« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 

CJUE. Cauza C‑689/13. Căile de atac în domeniul achizițiilor publice
07.04.2016 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

C‑689/13 (PFE) Trimitere preliminară – Contracte de achiziții publice de servicii – Directiva 89/665/CEE 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1 alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/66/CE, a articolului 267 TFUE, precum și a principiilor supremației și efectivității dreptului Uniunii. Această cerere a fost formulată de către Consiliul de Justiție Administrativă pentru Regiunea Sicilia, Italia, în cadrul unui litigiu între Puligienica Facility Esco SpA (PFE), pe de o parte, și Airgest SpA, pe de altă parte, în legătură cu legalitatea atribuirii de către această din urmă societate a unui contract de achiziții publice de servicii către Gestione Servizi Ambientali Srl (GSA) și către Zenith Services Group Srl (ZS).

Se impune a fi menționat că PPE a solicitat anularea deciziei de atribuire a respectivului contract şi pe cale de consecință atribuirea acestuia în favoarea sa. La rândul său, GSA a introdus o acțiune incidentă întemeiată pe lipsa interesului PFE de a‑și continua acțiunea din cauza faptului că aceasta nu ar îndeplini condițiile de admitere la cererea de ofertă și, în consecință, ar fi trebuit să fie exclusă de la procedura de atribuire a contractului.

Potrivit unei hotărâri pronunțată de Consiliul de Stat, în cazul unei acțiuni incidente prin care se contestă admisibilitatea acțiunii principale, acțiunea incidentă trebuie examinată cu prioritate, înaintea acțiunii principale. În ordinea juridică națională, o astfel de acțiune incidentă este calificată drept „exclusivă” sau „paralizantă”, pentru motivul că, în cazul constatării temeiniciei acestei acțiuni, instanța sesizată trebuie să declare inadmisibilă acțiunea principală fără a examina fondul.

Prin intermediul primei întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) din Directiva 89/665 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cale de atac principală introdusă de un ofertant care are vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciat sau riscă să fie prejudiciat printr‑o presupusă încălcare a dreptului Uniunii în materie de contracte de achiziții publice sau a normelor de transpunere a acestui drept și prin care se urmărește excluderea unui alt ofertant să fie declarată inadmisibilă în temeiul normelor procedurale naționale care prevăd examinarea cu prioritate a căii de atac incidente formulate de acest alt ofertant.

Instanța de trimitere urmărește să afle în special dacă interpretarea articolului 1 alineatul (3) din Directiva 89/665 dată de Curte în Hotărârea Fastweb (C‑100/12, EU:C:2013:448) se aplică în ipoteza în care, deși inițial au fost admise mai mult de două întreprinderi, în cele din urmă, întreprinderile care au participat la procedura de achiziții publice respectivă au fost toate excluse de autoritatea contractantă, fără ca alte întreprinderi decât cele două care sunt implicate în litigiul principal să fi formulat o cale de atac.

În Hotărârea Fastweb, Curtea a considerat că acțiunea incidentă a adjudecatarului nu poate conduce la respingerea căii de atac a unui ofertant respins în ipoteza în care legalitatea ofertei fiecăruia dintre operatori este pusă în discuție în cadrul aceleiași proceduri, dat fiind că, într‑o asemenea ipoteză, fiecare dintre concurenți poate invoca un interes legitim care să însemne excluderea ofertei celorlalți, ceea ce poate să conducă la constatarea imposibilității pentru autoritatea contractantă de a efectua selecția unei oferte legale.

Reținând aplicabilitatea jurisprudenței Fastweb, Curtea a decis că, articolul 1 alineatul (1) al treilea paragraf și alineatul (3) din Directiva 89/665/CEE trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cale de atac principală introdusă de un ofertant care are un interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciat sau riscă să fie prejudiciat printr‑o presupusă încălcare a dreptului Uniunii în materie de contracte de achiziții publice sau a normelor de transpunere a acestui drept și prin care se urmărește excluderea unui alt ofertant să fie declarată inadmisibilă în temeiul normelor procedurale naționale care prevăd examinarea cu prioritate a căii de atac incidente formulate de acest alt ofertant.

Cât privește cea de-a doua întrebare preliminară, acesta vizează compatibilitatea anumitor dispoziții de drept procedural național cu exigențele impuse de articolul 267 TFUE.

Amintind obligația instanțelor de ultim grad de jurisdicție de a sesiza Curtea cu o chestiune de interpretare a dispozițiilor pertinente ale dreptului Uniunii, Curtea a hotărât că articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții de drept național în măsura în care aceasta este interpretată în sensul că, în ceea ce privește o chestiune privind interpretarea sau validitatea dreptului Uniunii, o secție a unei instanțe de ultim grad de jurisdicție, atunci când nu împărtășește orientarea definită printr‑o decizie a plenului acestei instanțe, trebuie să trimită această problemă plenului respectiv și este astfel împiedicată să se adreseze cu titlu preliminar Curții.

În final, Curtea a decis că articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că, după ce a primit răspunsul Curții de Justiție a Uniunii Europene la o întrebare privind interpretarea dreptului Uniunii pe care i‑a adresat‑o sau atunci când jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a dat deja un răspuns clar la această întrebare, o secție a unei instanțe de ultim grad de jurisdicție trebuie ea însăși să facă tot ceea ce este necesar pentru ca această interpretare a dreptului Uniunii să fie pusă în aplicare.

Cuvinte cheie: , , ,
Secţiuni: Achiziții publice, CJUE, Dreptul Uniunii Europene | Toate secţiunile
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD