Sebastian Bodu: Nulitatea hotărârii adunării generale (II)
30 martie 2016 | Cosmina SIMADr. Sebastian Bodu a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2015 articolul intitulat „Nulitatea hotărârii adunării generale (II)”. Acest articol reprezintă continuarea celui publicat în numărul anterior al aceleiași reviste.
Acțiunea în anulare poate fi introdusă doar de către asociații care fie nu au luat parte la adunarea generală, fie au luat parte și au votat împotrivă, cerând ca opțiunea lor să fie consemnată în procesul-verbal al ședinței. Dacă acțiunile unei societăți au fost cedate după data de referință, au calitate procesuală activă atât cedentul, cât și cesionarul. Deținătorii de acțiuni preferențiale nu pot ataca hotărârile adunărilor generale ale deținătorilor de acțiuni ordinare, deoarece aceștia nu au dreptul de a participa prin vot la adunare. De asemenea, acționarii al căror drept de vot a fost suspendat din pricina neplății la timp a vărsămintelor restante nu pot cere anularea hotărârii, dar nici asociații care s-au abținut de la vot pe motiv de conflict de interese, dacă situația conflictuală se menține la momentul introducerii acțiunii în anulare. Cu excepția cazului când se invocă un viciu de consimțământ sau abuzul de drept, interesul nu trebuie dovedit la introducerea acțiunii în anulare, ca acțiune specific societară, derogatorie de la dreptul comun. Acest fapt se datorează faptului că asociatul reprezintă, într-un fel, interesul societar. În situația constatării nulității, grefată pe dreptul comun, trebuie dovedit atât interesul, cât și faptul că norma încălcată este de ordine publică și nu doar o normă imperativă.
Cu excepția cazurilor de nulitate absolută, alte persoane din interiorul societății (directorii executivi, membrii consiliului de administraţie, ai consiliului de supraveghere, ai directoratului, precum şi cenzorii, auditorii interni sau cei financiari externi) nu au calitate procesuală activă și nici interes procesual pentru exercitarea acțiunii în anulare. Ei pot avea calitate procesuală activă doar în cazul chestiunilor ce țin de contractul lor. Societatea comercială însăși nu poate utiliza acțiunea în nulitate, prin reprezentanții săi (administratori sau membri ai directoratului), deoarece ea are întotdeauna calitate procesuală pasivă. Hotărârea va putea fi pusă în executare (dacă nu a fost suspendată) chiar dacă există introdusă o acțiune în anulare. Validitatea ei va fi afectată doar în momentul pronunțării nulității. Dacă administratorii, directorii sau consiliul de supraveghere prezintă dubii cu privire la legalitatea hotărârii adoptate, își pot înscrie obiecțiunile în registrul ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, respectiv ale directoratului și consiliului de supraveghere sau pot refuza executarea. Posibilitatea unor terți (angajați, clienți, furnizori, creditori, etc.) de a introduce acțiunea în constatarea nulității se datorează reglementării nulității absolute în dreptul comun.
Hotărârea adunării generale poate fi lovită de nulitate absolută sau relativă. Nulitatea absolută intervine când sancțiunea este expres prevăzută de lege sau atunci când se încalcă un interes general, care e protejat prin norme de ordine publică. Normele de ordine publică vizează, în acest context, colectivitatea acționarilor și interesul societar. Autorul consideră cauze de nulitate absolută cele prevăzute la art. 196 alin. (2) C.civ., deoarece sunt expres prevăzute de lege, dar nu exclude existența unor clauze virtuale, oferind exemple. Cât privește nulitatea relativă, autorul definește cauzele acesteia ca fiind toate acelea care nu sunt cazuri de nulitate absolută, dând și câteva exemple, cum ar fi încălcarea unor dispoziţii statutare, nerespectarea condiţiilor cu privire la convocare, inclusiv cu privire la precizarea locului, datei şi orei ţinerii adunării, cu privire la data de referinţă, etc.
Din momentul pronunțării nulității hotărârii, aceasta nu mai produce efecte. Nulitatea devine opozabilă erga omnes, ceea ce este o derogare de la principiul relativității. Hotărârea nu va mai putea fi pusă în executare de către organele societare sau de către management. Orice acte deja făcute în baza ei sau aflate în conexitate se desființează, iar părțile vor fi puse în situația anterioară. Conform art. 1309 alin. (1) C. civ., terților de rea-credință care au contractat cu societatea li se poate opune inopozabilitatea actului încheiat. Anularea aprobării încheierii unui act de către societate cu unul sau mai mulți terți echivalează cu inexistența mandatului special, sancțiunea în baza unei aprobări declarate ulterior nule fiind inopozabilitatea față de societate, nu anularea lor. În situația în care contractul inopozabil a fost deja executat, societatea va cere restituirea prestațiilor de la terții de rea-credință.
În concluzie, autorul tratează chestiunea nulității hotărârii adunării generale, referindu-se la calitatea procesuală activă, calitatea procesuală pasivă, tipurile de nulitate (absolută și relativă), precum și la efectele nulității, relevând opinii doctrinare și oferind exemple jurisprudențiale edificatoare în demersul său.
