Motive de revizuire a încheierilor în materie penală. Constituționalitate

În Monitorul Oficial al României nr. 211 din data de 22 martie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 873 din 15 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ştefan Niţă Erdely Harko şi Larisa Ştefania Niţă Erdely Harko într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, modificate prin art. 102 pct. 272 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale.
Textele de lege criticate au următorul cuprins: „(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.
(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal […].”

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză ce are ca obiect o cerere de revizuire formulată împotriva unei încheieri pronunţate de judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire dispuse de procuror.

Autorii excepţiei critică faptul că dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală nu permit şi persoanei vătămate să ceară revizuirea unei hotărâri penale definitive pentru cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală, spre deosebire de Codul de procedură penală din 1968, care recunoştea tuturor părţilor din proces dreptul de a introduce cerere de revizuire, inclusiv pentru motivele de revizuire conţinute, în prezent, de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală. Autorii excepţiei consideră că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate – în situaţia unei încheieri definitive pronunţate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală, prin care este admisă în parte plângerea împotriva unei soluţii de neurmărire penală – cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală pot fi invocate ca motive de revizuire numai de persoana faţă de care procurorul a dispus soluţia de neurmărire.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XVII din 19 martie 2007, pronunţată în recurs în interesul legii, Secţiile Unite au stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală din 1968 este inadmisibilă. Decizia mai sus menţionată continuă să producă efecte şi după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, în sensul că încheierile definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, având în vedere că nu soluţionează fondul cauzei, nu se încadrează în categoria hotărârilor care, potrivit art. 452 din Codul de procedură penală, sunt supuse revizuirii.

Prin urmare, dispoziţiile art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală, referitoare la posibilitatea invocării motivelor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) din Codul de procedură penală numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei faţă de care s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, nu au legătură cu soluţionarea prezentei cauze, ce are ca obiect revizuirea unei încheieri definitive pronunţate, în temeiul art. 341 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti […] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei […].”

Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (3) şi (4) teza întâi din Codul de procedură penală.

Anda-Laura Tănase

Citeşte mai mult despre Anda-Laura TĂNASE, Codul de procedura penala, exceptie de neconstitutionalitate respinsa, judecătorul de cameră preliminară! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.

Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn  WhatsApp  Threads  Google News 

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.