Florin Radu: Codurile penale există… doar ca să nu putem spune că nu le avem deloc

Alina Matei: Mulțumesc, stimate domnule avocat Florin Radu, pentru că aţi acceptat să acordaţi un nou interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. De curând aţi primit voturile colegilor avocaţi pentru un nou mandat de consilier în cadrul Baroului Hunedoara. Care au fost premisele pentru un al doilea mandat de consilier?

Florin Radu: În primul rând, am decis să candidez din nou, pentru că am demarat în primul mandat mai multe proiecte, care pot fi continuate cu succes și de acum înainte. În al doilea rând, cred că am fost ales consilier tocmai pentru implicarea mea în viața baroului, implicare pe care înțeleg că mulți colegi o apreciază.

Alina Matei: De ce credeți că voturile acelorași colegi avocați au fost mai puține pentru dumneavoastră ca și Decan?

Florin Radu: Întrebarea este dificilă. Și asta nu pentru că nu aș vrea să răspund, ci pentru că este greu de decelat gândirea și modul de a lua decizii ale colegilor mei. Poate a fost vârsta mea, „prea fragedă” pentru o asemenea funcție sau poate am deranjat în unele zone cu anumite opinii ale mele, mai intransigente și corecte – nu întotdeauna adevărul și justețea sunt apreciate, din păcate. De asemenea, în majoritatea alegerilor, se fac diverse alianțe, înțelegeri, la care probabil eu nu mă pricep prea bine sau nu la fel de bine ca alții. Ceea ce contează, însă, este că rămân în continuare activ în viața baroului, contribuind la bunul mers al lucrurilor. Nimeni nu s-a născut într-o anumită funcție și chiar îmi desfășor întreaga activitate cu mare drag de profesie, fără să mă afecteze în vreun fel ce s-a întâmplat la alegeri. Știți, îmi spunea un distins coleg: „Cine nu știe să piardă, nu va câștiga niciodată”.

Alina Matei: La rubrica Istoria Baroului Hunedoara scrie că în prezent, în Baroul Hunedoara predomină avocații tineri. Codul trecător al tinereții îi face pe aceștia să privească spre acel traiect profesional spectaculos care se poate obține din avocatură fără să fie luați prin surprindere?

Florin Radu: În calitate de consilier și de avocat prezent zi de zi, atât la sediul baroului, cât și la instanțe sau organe de urmărire penală, iau în permanență pulsul colegilor. În ce îi privește pe cei tineri, din păcate, moralul le este destul de scăzut. Cu toții au senzația – și tare aș vrea să fie doar o senzație, dar nu cred că e așa – că nu au în față un viitor tocmai „luminos”. Dificultățile cu care se confruntă îi doboară de multe ori, îi fac să fie deprimați și chiar să caute alte locuri de muncă.

Alina Matei: Și la Congresul Avocaților 2016 au predominat tinerii? Sau spiritul tânăr al Maeștrilor avocați este esențial pentru potențialul unui eveniment de asemenea anvergură?

Florin Radu: Sigur că mulți tineri participă și trebuie să participe la congresele avocaților, dar nici nu cred că este cazul să ne „debarasăm” – așa cum din nefericire aud din când în când – de Maeștrii noștri, de avocații care ne-au îndrumat în carieră și care reprezintă modele de urmat. Niciodată nu am fost de acord cu aceste concepții care generează o animozitate față de o altă vârstă… nu toți ajungem bătrâni ?! Oare ne-ar plăcea să ne urască cei tineri?! Chiar nu văd rostul și rațiunea unei astfel de retorici. Eu am avut întotdeauna legături foarte bune cu avocații mai în vârstă, i-am respectat și am considerat că am ce învăța de la ei. Într-o concluzie, cred că inclusiv la congresele profesiei, entuziasmul tineresc și experiența celor trecuți prin viață și profesie trebuie să se unească în scopul promovării drepturilor și intereselor legitime ale avocaților.

Alina Matei: S-a ratat vreun proiect important la Congres? Măsura în care se desfășoară un asemenea eveniment este dată de soliditatea corpului avocaților?

