M au fost citați în fata instanței începând cu 1 07 2014, Curtea oferindu-le posibilitatea să-şi prezinte propriile apărări într-o manieră echitabilă; având în vedere că la termenul din 8 08 2014, procedându-se la luarea unui supliment de declarație inculpatului P. S., acesta a precizat ca suma de 6 000 000 euro transferată între cele două societăți al căror beneficiar real era condamnatul D. V. (SC C.A.I. SA și SC TV A. 1 SA provenea din credit bancar garantat cu imobilele aflate în patrimoniul fostul Institut de Chimie Alimentară, iar suma de 1 600 000 Euro provenea din resursele proprii ale SC C.A.I. SA (înființată conform declarațiilor inculpatului din 7.07.2014 pentru a întregi dreptul de proprietate asupra întregului imobil (teren+construcții construite pe suprafața de teren aparținând fostului Institut de Chimie Alimentară) (altfel spus, s-au transferat 7 600 000 Euro sub aparența încheierii unui contract de vânzare-cumpărare urmate de o încheierea unui contract de închiriere având ca obiect un imobil aparținând aceluiași proprietar-acesta fiind beneficiarul real al SC SC C.A.I. SA și SC TV A. 1 SA ); având în vedere ca la termenul din 8 08 2014, procedându-se la luarea unui supliment de declarație inculpatului P. S, acesta a precizat ca în cadrul Grupului era frecventă practica obținerii unor linii de credit prin grevarea terenurilor si clădirilor aparținând fostului Institut de Chimie Alimentară, obținându-se inclusiv un împrumut de 40 000 000 Euro de la R. Bank pentru desfășurarea obiectului de activitate al grupului si alte activități media, destinația creditului fiind stabilita chiar de bancă, Curtea a conchis că imobilul situat în şoseaua B – P, nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 4184,41 mp şi construcţia în suprafaţă 3140 mp edificată pe acesta cu suprafaţa construită la sol de 1986,25 mp, înscrisă în CF a localităţii Bucureşti cu nr. cadastral 2693 a fost trecut sub aparența încheierii unui contract de vânzare-cumpărare între o societate controlată de D. V. și o altă societate controlată de D. V. și că era grevat de o ipotecă in favoarea BCR –Sucursala sector 1 , obținută în baza contractului de credit nr 81/02.12.2003, încheiat la 10 zile după ce o alta societate al cărei beneficiar real era inculpatul D. V., SC G SA, obținuse pachetul majoritar al fostului Institut de Chimie Alimentara, prețul de achiziție al imobilului de 7 620 000 EURO, urmând sa fie achitat in 5 rate, dintre care 1 020 000 Euro la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica si 1 650 000 Euro fiecare la sfârșitul fiecărei luni aprilie si septembrie din anul 2008 si respectiv 2009, asupra acestui imobil, situat în şoseaua B – P, nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 4184,41 mp şi construcţia în suprafaţă 3140 mp edificată pe acesta cu suprafaţa construită la sol de 1986,25 mp, înscrisă în CF cu nr. 4405 a localităţii Bucureşti cu nr. cadastral 2693, se dispune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, dispunând ca bunul să treacă în patrimoniul statului liber de orice sarcini.
În decizia nr.888/8.08.2014 figurează și temeiul legal al acestui demers: disp. art . 33 alin 1 şi 3 din Legea 656/2002 modificată rap. la art 112 alin. 1 lit e şi art. 112 alin. 6 din C.pen., având în vedere obligativitatea confiscării speciale a bunurilor dobândite din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite părții vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, dar si a bunurilor şi banilor obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi a bunurilor produse de acestea, aspect ce rezultă din caracterul imperativ al normelor edictate de legiuitor, din modalitatea de redactare a art.118 din vechiul C.pen, respectiv art.112 C.pen., legiuitorul utilizând sintagma “sunt supuse confiscării speciale”, “se confiscă“, dar şi împrejurarea că imobilul situat în şoseaua B – P, nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 4184,41 mp şi construcţia în suprafaţă 3140 mp edificată pe acesta cu suprafaţa construită la sol de 1986,25 mp, înscrisă în CF a localităţii Bucureşti cu nr. cadastral 2693 a fost trecut cu justificarea aparenței încheierii unui contract de vânzare-cumpărare în care cumula calitatea de proprietar și chiriaș beneficiarul real al societăților SC C.C.A.I. SA și SC TVA A. 1 SA, adică condamnatul D. V., banii plimbați cu titlu de plăți efectuate în baza contractului de vânzare între două societăți aparținând aceluiași proprietar și provenind din garanțiile obținute prin valorificarea imobilelor fostelor active ale Institutului de Chimie Alimentară și din activitățile unei societăți create pentru a întregi dreptul de proprietate atât asupra terenurilor, cât și asupra construcțiilor ridicate pe terenurile aparținând fostului Institutului de Chimie Alimentară.
Curtea reiterează că în cuprinsul art. 2 din contractul de donație autentificat sub nr. 1498/06.06.2006 de BNP „M E” aflat la filele nr 231-234 vol. XIV dup, la care Curtea a făcut referire în considerentele deciziei nr.888/8.08.2014, “Eu, donatorul V. D., sunt proprietarul acţiunilor şi părţilor sociale mai sus precizate, conform înregistrărilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului si institui interdicţia de înstrăinare prin acte intre vii a acţiunilor si a părților sociale donate fiicei mele V. C. R. pe perioada vieţii mele, fără acordul meu prealabil”, și a donat atât acțiunile A. 1 SA, cât și acțiunile aparţinând SC C C A I SA.
Curtea a conchis în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că si acest imobil este produs indirect al faptei penale săvârșite de inculpatul D. V., aspect ce rezultă si din documentația cadastrală ale cărei menţiuni privind regimul juridic se coroborează cu înscrisurile de la ONRC privind istoricul SC G SA şi SC C C A I SA, dar si cu declarațiile inculpatului Pantiș date in fata instanței de apel în data de 4.08 2014, din care nu au rezultat explicaţii plauzibile privind plimbarea 7 6200 000 EURO intre 2 firme controlate de inculpatul D. V..
Curtea a mai expus în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/08.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală în dosarul nr.25497/3/2012**) că temeiul de drept este sediul confiscării SPECIALE ( NU a CELEI EXTINSE) a produselor directe și indirecte ale infracțiunilor deduse judecății, trecute în mod formal în patrimoniul unor terțe persoane (SC G. și C. SA –despre care condamnatul D. V. a menționat, în declarația din ședința din 7.07.2014, în fața Curții de Apel București, că este “copilul lui“–, SC C C A I SA și fiicele condamnatului D. V.): art. 33 din Legea nr.656/2002 rap. la art.112. alin.1 lit.e C.pen. și art. 112 alin.6 C.pen.
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/08.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală că inserarea în contestaţiile intervenienților S C G I V., C G SA Bucureşti, Societatea C.C.A.I. SA, V. D., V. C. R. şi V. C.-M împotriva încheierii din 1.07.2014 prin care a fost instituit sechestrul se face referire la împrejurarea că la data de 25 iunie 2014 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 118 ind 2 alin. (2) lit. a) din Codul penal din 1969 sunt constituţionale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63 din 17 aprilie 2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal., considerându-se că în aceeaşi măsură decizia Curţii este aplicabilă şi dispoziţiilor art. 112 ind 1 Noul Cod penal care reglementează confiscarea extinsă este superfluă: Curtea nu a antamat prin instituirea sechestrul asigurător în vederea confiscării speciale asupra unor bunuri aflate în posesia unor terţi care nu deţineau calitatea de parte în procesul penal vreo posibilă confiscare extinsă, ţinută fiind să respecte principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal, astfel cum este reflectat în disp. art. 2 alin 2 C. pen, care consacră principiul neretroactivităţii măsurilor de siguranţă care nu au fost prevăzute la data săvârşirii faptelor neregăsindu-se nicăieri in paragraful încheierii din 1 07 2014 vreo referire la instituţia confiscării extinse, confuzia strecurata în cuprinsul contestaţiilor asupra instituirii sechestrelor între confiscarea de la terţi şi confiscarea extinsă fiind astfel clarificata de instanța.
Curtea a conchis în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală) că nicio dispozitie de drept material sau formal nu pune vreo condiţie de proprietate asupra acestui bunurilor prevăzute de art. 112 alin 1 lit e C pen, ceea ce înseamnă că aceste bunuri pot fi confiscate de la un terţi nepuşi sub urmărire, singura limită a acestui principiu fiind respectarea drepturilor terţilor de bună-credinţă.
Curtea a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală) că deși Codul de procedură penală nu prevede o cale de atac împotriva luării măsurii sechestrului asigurător dispus de instanța de judecată, Curtea a aplicat direct standardele CEDO, respectând garanțiile cuprinse în 6 latura civilă și art.1 din Primul protocol adițional la Convenție, apreciind că legislația în vigoare impune judecătorului care ia măsura sechestrului în vederea confiscării speciale să respecte atât standardele constituționale prevăzute în art. 21 („Accesul liber la justiție”) și art. 44 („Dreptul la proprietate privată”) din Constituție, cât și standardele de protecție a drepturilor omului, incidente fiind dispozițiile art.6 latura civilă din Convenție și ale Primului Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, reliefate în jurisprudența CEDO, respectiv să citeze persoanele care ar putea pretinde drepturi asupra bunurilor supuse sechestrului, să le ofere posibilitatea de a-și susține pretențiile într-o procedură echitabilă, judecătorul pronunțându-se prin decizie asupra cererilor acestora împotriva luării măsurii asiguratorii dispuse de instanța de judecată în data de 7.07.2014.
Curtea a inclus mențiuni în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere (decizia penală nr.888/A/05.08.2014 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală) privitor la faptul că pe parcursul procesului(în ședințele din 1.07.2014 și 4.08.2014) Curtea a clarificat de ce nu devine incompatibil să soluționeze fondul cauzei judecătorul care dispune luarea măsurii asigurătorii a sechestrului în materii în care luarea sechestrului este obligatorie, pentru considerentele expuse în cuprinsul acestor decizii, asupra cărora nu va reveni.
În ceea ce privește criteriile de analiză a bunei-credințe, Curtea a făcut trimitere în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere la dispozițiile cuprinse în Directiva 2014/42/UE privind punerea sub sechestru și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor în UE analizate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Silickiene contra Lituaniei, în lumina cărora a fi terț de bună- credință în momentul intrării în posesie a produsului infracțiunii înseamnă ca terțul dobânditor să nu fi știut sau să nu fi avut posibilitatea să cunoască faptul că acele bunuri provin din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală. Directiva face referire la faptul că acest element intențional trebuie analizat în lumina unor circumstanțe de fapt si de drept obiective, cum ar fi modul în care a intrat în posesia bunului (cu titlu gratuit sau pecuniar), această condiție fiind suficientă pentru aplicarea măsurii de siguranță a confiscării din patrimoniul terților. Curtea a expus motivele pentru care a conchis că terții în patrimoniul cărora a fost trecut în mod formal produsul infracțiunii(societățile G.SA., C.C.A.I. S.A și fiicele condamnatului) nu au calitatea de terți dobânditori de bună-credință.
Pentru dispunerea măsurii de siguranţă, Curtea a avut în vedere și a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere că nu este just ca aceste bunuri dobândite prin săvârşirea de infracţiuni să rămână în patrimoniul G.SA.. cu sediul în Bucureşti, str. G nr. 1B, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. şi al C.C.A.I. S.A., cu sediul în B, str. G nr. 1, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr.J, societăţi al căror ULTIM BENEFICIAR REAL este inculpatul D. V. (în mod plastic acesta declarând în faţa instanţei de apel că G este copilul său) și de ale căror acțiuni și părți sociale acesta a dispus conform contractului de donaţie autentificat sub nr. 1498/06.06.2006 de BNP „Mircea Elena”, exercitând asupra bunurilor dobândite prin faptele prevăzute de legea penala dreptul de dispoziţie, cel mai important atribut al dreptului de proprietate după bunul sau plac: neluarea acestei măsuri de siguranţă ar fi fost de natură sa contribuie la îmbogățirea ilicita a acestuia si sa ii ofere prilejul săvârșirii de noi infracțiuni, cum ar fi, exempli gratia, spălarea banilor.
Curtea a justificat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere și de ce recuperarea produsului infracțiunii presupune atât aducerea la îndeplinire a ordinelor de confiscare a produselor directe și indirecte ale infracțiunilor deduse judecății, cât și îndeplinirea obligației de repararea prejudiciului de 60.482.615 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin săvârşirea infracţiunii de stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite : într-adevăr, dacă regula de bază în materia recuperării produsului infracţiunii este inadmisibilitatea a ceea ce uneori se desemnează prin expresia „dublă confiscare”, la care s-ar ajunge prin aplicarea cumulativă a confiscării lucrului în natură şi obligarea la plata unui echivalent bănesc al aceluiaşi lucru, cele două măsuri fiind alternative, incidenţa celei de-a doua măsuri fiind subordonată imposibilităţii ca lucrul să fie confiscat în natură (dezlegările acestei probleme de drept dezvoltate practica fostului Tribunal Suprem – a se vedea Trib.Suprem , s.pen., dec.1788/1974, în Culegere de decizii 1974, p.453 – menţinându-şi actualitatea şi după intrarea în vigoare a Noului Cod penal la 1.02.2014 , textele cuprinse în disp. art.118 alin 1 lit. e şi art 118 alin 6 din Codul penal de la 1969 având corespondent în disp. art.112 alin 1 lit e şi art 112 alin 6 din Codul penal în vigoare), alta este situaţia atunci când, în cazul săvârşirii unor infracţiuni conexe, în sfera de incidenţă a art.112 C.pen. intră lucruri deosebite, fiecare datorită comiterii uneia dintre aceste infracţiuni; în asemenea caz, confiscarea tuturor acestor lucruri – sau obligarea la plata echivalentului bănesc – este legală, neputându-se vorbi de o „ dublă confiscare”.
Or, în speţă, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul V. D. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor provenind din infracţiunea predicat generatoare de bani murdari de stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de valoarea comercială reală a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite – faptă prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 10 lit. « a» din Legea nr. 78/2000 săvârşite de inculpatul P. C., cu complicitatea celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată, S. J. C., M. G., P. S., S.V.- N. , S.Gh., B. C., P. A., M. G., P.F. –A., E.V. şi D. G. M.
Curtea a menționat în cuprinsul deciziei nr. 888/8.08.2014 că este legală şi respectă principiul disponibilităţii sentinţa Tribunalului care, constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana tuturor inculpaţilor trimişi în judecată, a admis acţiunea civilă formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi i-a obligat în solidar pe inculpaţii şi pe moştenitorii inculpatului decedat, D Gh M, la plata echivalentului în lei a sumei de 60.482.615 Euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, antamând ulterior posibilitatea confiscării produsului infracţiunii de spălare a banilor săvârşite de inculpatul V. D., în baza dispoziţiilor cuprinse în art.33 din Legea nr.656/2002, potrivit cu care „1) În cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului se aplică dispoziţiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor” (de menţionat că textul articolului 118 din Codul penal din 1969 are corespondent în disp.art.112 C.pen în vigoare, adoptat prin Legea nr 286/2009, iar disp. cuprinse în art.112 alin 1 lit e) C.pen., potrivit cu care sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia au corespondent în disp.art. art.118 alin 1 lit e) C.pen. din 1969, textele fiind identice, neridicându-se ca probleme de drept nici verificarea incidenţei aplicării legii penale mai favorabile şi nici a disp.art. 2 alin 2 C pen, text care consacră principiul legalităţii sancţiunilor de drept penal statuând că nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită).
Împrejurarea că instanţa de fond a făcut referire în cuprinsul considerentelor şi a dispozitivului la disp.art. 1357 Cod Civil, deşi în cauză erau aplicabile disp.art.998 din Vechiul Cod Civil conform art. 6 din Legea 71/2011, deoarece faptele deduse judecaţii sunt săvârşite de inculpaţi au fost săvârşite înainte de 1.10.2011 nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii.
Curtea a avut în vedere și a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere că prin dispunerea în mod concomitent a reparării prejudiciului prin obligarea în solidar a inculpaților la plata către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a confiscării speciale a bunurilor dobândite prin fapta prevăzută de legea penală, a bunurilor şi a banilor obţinuţi din exploatarea bunurilor produse de acestea, nu se ajunge la repararea de două ori al aceluiaşi prejudiciu şi se respectă valenţele principiului disponibilităţii – regulă diriguitoare a acţiunii civile –, chiar şi atunci când aceasta este exercitată în procesul penal: aplicaţia acestui principiu în speţa de faţă conduce la concluzia că nu se puteau acorda despăgubiri în natură către partea civilă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, de vreme ce prin constituirea de parte civilă s-a solicitat restituirea prin echivalent.
Curtea a avut în vedere și a precizat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei lămurire se cere că in ședința din 1.07.2014, Curtea de Apel Bucureşti, pentru garantarea reparării prejudiciului şi pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori a reparării pagubei produse prin infracţiunea a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii, prin extinderea obiectului măsurilor asigurătorii luate în faza urmăririi penale şi menţinute prin sentinţa penală a Tribunalului Bucureşti din 27.09.2013, asupra bunurilor imobile ale inculpatului M G., inculpaţilor S J C şi S N de la cota de ½ la cota de 1/1, având în vedere coroborarea dispoziţiilor art. 32 lit. d C. familiei, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011, cu dispoziţiile art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011. De asemenea, Curtea a mai apreciat că se impune instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra sumei de 850.000 euro cu privire la care inculpatul P S a constituit o ipotecă în favoarea HVB Bank, având în vedere că există presupunerea rezonabilă ca această sumă de bani să fi fost produsul infracţiunii deduse judecăţii.
Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. c) C.p.p., a menţinut, prin decizia a cărei lămurire se cere, pentru garantarea acoperirii prejudiciului părţii civile măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –DNA, prin ordonanţa din data de 03.10.2008 prin care s-a dispus instituirea unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor şi a sumelor de bani aparţinând inculpaţilor în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune astfel cum au fost extinse prin încheierea de şedinţă din data de 01.07.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II a penală în dosarul nr. 25497/3/2012**, respingând pe cale de consecinţă, în temeiul art. 250 alin. 6 C.p.p. cu referire la art 13 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi a îndatoririlor fundamentale contestaţia formulata de intervenienta M D (soția condamnatului M.Gh), având in vedere, pe de o parte, coroborarea dispoziţiilor art. 32 lit. d C. familiei potrivit cărora obligaţia de a repara prejudiciul cauzat prin infracţiuni este o datorie comuna a soţilor, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011, deoarece faptele deduse judecaţii sunt săvârşite de inculpatul M.Gh înainte de 1.10.2011 cu dispoziţiile art. 998 din Vechiul Cod Civil, aplicabile conform art. 6 din Legea 71/2011 şi, pe de altă parte, împrejurarea că intervienta M D, prin contestația dedusă judecăţii, nu a făcut dovada că imobilul situat în O., strada ., nr. ., judeţul Ilfov dobândit în timpul căsătoriei cu inculpatul M.G. cu o valoare estimatã de 456.000 EUR pentru care s-a dispus instituirea sechestrului judiciar prin procesul-verbal din data de 11.11.2008 este bun propriu.
Curtea a explicat în cuprinsul deciziei a cărei lămurire se cere și de ce imobilele confiscate urmau să treacă în patrimoniul Statului LIBERE DE ORICE SARCINI, precizând că la deliberare instanţa a analizat valenţele principiului FRAUS OMNIA CORRUMPIT, care, ca orice principiu general se află la intersecția mai multor ramuri ale dreptului, fără a intra, bineînţeles, în conflict cu valenţele de interpretare strict a legii penale.
În aplicarea acestui principiu –a precizat Curtea–, se impune a se constata ca este interzis a se exercita acte de dispoziție asupra produsului infracțiunii cum este cazul imobilelor aflate in patrimoniul fostului Institut de Chimie Alimentară, înțelegând prin încheierea unor acte de dispoziție inclusiv cele care privesc grevarea de sarcini a produsului infracţiunii, exempli gratia, prin încheierea unor contracte de credit ipotecar. Aceste acte sunt lovite de nulitate absolută, fiind lipsite de cauză, deoarece potrivit disp. art. 5 din Codul civil în vigoare la epoca încheierii unora dintre aceste contracte de ipotecă, aplicabile în speță conform art. 6 alin 2 din Legea nr 71/2011, NU SE POATE DEROGA PRIN CONVENTII SAU DISPOZIŢII PARTICULARE LA LEGILE CARE INTERESEAZA ORDINEA PUBLICA SAU BUNELE MORAVURI: or, dacă s-ar admite îmbogățirea prin utilizarea bunurilor provenite prin săvârșirea de infracțiuni, nu s-ar da eficiență principiului CRIMINALITATEA NU PRODUCE VENITURI, imperativ a fi avut în vedere pentru combaterea infracțiunilor generatoare de profit.
Curtea a menționat în cuprinsul deciziei a cărei lămurire se cere că a avut in vedere obligativitatea confiscării speciale a bunurilor dobândite din săvârșirea faptei prevăzute de legea penală dacă nu sunt restituite părții vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, a bunurilor şi banilor obţinuţi din exploatarea bunurilor supuse confiscării, precum şi a bunurilor produse de acestea, aspect ce rezultă din caracterul imperativ al normelor edictate de legiuitor, din modalitatea de redactare a art.118 din vechiul C.pen, respectiv art.112 C.pen., legiuitorul utilizând sintagma “sunt supuse confiscării speciale”, “se confiscă“, precum şi împrejurarea că nu există nici un text în legislaţia românească care sa înlăture obligativitatea măsurii de siguranţă a confiscării produsului infracțiunii atunci când acesta a fost grevat de sarcini prin încheierea unor contracte de ipoteca în vederea obținerii vreunei linii de credit, dispunând ca imobilul teren intravilan în suprafaţă de 29.220,03 mp (conform actului de proprietate şi în suprafaţă de 29.220,05 mp conform măsurătorilor ), situat în Bucureşti, sector 1, strada Gârlei, nr. 1D, identificat cu nr. cadastral înscris în CF a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. şi a construcţiilor aferente înscrise în aceeaşi carte funciară sub nr. ( nr. CF vechi , nr. cadastral vechi ) , – imobilul teren intravilan în suprafaţă de 4457 mp situat în Bucureşti, sector 1, strada G, nr. 1B, identificat cu nr. cadastral înscris în CF a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. ( nr. cadastral vechi , nr. cadastral vechi ), imobilul teren intravilan în suprafaţă de 3000 mp situat în Bucureşti, sector 1, strada Gârlei, nr. 1B, identificat cu nr. cadastral înscris în CF a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. şi a construcţiilor aferente înscrise în aceeaşi carte funciară sub nr. cadastral ( nr. CF vechi , nr. cadastral vechi ) să treacă în patrimoniul statului liber de orice sarcini, imobilul situat în şoseaua B – P , nr. 25 – 27, sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 4184,41 mp şi construcţia în suprafaţă 3140 mp edificată pe acesta cu suprafaţa construită la sol de 1986,25 mp, înscrisă în CF cu nr. 4405 a localităţii Bucureşti cu nr. cadastral să treacă în patrimoniul statului libere de orice sarcini.
Curtea a menționat în cuprinsul deciziei a cărei lămurire se cere că de ce a confiscat ca produs indirect al infracțiunilor deduse judecății și chiria percepută de S C Grupul Industrial V., Compania G SA Bucureşti de la R până la pronunțarea deciziei penale din 8.08.2014. De lege lata, judecătorul care la deliberare dispune repararea prejudiciului/confiscarea unor sume de bani nu are posibilitatea să stabilească el însuși destinația sumelor, după cum rezultă din analiza disp. art. 393 C. pr. pen, care configurează obiectul deliberării.
Așadar, Curtea nu a stipulat menținerea efectelor sau desființarea contractului de închiriere încheiat între de S C G I V., Compania G SA Bucureşti și R; având în vedere că la dosarul cauzei cu care instanța a fost învestită, nu există dovada unor plăți cu titlu de chirie aferente folosirii imobilului aflat în str. Gârlei nr.1 B., aceste sume de bani încasate de Compania G SA Bucureşti de la R, în măsura în care contractul de închiriere menționat mai sus este încă în vigoare, se cuvin a fi recuperate de către Stat în termenul general de prescripție.
