Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





Ion Popa: Aspecte particulare privind suspendarea raporturilor de serviciu. Consecinţe. Daune morale
21.04.2016 | Ana Maria ILIESCU

JURIDICE - In Law We Trust

Jud. dr. Ion Popa a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii cu numărul 1-2016 articolul intitulat Aspecte particulare privind suspendarea raporturilor de serviciu. Consecințe. Daune morale.

Suspendarea raporturilor de serviciu în contextul presupusei săvârșiri a unei fapte de natură penală poate avea efecte drastice asupra persoanei în cauză, ce transcend sfera realist-obiectivă, de ordin judiciar și economic. Astfel, tergiversarea unei cauze penale (care se poate întinde pe mai mulți ani), laolaltă cu suspendarea raporturilor de muncă ale individului, pentru ca apoi să reiasă că acesta este nevinovat comportă o reparație, care deseori îmbracă forma despăgubirilor pecuniare pentru daune morale.

Legislația actuală recunoaște trei modalități ale suspendării raportului de serviciu: suspendarea de drept, suspendarea facultativă și suspendarea judiciară, toate având un caracter administrativ.

Suspendarea de drept operează fără intervenție decizională (ope legis). Această modalitate este prevăzută atât de Codul Muncii, cât și de legile speciale care reglementează activitatea anumitor profesii, precum Legea nr. 188/199 privind statutul funcționarilor publici sau Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului. Angajatorul intervine doar formal, emițând decizia de suspendare odată ce ia act de conformitatea situației de fapt cu cea prevăzută de actele normative. Momentan, instituția este reglementată neunitar, în sensul în care pentru anumiți profesioniști raportul de serviciu se suspendă odată cu arestarea lor preventivă, în timp ce pentru alții prezintă interes chiar și momentul arestării la domiciliu.

De asemenea, pentru anumite activități poate interveni punerea la dispoziție, considerată de doctrinari o suspendare parțială a raporturilor de serviciu. Practic, persoana vizată, pe perioada în care este cercetată, efectuează alte sarcini de serviciu, nespecifice funcției sale. Exempli gratia, conform Legii nr. 80/1995, cadrele militare în activitate din Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază” sunt puse de drept la dispoziţie în acele cazuri în care „sunt trimise în judecată sau sunt judecate de către instanţele judecătoreşti în stare de libertate pentru fapte în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiilor în care sunt încadrate”

Suspendarea facultativă determinată de un considerent de ordin penal intervine în cazurile prevăzute de art. 52 alin. (1), lit. b) şi lit. c1) din Codul Muncii, și operează din inițiativa angajatorului, iar suspendarea judiciară a raporturilor de serviciu își are temeiul în art. 215 alin. 2 lit. e) din Codul de Procedură Penală, care prevede că pe timpul controlului judiciar, inculpatului i se poate impune să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

Prevederile care reglementează raporturile de serviciu au trecut în mai mult rânduri de filtrul de constituționalitate. Ce rămâne, totuși controversat este temeiul în care persoanele ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate și care au fost ulterior achitate pot solicita daune morale. În baza art. 504-506 C. pr. pen. ori art. 998-999 C. Civ, s-a statuat că existența prejudiciului moral este notorie, singurul aspect ce trebuie dovedit fiind întinderea acestuia. În conformitate cu o altă argumentare, acordarea despăgubirilor pentru daune morale se poate face și în temeiul art. 52 din Constituția României, pentru erori judiciare, dacă se acceptă o interpretare extensivă a textului de lege.

Ana Maria Iliescu

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.