Soluţii practice cu privire la situaţia executărilor silite în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare până la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/17.12.2015 și adoptării OUG nr. 1/2016
12 aprilie 2016 | Valentin CÎLȚEA
* A se vedea și dezbaterea Punct și de la capăt: încuviințarea executării (iar) la instanță.
I. Introducere
Prin declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă[1], în paragraful nr. 28 din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/17.12.2015[2], instanţa de contencios constituţional circumstanţiază modul de aplicare a dispoziţiilor declarate neconstituţionale, astfel: „Cu privire la efectele pe care urmează a le produce prezenta decizie, Curtea constată că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, astfel încât decizia nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. (…). Aşadar, din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează.”
Pentru punerea în acord a dispoziţiilor declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, legiuitorul a adoptat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe[3].
Din interpretarea sistematică a celor două categorii de modificări aduse Codului de procedură civilă, în data de 04.02.2016 (prin Decizia nr. 895/2015 şi prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016), cu privire la aplicarea legii în timp, rezultă următoarele 3 categorii de situaţii care se pot ivi în practică:
– Categoria executărilor silite demarate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2016, în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare;
– Categoria executărilor silite în cadrul cărora au fost formulate contestaţii la executare (şi) împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc şi aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării Deciziei nr. 895/2015;
– Categoria executărilor silite în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 C. pr. civ. pe calea contestaţiei la executare şi aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării Deciziei nr. 895/2015.
Având în vedere că prin paragraful nr. 28 din considerentele Deciziei nr. 895/2015, Curtea Constituţională a arătat care sunt efectele declarării neconstituţionalităţii art. 666 C. pr. civ., în ipoteza în care au fost formulate contestaţii la executare, precum și modificările aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2016[4], se pune în continuare problema ce se va întâmpla cu executările silite demarate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare.
Prin urmare, dintre cele trei categorii de situații practice pe care le-am identificat mai sus, vom avea în vedere, în continuare, ipotezele cuprinse în prima categorie.
II. Enumerarea situaţiilor identificate în categoria executărilor silite începute până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2016, în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare
În categoria executărilor silite demarate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, în cadrul cărora nu a fost formulată o contestaţie la executare, putem identifica următoarele ipoteze:
1. Situaţia executărilor silite începute și încuviinţate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 (în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare);
2. Situaţia executărilor silite începute și neîncuviinţate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016;
3. Situaţia cererilor de învestire cu formulă executorie a altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, formulate în temeiul art. 641 C. pr. civ. (în redactarea anterioară datei de 04.02.2016) şi aflate pe rolul instanţelor de judecată la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016;
4. Situaţia cererilor de învestire cu formulă executorie a contractelor de ipotecă mobiliară formulate potrivit art. 2445 C.civ. şi art. 622 alin. (5) C. pr. civ., de către creditor, în temeiul art. 641 C. pr. civ., anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, şi
5. Situaţia cererilor de învestire cu formulă executorie formulate începând cu data întrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016.
1. Situaţia executărilor silite începute și încuviinţate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență Guvernului nr. 1/2016 (în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare până la data publicării Deciziei)
Cu privire la această situaţie paragraful nr. 28 din Decizia nr. 895/2015 prevede că: „decizia nu se va aplica în procedurile de executare silită încuviinţate până la data publicării sale (…).”
Astfel, procedura încuviinţării executării silite de către executorul judecătoresc până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 se va socoti valabil întocmită, potrivit legii în vigoare de la data încuviinţării, în temeiul principiului tempus regit actum.
Prin urmare, acest considerent al Curţii este, practic, o reluare a dispoziţiilor art. 24 C. pr. civ.: „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai (…) executărilor silite după intrarea acestuia în vigoare” şi a art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură civilă[5], nefiind susceptibil de a aduce modificări în ordinea juridică normativă existentă.
Menţionăm că prin ipoteza mai sus descrisă a fost avută în vedere doar situaţia executărilor silite încuviinţate de executorul judecătoresc şi neconstestate până la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015. Situaţia în care împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite au fost formulate contestaţii la executare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul pronunţării Deciziei nr. 895/2015, face obiectul unei alte discuţii cu privire la alt considerent din cuprinsul paragrafului nr. 28 din Decizia Curţii Constituţionale.