Curtea, prin decizia pronunțată, a antamat doar în termeni generali destinația provenienței fondurilor obținute din săvârșirea de infracțiuni, deși Romania nu se află sub mecanismul de monitorizare Istanbul Anti-Corruption Action Plan, nefiind membru OECD. A precizat Curtea că faza de valorificare a produsului infracțiunii este o importantă etapă a procesului de recuperare al produsului infracțiunii, deoarece lipsa stipulării de către reprezentanţii statului unor destinații clare, precise ale produsului adus bugetului de stat este o identificata drept o posibila cauza a perpetuării comportamentului infracțional, iar faza de executare a masurilor dispuse de instanța de judecata este avuta in vedere de organismele internaționale la analiza eficientei unui mecanism de recuperare a creanțelor provenite din infracțiuni.
Curtea prin decizia pronunțată, a arătat că deși în cauza există posibilitatea reparării in integrum a prejudiciului cauzat prin desființarea INSTITUTULUI DE CHIMIE ALIMENTARĂ, reprezentanții statului au fost interesați doar de aducerea in patrimoniul acestora a contravalorii locației unde funcționa Institutul, neaplecându-se asupra consecințelor pe care le-a avut asupra societății românești lipsa susținerii activităţii de cercetare fundamentală în vederea eficientizării ramurii industriei alimentare – la care in mod peiorativ a făcut referire inculpatul V. in ultimul cuvânt in fata instanței de apel -, consternat ca i se impută ca a uzucapat „perla economiei românești”).
Curtea, prin decizia pronunțată, a asimilat efectele confiscării cu o veritabilă acțiune in revendicare introduse împotriva unui posesor de rea-credință, precizând că nu a considerat necesar să antameze, în acest cadru procesual, posibilitatea restituirii in echivalent a terților lezați de măsura confiscării posibilitatea recuperării cheltuielilor pe care le-au făcut cu întreținerea bunurilor infracţiunii: acestea au caracterul unor cheltuieli voluptorii, deoarece terenurile si imobilele fostului Institut de Chimie ALIMENTARA nu au fost utilizate potrivit destinatiei, ci după cum rezulta si din declaratia inculpatului P. S. data in fata instanței de apel la 4 08 2014, pentru activități de media si pentru alte activități, conform obiectului de activitate al SC G. I. V. şi C. G. SA Bucureşti.
Analizând contestația la executare formulată de contestatoarea ANAF – AFP S 1 BUCUREŞTI, raportat la disp. art. 598 Cod procedură penală, instanța a subliniat cu titlu prealabil că la termenul de judecată din data de 4.01 2016, la solicitarea instanței, contestatoarea ANAF – AFP S 1 BUCUREŞTI a precizat că temeiul de drept al contestației la executare este cuprins în disp. art. art. 598 lit. c Cod procedură penală, neaducând însă vreo critică propriu-zisă deciziei penale nr.888/8.08.2014 pronunțate de Curtea de Apel București-secția a II-a penală, ci doar solicitând instanței penale să constate că în etapa de valorificare a celor patru imobile trecute în patrimoniul statului au apărut unele impedimente derivând din pronunțarea unor sentințe civile prin care se recunoaște un pretins drept de preemțiune al chiriașilor și un pretins drept de folosință asupra imobilelor situate în București, sector 1, strada G 1 B și în București, sector 1, șoseaua B-P, nr.25-27.
În acest context, se învederează instanței penale că hotărârile judecătorești civile pronunțate contravin deciziei penale nr.888/8.08.2014 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a II-a penală.
Din accesarea prin programul Ecris a istoricului dosarelor civile depuse de către reprezentanții societăților al căror unic beneficiar real este condamnatul VD în aceeași zi (13.05.2015, dată la care ) în care s-au pronunțat sentințele civile menționate mai sus, Curtea reține că:
1 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr.17641/3/2015, reclamanta Societatea A. 3 SA a chemat în judecată în data de 13.05.2015, pe calea ordonanţei preşedinţiale, pe pârâţii Statul Român prin M. F P, Di G R a F P B, A N A F şi A S 1 Bucureşti a F P, pentru obligarea acestora să-i permită folosinţa asupra imobilului spaţiu de închiriat, obiect al contractului de închiriere nr.751/18.11.2013 încheiat cu S.C.C.A.I.SA, până la soluţionarea definitivă a cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr.17621/3/2015.
Hotărârea a fost pronunțată în procedura specială a ordonanței președințiale.
Potrivit disp.art. 999 alin.4 C.pr.civ., pronunțarea unei astfel de hotărâri se face, de regulă, în aceeași zi, se poate amâna pronunțarea doar cu 24 de ore, iar motivarea unei astfel de hotărâri se poate face în termen de cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Deși din analiza fișei ECRIS a dosarului nr.17641/3/2015 rezultă că cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 13.05.2015, iar rezolvarea definitivă a cererii introduse pe calea ordonanței președințiale a avut loc după mai bine de opt luni de la introducerea cauzei pe rolul primei instanțe, respectiv în data de 21.01.2016, când Curtea de Apel, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 22 A din şedinţa publică de la 21.01.2016, a admis apelurile formulate de apelanţii – pârâţi STATUL ROMÂN PRIN MFP cu sediul în Bucureşti, ANAF şi de către apelanta-pârâtă DGRFP – A S 1 a FB, împotriva sentinţei civile nr.969 din 8.09.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă, în dosarul nr.17641/3/2015, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. 3 SA și cu intimata-pârâtă DGRFP BUCUREŞTI cu sediul în Bucureşti, str. Speranţei, nr.40, sector 1 și a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins cererea de ordonanţă preşedinţială ca nefondată.
Prin decizia nr. 22 A din şedinţa publică de la 21.01.2016, Curtea de Apel, secția a III-a civilă că instanţa care a pronunţat decizia penală nr.888A/08.08.2014 a acordat o atenţie deosebită respectării garanţiilor impuse de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţie şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în interpretarea şi aplicarea acestora. Cum din cuprinsul hotărârii penale rezultă că reclamanta A. 3 S.A. nu a avut calitatea de parte în procesul penal, Curtea de Apel, secția a III-a civilă a apreciat că numai în cadrul unui litigiu în care, pe calea dreptului comun, se va tranşa fondul raporturilor juridice existente între părţi, se pot analiza semnificaţia şi consecinţele juridice ale unor împrejurări precum: raţiunea pentru care inculpatul V. D. şi fiicele sale V. C. R. şi V. C. M, acestea din urmă acţionare ale A. 3 S.A., au omis a învedera instanţei penale existenţa contractului de închiriere nr.751/18.11.2013; dacă această atitudine procesuală este expresia bunei sau a relei-credinţe; dacă, în raport de cota de participaţie a numitelor V. C. R. şi V. C. Mirela în cadrul acţionariatului A. 3 S.A., de participarea lor în procesul penal şi de poziţia lor subiectivă menţionată anterior, se poate reţine respectarea garanţiilor procesului echitabil şi în ceea ce priveşte efectele pe care decizia penală le produce asupra drepturilor pretinse de A. 3 S.A. asupra imobilului din Bucureşti, şos. Bu-P nr.25-27; în ce măsură contractul de închiriere nr.751/18.11.2013 este opozabil Statului Român, atât sub aspectul modalităţii în care a dobândit dată certă, cât şi sub aspectul persoanei locatorului (în contract figurează, în calitate de locator, C.C.A.I S.A., în timp ce în considerentele deciziei penale nr.888A/08.08.2014 se reţine că acest imobil era, la data confiscării, proprietatea G S.A.).
Aşadar, în cauză Curtea de Apel București Secția a III-a civilă a constatat lipsa a două dintre cerinţele cumulative impuse de art.997 C.pr.civ., împrejurare ce a atras respingerea acţiunii formulate pe calea ordonanţei preşedinţiale.
- Din analiza fisei Ecris a dosarului nr. 17616/3/2015, Curtea a reținut că în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV-a civilă, la data de 13.05.2005, prin hotărârea nr. 1299/4.11.2015, s-a constatat valabilitatea la data de 08.08.2014 a contractului de închiriere încheiat la data de 01.09.2007 între reclamanta A. TV Grup S.A. şi pârâtul S.C. C.C.A.I S.A., , astfel cum a fost modificat prin Actul Adiţional nr.1/27.03.2009, actul Adiţional nr.2/ 01.08.2011, Actul Adiţional nr.2 bis / 31.08.2012 şi actul adiţional nr.3/ 09.10.2012, precum și dreptul de preemţiune al reclamantei la cumpărarea imobilului ce reprezintă spaţiul închiriat potrivit contractului de închiriere menţionat , la preţul stabilit de comisia de evaluare pe baza raportului de expertiză tehnică sau de evaluarea , potrivit art.22 alin.8 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr.14/ 2007.
Tot din accesarea fișei Ecris a dosarului nr. 17616/3/2015 mai rezultă că până în prezent hotărârea nr. 1299/4.11.2015 a Tribunalului București secția a IV-a civilă nu a fost redactată.
- Din analiza fișei Ecris a dosarului nr. 36368/3/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului București secţia a lll-a civilă, cauză în care reclamanta Societatea A. TV Group S.A., a solicitat pe calea ordonanţei președințiale dreptul de folosinţă asupra C G Business Center S.A. – imobil situat in Str. G, nr.1B, sector 1, până la soluţionarea dosarului 36018/3/2015 rezultă că prin hotărârea nr. 81/25.01.2016 s-a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta Societatea A. TV Group S.A.
Tot din accesarea fișei Ecris a dosarului nr. 36368/3/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului București secţia a lll-a civilă, mai rezultă că până în prezent hotărârea nr. 81/25.01.2016 a Tribunalului București secția a III-a civilă nu a fost redactată.
- Din analiza fișei Ecris a dosarului nr.36018/3/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului București secţia a V-a civilă, cauză în care reclamanta Societatea A. TV Group S.A., a solicitat constatarea dreptul de folosinţă asupra Clădirii G Business Center S.A. – imobil situat in Str. G, nr.1B, sector 1 rezultă că acest dosar a primit termen de soluționare în data de 15.03.2016.
- Din analiza fișei Ecris a dosarului nr. 17621/3/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului București secţia a V-a civilă, Curtea reține că prin încheierea finala de dezînvestire dată fără cale de atac, pronunţata in acest dosar la termenul din data de 6.10.2015, in temeiul art. 136 alin. 4 C.pr.civ, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale invocată de Statul Român – MFP, s-a declinat competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei civile din cadrul Tribunalului Bucureşti, în care funcţionează complete specializate pentru soluţionarea litigiilor dintre profesionişti. A fost scos dosarul de pe rolul Secţiei a V-a civilă şi trimis de îndată dosarul pentru înregistrare şi repartizare la Secţia a VI-a civilă pentru repartizare la un complet specializat pentru soluţionarea litigiilor dintre profesionişti.
Din mențiunile contestatoarei rezultă că A. 3 S.A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâţii: Statul Român prin MF, DGFPMB, ANAF, AS1 a FB, SC CCAI SA, să se constate valabilitatea contractului de închiriere nr.751 din data de 18.11.2013 încheiat intre A. 3 S.A, si SCCAI SA, si să se constate dreptul de preemțiune al reclamantei A. 3 S.A la cumpărarea bunului imobil ce reprezintă spaţiul închiriat potrivit dispoziţiilor contractului de închiriere.
- Pe rolul secției a VI-a a Tribunalului București nu figurează înregistrat dosarul nr. 17621/3/2015, deoarece din analiza fișei Ecris a dosarului nr. 17621/3/2015 înregistrat pe rolul Tribunalului București secţia a V-a civilă, Curtea reține că încheierea finala de dezînvestire dată fără cale de atac , pronunţata in acest dosar la termenul din data de 6.10.2015, in temeiul art. 136 alin. 4 C.proc.civ, prin care instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale invocată de Statul Român – Ministerul Finanţelor Publice, s-a declinat competenţa funcţională de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei civile din cadrul Tribunalului Bucureşti, în care funcţionează complete specializate pentru soluţionarea litigiilor dintre profesionişti, a fost scos dosarul de pe rolul Secţiei a V-a civilă şi trimis de îndată dosarul pentru înregistrare şi repartizare la Secţia a VI-a civilă pentru repartizare la un complet specializat pentru soluţionarea litigiilor dintre profesionişti nu figurează a fi în prezent motivată.
