România la CEDO: cauza pendinte NEAGU. Neplata taxei de timbru de către curator, anulare recurs și dreptul la un proces echitabil
28 martie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secția a patra, CEDO
Cererea nr. 66952/12
Emil NEAGU împotriva României
introdusă în 6 octombrie 2012 și comunicată în 8 februarie 2016
1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamant, rezumată de Curte și tradusă de noi):
Reclamantul, domnul Emil Neagu, este cetățean român, s-a născut în 1975 și locuiește în București.
La o dată neprecizată din 2006, reclamantul și N.P., sora acestuia, au introdus la Judecătoria Râmnicu Sărat („judecătoria”) o acțiune împotriva mai multor terțe persoane pentru împărțirea patrimoniului succesoral al bunicilor lor decedați.
După două cicluri procesuale, cauza a ajuns în fața Curții de Apel Ploiești („Curtea de Apel”). Reclamantul a susținut, inter alia, în fața Curții de Apel, că suferea de schizofrenie și că nu putea să participe în mod adecvat la judecată; acesta a cerut ajutor judiciar și desemnarea unui curator care să îi reprezinte interesele în cadrul judecății.
Prin încheierea interlocutorie din 12 ianuarie 2010, Curtea de Apel a admis cererea reclamantului privind acordarea asistenței judiciare, în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă („Ordonanța nr. 51/2008”).
În 29 martie 2010, Primăria Sectorului 6 București l-a desemnat pe B.L.A. în calitate de curator al reclamantului.
Printr-o hotărâre din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel a admis recursul reclamantului, constatând, printre altele, că interesele acestuia nu au fost reprezentate în mod corespunzător în cursul judecății; Curtea de Apel a trimis cauza spre rejudecare la judecătorie. Reclamantul a fost asistat de B.L.A. și a fost, de asemenea, reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.
În 16 februarie 2011, Primăria Sectorului 6 București l-a reconfirmat pe B.L.A. în calitate de curator al reclamantului.
Prin deciziile din 14 aprilie și 23 noiembrie 2011, judecătoria, judecând în primă instanță, și Tribunalul Buzău, statuând în apel, au admis parțial acțiunea și au decis împărțirea în loturi a patrimoniului succesoral. Reclamantul a fost asistat de B.L.A. și a fost, de asemenea, reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.
Reclamantul a formulat recurs; recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel, care a comunicat actele de procedură lui B.L.A. Nu reiese din dosar dacă acestea au fost comunicate în egală măsură reclamantului. Acesta susține că a cerut, fără succes, să îi fie ridicată curatela, din cauza unor neînțelegeri cu B.L.A. Acesta afirmă că ar fi cerut, tot fără succes, ajutor public judiciar.
B.L.A. s-a prezentat în cadrul ședinței din 7 mai 2012 și a informat Curtea de Apel că nu intenționa să plătească taxa de timbru, că nu avea nicio altă cerere de făcut și că lăsa judecata la aprecierea instanței. Printr-o hotărâre din aceeași zi, Curtea de Apel a anulat recursul reclamantului pentru neplata taxei de timbru; fondându-se, printre altele, pe articolul 6 pct. 1 din Convenție, Curtea de Apel a considerat că dreptul de acces la o instanță nu putea fi interpretat ca un drept de acces gratuit și că valoarea taxei de timbru, în speță, a fost de numai 9,65 lei (aproximativ 2,25 €), o sumă rezonabilă chiar și pentru o persoană cu venituri modeste.
2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național și internațional:
Codul Familiei, în vigoare până la 1 octombrie 2011, reglementa instituția curatelei la articolele 152-157; acesta prevedea, printre altele, că autoritatea tutelară putea institui curatela dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate, personal, să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare. Instituirea curatelei nu aducea nici o atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă (articolul 153). În cazurile în care se instituia curatela se aplicau regulile de la mandat (articolul 155).
Ordonanța nr. 51/2008 are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie în materie civilă, implementând un sistem de ajutor public judiciar în funcție de veniturile persoanei care îl solicită (articolele 1 și 8).
Dispozițiile pertinente sunt următoarele:
Articolul 81
„Ajutorul public judiciar se acordă, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, independent de starea materială a solicitantului, dacă prin lege specială se prevede dreptul la asistenţă judiciară sau dreptul la asistenţă juridică gratuită, ca măsură de protecţie, în considerarea unor situaţii speciale, precum minoritatea, handicapul, un anumit statut şi altele asemenea. În acest caz, ajutorul public judiciar se acordă fără îndeplinirea criteriilor prevăzute la art. 8, dar numai pentru apărarea sau recunoaşterea unor drepturi sau interese rezultate ori aflate în legătură cu situaţia specială care a justificat recunoaşterea, prin lege, a dreptului la asistenţă judiciară sau la asistenţă juridică gratuită.”
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap enumeră la articolul 6 drepturile persoanelor cu handicap, printre care figurează dreptul la asistență juridică. Articolul 25 detaliază domeniul de aplicare al dreptului la asistență juridică; în special, se precizează că, în cazul în care persoana cu handicap, indiferent de vârstă, este în imposibilitate totală sau parţială de a-şi administra bunurile personale, aceasta beneficiază de protecţie juridică sub forma curatelei sau tutelei şi de asistenţă juridică.
3. Capete de cerere:
Bazându-se pe articolele 6, 10 și 13 din Convenție, reclamantul invocă lipsa de acces la o instanță din cauza anulării recursului său pentru neplata taxei de timbru; el susține că al său curator nu a plătit taxa de timbru și că încetase să îi mai reprezinte interesele.
4. Intrebări adresate părților:
Acțiunea referitoare la încălcarea drepturilor cu caracter civil ale reclamantului a fost judecată în mod echitabil, astfel cum prevede articolul 6 pct. 1 din Convenție? Mai ales, anularea recursului pentru neplata taxei de timbru a încălcat dreptul reclamantului de acces la o instanță, garantat de articolul 6 pct. 1 din Convenție?
Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)