2. Situaţia executărilor silite începute și neîncuviinţate până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016
Cu privire la această situaţie paragraful nr. 28 din Decizia nr. 895/2015 prevede că: „(…) din ziua publicării prezentei decizii, competenţa executorilor judecătoreşti de a încuviinţa executarea silită încetează.”
Pentru a nu „accentua vidul legislativ generat de constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 666 din noul Cod de procedură civilă”[6], leguitorul a intervenit prompt, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, atribuind competenţa de încuviinţare a executării silite instanţelor judecătoreşti şi instituind principiul de imediată aplicare a dispoziţiilor legii noi de procedură în privinţa cererilor de încuviinţare a executării silite formulate.
Astfel, potrivit art. VI alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016: „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzută de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Prin urmare, începând cu 04.02.2016 executorul judecătoresc nu mai este competent potrivit legii să încuviinţeze executarea silită, urmând să adreseze în acest sens instanţei de executare competente potrivit art. 651 alin. (1) şi (3) C. pr. civ. şi art. 666 C. pr. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016.
3. Situaţia cererilor de învestire cu formulă executorie a altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, formulate în temeiul art. 641 C. pr. civ. (în redactarea anterioară date de 04.02.2016) şi aflate pe rolul instanţelor de judecată la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016
Potrivit art. 641 alin. (1) C.pr.civ. (în forma anterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016): „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie”. Cu privire la procedura de învestire cu formulă executorie, art. 641 alin. (2) C. pr. civ. prevedea: „cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.”
Având în vedere că acest text de lege a fost modificat în totalitate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016[7], întrebarea care se pune este ce soluţie va putea pronunţa instanţa învestită cu o astfel de cerere anterior modificării Codului de procedură civilă (04.02.2016).
În acest sens, considerăm că soluţia instanţelor judecătoreşti va fi aceea de respingere ca inadmisibile a cererilor de învestire cu formulă executorie a altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, întrucât începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, învestirea cu formulă executorie se va realiza de către instanţele judecătoreşti în cadrul procedurii de încuviinţarea a executării silite [art. VI şi VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016] la solicitarea executorului judecătoresc [art. 666 alin. (1) C. pr. civ.].
În acest sens, arătăm că în situaţia mai sus descrisă, anumite instanţe vor putea avea în vedere posiblitatea recalificării cererii din învestire cu formulă executorie în încuviinţare a executării silite [art. 22 alin. (4) şi art. 152 C. pr. civ.]. Însă, şi în această situaţie, apreciem că soluţia respingerii cererii ca inadmisibile nu va putea fi evitată întrucât cererea de învestire cu formulă executorie se formula de către creditor [art. 641 alin. (2) C. pr. civ. în redactarea anterioară adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016], pe când cererea de încuviinţare a executării silite se formulează de către executorul judecătoresc [art. 666 alin. (1) C. pr. civ. în urma modificărilor aduse prin Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016].
4. Situaţia cererilor de învestire cu formulă executorie a contractelor de ipotecă mobiliară formulate potrivit art. 2445 C .civ. şi art. 622 alin. (5) C. pr. civ., de către creditor, în temeiul art. 641 C. pr. civ., anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016
Printre situaţiile în care executarea silită se poate realiza fără intervenţia executorului judecătoresc se numără vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate. În acest sens, art. 622 alin. (5) C. pr. civ. prevede: „vânzarea de către creditor a bunurilor mobile ipotecate în condiţiile art. 2.445 din Codul civil se face cu încuviinţarea instanţei, fără intervenţia executorului judecătoresc.”