Florin Radu: Cred că s-a ratat șansa de a se demara niște proiecte concrete. Eu unul nu am prea văzut nimic concret la ultimul Congres. Doar discuții sterile, lamentări, acuzații la adresa judecătorilor, a conducerii Uniunii sau propuneri fantasmagorice de achiziție a unor imobile pe bani foarte mulți… Se pierde foarte mult timp cu astfel de lucruri, în detrimentul celor cu adevărat importante și utile. Despre soliditatea corpului avocaților poate discutăm altă dată, peste niște ani buni.

Alina Matei: Țin neapărat să ne referim la noile coduri penale. Par să clocotească, iar Curtea Constituțională aproape de câte ori deschide camera codurilor găsește neconstituționalități. Care mai e menirea codurilor? De realizare a ce?

Florin Radu: Am mai spus și scris: codurile penale lasă mult de dorit. Dacă legea penală prezintă mai puține carențe (cum ar fi limitele speciale de pedeapsă foarte scăzute, modul de sancționare a concursului de infracțiuni ori modul de deducere a pedepselor – a se vedea art. 72 al. 1 teza II), Codul de procedură penală este… nici nu mai știu cum să spun, departe de ceea ce ar trebui să fie. Asumarea răspunderii Guvernului pe asemenea legi fundamentale într-un stat s-a dovedit a fi falimentară. Lipsa de dezbatere reală asupra lor se vede din plin. Despre Curtea Constituțională, ce să spun, își face datoria până la urmă, de „suprainstanță”, asupra controlului privind compatibilitatea legilor cu Constituția țării. Curtea Constituțională a devenit un veritabil legiuitor indirect al României – în general, unul pozitiv. Despre menirea codurilor, aș putea să vorbesc mult și frumos, însă doar la nivel teoretic. Practic, în acest moment, ele există… doar ca să nu putem spune că nu le avem deloc.

Alina Matei: Iar avocații de penal de unde își procură resursele să apere, să reprezinte un client când materialul de lucru – codurile – azi pot fii în acord cu Constituția, dar mâine, poimâine, alți oameni, judecătorii constituționali, cad de acord că nu sunt deloc în acord cu prevederile constituționale?

Florin Radu: Avocații de penal fac și ei ce pot, ca să zic așa. Se descurcă, încearcă să țină pasul cu toate inovațiile juridice ale vremurilor actuale. Însă frustrarea lor crește văzând cu ochii, mai mult sau mai puțin justificat. Am văzut că mulți colegi sunt nemulțumiți că instanțele nu le pun în libertate clienții, iar de aici până la a considera ca „judecătorii nu țin cont deloc de avocați” nu e decât un mic pas. Este foarte important, în acest context, să te desprinzi de subiectivismul profesiei și, după ce ieși din sala de judecată sau din biroul procurorului, să vezi lucrurile așa cum sunt, cu obiectivitate. În acest fel, te protejezi pe tine însuți de aceste frustrări profesionale.

Alina Matei: Taxele și contribuțiile pe care le plătesc avocații către barouri, Uniune, Casa de Asigurări a Avocaților sunt multe, puține, sunt mici, mari, ar putea fi comasate, unele scoase?

Florin Radu: Ufff, o temă dezbătută până la refuz. Sigur că nimeni nu poate fi fericit că are de plătit taxe, impozite, cote. Tocmai de aceea, sună foarte bine îndemnurile din ultima vreme ale unor colegi, de a nu se mai plăti cotele către barou/casa de asigurări, de a le plăti cu întârziere ori de a se plăti strict la nivelul veniturilor, adică inclusiv 0 lei, dacă nu ai declarat venituri. Sunt decani de barouri care spun asta avocaților, ceea ce este de necrezut, este o instigare la nerespectarea legii. Eu văd lucrurile așa: aceste contribuții le facem pentru noi. Nu pentru stat (cu excepția impozitului pe venit, asta e altă discuție), nu pentru alte sectoare de activitate, ci strict pentru noi, pentru că mai târziu să beneficiem de o pensie rezonabilă. Punctul de pensie este unul acceptabil (oricum, mai mare decât cel din sectorul public), se achita, de asemenea, concedii de maternitate și alte astfel de indemnizații/ajutoare. Aceste costuri nu pot fi suportate decât cu un efort al tuturor în timpul activității. Să ne gândim la unele barouri care în ultimii ani și-au condus politica după ideile mai sus enumerate. Unde au ajuns ? La faliment, practic. Nici nu mai pot spune că există, ca filiale ale C.A.A. Eu unul nu aș vrea ca și filiala Hunedoara a C.A.A. să ajungă într-o astfel de situație, iar cine contribuie și instigă la așa ceva își asumă o grea răspundere. Știu, desigur, că nu este ușor să achiți aceste contribuții, dar este din nefericire singura șansă să păstrăm la un nivel peste linia de plutire sistemul propriu de asigurări sociale. Ca să citez din nou un coleg: „În avocatură, dacă poți, reziști, dacă nu, nu!”. Poate că a fost prea dur colegul cu pricina, dar nici foarte departe de realitate nu a fost.