Curtea subliniază însă că procedura specială de lămurire a dispozitivului poate fi folosită de părţi doar în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătoreşti nu este suficient de clar, fapt ce poate crea dificultăţi în procedura de executare silită, nefiind o cale menită să ducă la anularea ori modificarea titlului executoriu. Altfel spus, în înţelesul textului art. 598 alin. 1 lit. c) teza I C. proc. pen, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută şi nu valabilitatea ei. Nelămuririle ce pot să se ivească cu ocazia punerii în executare a hotărârilor penale se pot datora, în cele mai multe situaţii, redactării greşite a dispozitivului hotărârii, din acesta lipsind de obicei precizări care duc la imposibilitatea executării sale.
Or, ceea ce se solicită în prezenta acțiune este lămurirea sintagmei LIBERE DE ORICE SARCINI și CENZURAREA DREPTULUI DE PREEMȚIUNE LA CUMPĂRAREA UNOR IMOBILE TRECUTE ÎN PATRIMONIUL STATULUI motivat de împrejurarea că între firmele al căror beneficiar real este condamnatul D. V. au fost încheiate în mod legal contracte de închiriere.
În acest context, Curtea apreciază că împrejurarea că organul de executare nu cunoaște și solicită explicarea valentelor sintagmei LIBER DE ORICE SARCINI precum și cenzurarea dreptului de preemțiune la cumpărarea unor imobile trecute în patrimoniul Statului nu derivă dintr-o nelămurire cuprinsă în dispozitivul sau în considerentele deciziei pronunțate: Curtea a explicat pe larg de ce în cuprinsul deciziei pronunțate nu există nicio nelămurire.
Cu toate acestea, pentru considerente ce țin de acuratețe juridică și pentru garantarea accesibilității deciziilor judecătorești, având în vedere că activitatea de înfăptuire a justiției este serviciu public (de altfel, motivarea unei hotărâri judecătoreşti, în sensul strict juridic al cuvântului, înseamnă arătarea în scris a raţiunilor care determină pe judecător să respingă, sau să admită o cerere. Ea este o lucrare pur subiectivă şi cuprinde în sine tot respectul justiţiei şi tot meritul judecătorului (G. Iuliu, Aplicarea art. 123 C.p.c. în cadrul recursului în casare, notă, in Pandectele Române, 1924, I, p. 2559)), nimic nu împiedică instanța care a pronunțat decizia în cadrul contestației având ca obiect lămurirea și întinderea dispozitivului deciziei nr.888/8.08.2014 conform disp. art. 598 alin. 1 lit. c) teza I C. proc. pen (judecătorii fiind chemați la deliberare să se pronunțe dacă dispozitivul deciziei a cărei lămurire se cere conține vreo nelămurire, nefăcând obiectul deliberării întinderea motivării) ca în considerentele deciziei să facă trimiteri la dispozițiile legale incidente, avute în vedere la pronunțarea deciziei a cărei lămurire se cere:
Așadar, din cuprinsul prevederilor art.23 din Legea nr.7/1996 (Legea cadastrului si a publicității imobiliare), republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 83 din 7 februarie 2013 precum și din consultarea oricărui extras de carte funciară, intitulat, de regulă, certificat de sarcini, rezultă că mențiunile referitoare la sarcini sunt cuprinse în partea a III-a Cărții funciare(FOAIA DE SARCINI): înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de proprietate, drepturile reale de garanție si sarcini, respectiv : a) dreptul de superficie, uzufruct, uz, abitație, servituțile in sarcina fondului aservit, ipoteca si privilegiile imobiliare, precum si locațiunea si cesiunea de creanța; b) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si acțiunile privitoare la drepturile reale înscrise in aceasta parte; c) sechestrul, urmărirea imobilului sau a veniturilor sale; d) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar face cu privire la înscrierile făcute in aceasta parte.
Rezultă, așadar, că în rubrica referitoare la sarcini sunt incluse, inter alia și mențiunile referitoare la contractele de locațiune (contractul de închiriere fiind o specie a contractului de locațiune, aspect notoriu care nu presupune efectuarea unui raționament suplimentar din partea judecătorului)
Așadar, în partea a III-a a cărții funciare vor fi notate la rubrica SARCINI și mențiunile referitoare la contractele de închiriere.
Curtea reiterează că la data de 8.08.2014 au trecut în patrimoniul Statului român, libere de orice sarcini următoarele (prin imobil conform disp.art.876 alin.3 C.civ. cu denumirea marginală Scopul şi obiectul cărţii funciare. Dispoziţii generale, înțelegându-se, una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosinţă, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar, situate pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale şi care sunt identificate printr-un număr cadastral unic):
-imobilul teren intravilan in suprafaţa de 29.220,03 mp (conform actului de proprietate si in suprafaţa de 29.220,05 mp conform măsurătorilor) situat in Bucureşti sector 1, strada G, nr. 1D, identificat cu nr.cadastral si a construcţiilor aferente înscrise in aceeaşi carte funciara sub nr. cadastral ( nr. cf vechi 62455, nr. cadastral vechi);
-imobilul teren intravilan in suprafaţa de 4457mp situat in Bucureşti sector 1, strada G, nr.1B, identificat cu nr.cadastral înscris in CF a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. ( nr. cadastral vechin, nr. cadastral vechi );
-imobilul teren intravilan în suprafaţa de 3000 mp situat in Bucureşti sector 1, strada G, nr.1B, identificat cu nr.cadastral înscris in CF a municipiului Bucureşti, sector 1 cu nr. si a construcţiilor aferente înscrise in aceeaşi carte funciara sub nr.cadastral (nr. cadastral vechi , nr. cadastral vechi ) care vor trece in patrimoniul statului;
-imobilul situat in şoseaua Bucureşti – Ploieşti, nr.25-27, sector 1 Bucureşti compus din teren în suprafaţă de 4184,41 mp si a construcţiei in suprafaţă de 3140 mp edificată pe această suprafaţă construită la sol de 1986,25 mp, înscrisă în CF cu nr. a localităţii Bucureşti cu nr. cadastral .
Considerentele pentru care aceste imobile au trecut în patrimoniul Statului au fost reiterate în cuprinsul prezentei decizii.
Consecințele trecerii a unui imobil liber de orice sarcini în patrimoniul Statului, sunt prevăzute de asemenea în disp.art.1819 C.civ, cu denumirea marginală Desființarea titlului locatorului, aspect notoriu, trimiterea la dispozițiile legii nepresupunând efectuarea unui raționament suplimentar din partea judecătorului): potrivit dispozițiilor înscrise în cuprinsul dispozițiilor art.1819 C.civ., desfiinţarea dreptului care permitea locatorului să asigure folosinţa bunului închiriat determină încetarea de drept a contractului de locaţiune. Cu toate acestea, locaţiunea va continua să producă efecte şi după desfiinţarea titlului locatorului pe durata stipulată de părţi, fără a se depăşi un an de la data desfiinţării titlului locatorului, însă numai dacă locatarul a fost de bună-credinţă la încheierea locaţiunii.
În considerentele deciziei nr.888 din 8.08.2014 figurează mențiunea potrivit căreia Curtea a cântărit, conform standardului de dovada impus de reglementările internaționale in materie a fi atins pentru a putea fi posibila confiscarea de la terți, cel al balanței probabilităților (balance of probabilities), elementul intențional cu care intervenientele (fiicele condamnatului) au intrat in posesia acțiunilor A. 1 SA și S.C.C.AI. SA, conchizând că acestea ştiau sau ar fi trebuit să ştie că scopul transferului sau al achiziţionării era evitarea confiscării, pe baza unor elemente de fapt şi circumstanţe concrete, cum ar fi acelea că inculpatul D. V. este tatăl acestora, ca acesta a luat cunoștința de Nota 40.166/20.08.2004 a Corpului de Control al Ministrului Agriculturii Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale ce a stat la baza declanşãrii cercetãrilor în dosarul 646/P/2004 al secţiei a II-a a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (+ anexe) si de actele de soluţionare a cauzei 646/P/2004 a secţiei a II-a a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie : referat cu propunerea de a nu se începe urmãrirea penalã – din data de 18.05.2005 , rezoluţia de confirmare a propunerii din 10.06.2005; referatul din data de 05.07.2007 prin care s-a solicitat infirmarea soluţiei dispuse în dosarul penal 646/P/2004 al secţiei a II-a a Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; ordonanţa procurorului şef secţie de infirmare a soluţiei dispuse în dosarul penal 646/P/2004 al secţiei a II-a al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect recunoscut de inculpat in ultimul cuvânt in fata instanței de apel. Având in vedere ca soluţiile de netrimetere in judecata nu aveau si nu au caracter definitiv, nici măcar după rămânerea definitiva a controlului judecătorului asupra exercitării acestora, cu excepția ipotezei in care s-a pronunțat o soluție pe fondul cauzei ca urmare a reținerii acesteia spre rejudecare conjunct cu împrejurarea ca bunurile au fost obținute de interveniente cu titlu gratuit, Curtea a conchis că acestea nu au intrat cu bună-credință în posesia bunurilor transmise prin contractul de donație.
Curtea reiterează că prin prezenta decizie a precizat că în obiectul contractului de donație au intrat doar acțiunile și părțile sociale ale unora din societățile controlate de beneficiarul real D. V., nu și patrimoniul acestor societăți.
S-a mai arătat de către contestatoarea ANAF – AFP SECTOR 1 BUCUREŞTI prin cererea introductivă de instanță având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888/A/08.08.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală în dosarul cu nr. 25497/3/2012**că îngreunarea valorificării acestor imobile este datorată unor litigii înregistrate pe rolul instanțelor civile, prin care se solicită recunoașterea unor drepturi de preemțiune la cumpărarea unor imobile de către chiriași.
Curtea apreciază că nici aceste critici nu pot fi cenzurate pe calea contestației la executare întemeiate pe disp.art.598 alin.1 lit.c) C.pr.pen., neaducându-se vreo critică deciziei pronunțate.
Tot pentru considerente de acuratețe juridică și accesibilitate a hotărârilor, având în vedere că activitatea de înfăptuire a justiției este serviciu public, nimic nu împiedică Curtea să facă trimitere la textele de lege care guvernează instituția dreptului de preemțiune în Noul Cod civil: deschizând Noul Cod civil, Curtea ia act că acesta nu conține nicio prevedere care sa recunoască expres si fără echivoc locatarului un drept de preempțiune, așa cum reglementează un astfel de drept pentru alte situații. De exemplu, in materia arendării (forma a contractului de locațiune), art. 1849 NCC stabilește ca „arendașul are drept de preempțiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercita potrivit art. 1730-1739”. Din acest text rezulta ca, pe de o parte, legea instituie, creează un drept de preempțiune in favoarea arendașului, iar pe de alta parte, legea, sub aspect de procedura, modalitate de utilizare efectiva a dreptului astfel creat, trimite la normele privind exercitarea dreptului de preempțiune in materia vânzării, care sunt aplicabile in mod corespunzător.
Este adevărat că în condițiile stabilite prin O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinația de locuințe, locatarii imobilelor având destinația de locuințe s-au bucurat de un drept de preempțiune (art. 18-22). Reglementarea acestui drept de preempțiune a fost expres abrogata prin prevederile Legii nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, astfel nici acest drept de preempțiune nu mai exista in prezent.
Nu este însă în căderea instanței penale să cenzureze considerentele avute în vedere la pronunțarea soluțiilor de către instanțele civile.
În raport cu cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. c teza I) C.pr.pen., a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea ANAF – AFP SECTOR 1 BUCUREŞTI având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888/A/08.08.2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II a Penală în dosarul cu nr. 25497/3/2012**.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a obligat contestatoarea ANAF – AFP SECTOR 1 BUCUREŞTI la plata sumei de 300 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
* Pentru prima parte a acestei decizii click aici
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