Alina Matei: Vom avea o nouă Lege privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților, Camera Deputaților adoptând vineri, 1 aprilie, proiectul de lege. Ce aduce nou, bun și de așteptat de multă vreme?

Florin Radu: Noutatea de bază cred că este egalizarea vârstei de pensionare a femeilor și bărbaților, în viitor. Eu știu cât de bine și mai ales pentru cine o fi bine sau rău ? Știu că părerile sunt împărțite. O altă chestiune, care știu că este sensibilă pentru unii colegi, este continuarea exercitării profesiei și după pensionare. Aici intervine, din nou, duelul vârstelor – tinerii nu văd cu ochi buni acest lucru, dar cred că uită faptul că și ei vor ajunge la vârsta la care vor invoca aceste dispoziții legale. În rest, cred că principiile și regulile sunt aceleași cu cele anterioare acestei noi reglementări. Mai multe detalii vă pot da când o să mă apropii de vârsta pensionării (râde).

Alina Matei: Ce poziție strategică credeți că ar trebui să ocupe avocații în ziua de azi? Imprevizibilul mai poate apărea în organizarea profesiei?

Florin Radu: La capitolul „poziție strategică”, să știți că se așteaptă mai mult de la Uniune. Există un acut sentiment în rândul avocaților (nu fac nici eu excepție) ca U.N.B.R. poate face mai mult pentru noi toți. Nu vreau să ajung și eu la extrema de a spune că „Uniunea nu face nimic”, dar cu siguranță sunt multe lucruri de îndeplinit. Profit de întrebare ca să fac o scurtă analiză a activității organelor de conducere. Vedeți, spunem cu mândrie – mai ales cei care suntem delegați la congrese – ca Congresul este organul suprem de conducere a profesiei. O fi așa într-un limbaj de lemn, dar, din cauza numărului foarte mare de participanți, eficiența lui este una scăzută. Ideile și propunerile se pierd în asemenea condiții. În general, eu unul nu cred în organele colegiale de mari dimensiuni, ci în cele reduse ca număr. Și aici ajungem la Comisia Permanentă a U.N.B.R. Consider că de aici trebuie să vină adevăratele și efectivele măsuri și lucruri în sprijinul avocaților. Repet, nu spun că acest organ de conducere (sau altul) nu a făcut nimic. Eu știu că sunt acolo oameni de mare valoare, care țin cu adevărat la profesie și își dedică mult timp acesteia – dar se așteaptă o mai mare efervescență în ceea ce privește apărarea drepturilor avocaților și, mai ales, a acțiunilor concrete, efective.

Alina Matei: Cum vedeți relațiile inter-profesionale dintre avocați și magistrați ?

Florin Radu: O altă temă destul de delicată. În general, lucrurile se desfășoară normal. Dar există și excepții. Din ambele părți, ca sa fim sinceri. Pe undeva, e normal să fie așa, pentru că energiile care se eliberează sunt mari și… subiective, ca să mă refer la avocați. Important este să ne gândim la soluții pentru îmbunătățirea lucrurilor. Și aici există două direcții de lucru: una, bazată pe ideea că avocații trebuie să răspundă pe măsura unor atitudini nu tocmai principiale ale unor judecători; alta, care merge în direcția unei colaborări cât mai strânse, bazată pe întâlniri periodice, o comunicare cât mai bună etc. Eu, categoric, optez pentru a doua variantă. A porni un război cu judecătorii – indiferent cât de mari sunt ghilimelele la cuvântul „război”, mi se pare o sinucidere profesională pentru corpul avocaților.

Alina Matei: Mulțumesc pentru că ați stat de vorbă cu mine.

Florin Radu: Oricând cu mare plăcere.

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?