Art. 2445 alin. (1) din Codul Civil[8] (în forma anterioară modificării C.civ. prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016) prevedea: „vânzarea bunurilor mobile ipotecate se poate face numai în baza contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie. Cererea de învestire cu formulă executorie întrerupe prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.”[9] De asemenea, art. 1811 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevedea: „învestirea cu formulă executorie a contractului de ipotecă în vederea executării ipotecii prin vânzarea bunului ipotecat prevăzută de art. 2445 din Codul Civil este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz sediul creditorul.”[10]
În urma modificărilor aduse C. pr. civ. prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, art. 2445 alin. (1) C. civ. a dobândit următorul conţinut: „Creditorul ipotecar poate cere instanţei încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat. La cererea de încuviinţare se vor ataşa documente care atestă existenţa creanţei ipotecare şi a ipotecii mobiliare, împreună cu dovada perfectării ipotecii. Instanţa va analiza existenţa creanţei şi a ipotecii legal perfectate şi va încuviinţa vânzarea, cu citarea părţilor interesate. Introducerea cererii de încuviinţare a executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat întrerupe prescripţia dreptului de a obţine executarea silită.”[11] De asemenea, în mod corespunzător a fost modificat şi art. 1811 alin. (1) din Legea nr. 71/2011: „încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat prevăzută la art. 2.445 din Codul civil este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul.”[12]
În contextul acestor modificări legislative, se pune în mod firesc întrebarea ce se va întâmpla cu cererile de învestire cu formulă executorie a contractelor de ipotecă mobiliară formulate de creditorul ipotecar până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 ? [în temeiul art. 2445 C. civ., art. 1811 din Legea nr. 71/2011, art. 622 alin. (5) şi art. 641 C. pr. civ. din forma anterioară datei de 04.02.2016].
Având în vedere că, prin modificările aduse C. pr. civ. prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, procedura de învestire cu formulă executorie a fost înglobată în procedura încuviinţării executării silite, se pune întrebarea dacă este aplicabil în această materie principiul qui potest plus, potest minus? Răspunsul este, desigur, negativ, în considerarea faptului că încuviinţarea executării silite reprezintă o procedură unitară care nu poate fi fracționată, în mod artificial, la solicitarea creditorului.
În acest sens, legiuitorul a prevăzut:
– „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat se poate face numai după încuviinţarea executării potrivit art. 2.445 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, de către instanţa judecătorească prevăzută la art. 1811 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.” [art. VI alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016];
– „ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie” [art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016].
Astfel, în considerarea dispoziţiilor de imediată aplicare a legii noi [art. VI alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016] şi a art. 2445 C. civ., astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, apreciem că în soluţionarea cererii de învestire cu formula executorie a contractului de ipotecă mobiliară, instanţa trebuie să citeze „părţile interesate” şi în temeiul art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. pr. civ., să pună în discuţie calificarea juridică a cererii [din învestire cu formulă executorie a contractului de ipotecă mobiliară, în încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat].
În ipoteza în care creditorul nu este de acord cu recalificarea cererii, instanţa va respinge cererea acestuia de învestire cu formulă executorie a contractului de ipotecă mobiliară, ca inadmisibilă.
În ipoteza în care creditorul este de acord cu recalificarea cererii în sensul încuviinţării executării silite mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat [art. 2445 C. civ., art. 1811 din Legea nr. 71/2011, art. 622 alin. (5) C. pr. civ.], instanţa va recalifica cererea, punând în discuţie competenţa instanţei de judecată, în temeiul art. 131 C. pr. civ.[13]
Având în vedere că prin modificările aduse art. 1811 din Legea nr. 71/2011 prin art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 nu s-a modificat instanţa competenţă să soluţioneze acest tip de cereri, respectiv „instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului”, apreciem că instanţa legal învestită iniţial cu cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de ipotecă mobiliară ar trebui să fie, în toate cazurile, competentă să încuviinţeze executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat.
Prin depășirea acestui incident procedural, instanţa va putea păşi la judecarea cererii, pe care o va putea admite, dacă toate condiţiile specifice cu privire la încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat sunt îndeplinite.
5. Situaţia cererilor de învestire cu formulă executorie formulate începând cu data întrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016.
În contextul modificărilor legislative mai sus menţionate, apreciem că se subînţelege că orice cerere de învestire cu formulă executorie a unui titlu executoriu, formulată după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, va fi respinsă ca inadmisibilă.
6. Concluzii referitoare la implicațiile practice cu privire la executările silite demarate până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015 și adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016, în cadrul cărora nu au fost formulate contestaţii la executare
Cu privire la modificările aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, ca urmare a declarării neconstituţionalităţii art. 666 C.pr.civ. prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 895/2015, în practică se pot identifica următoarele situaţii, împreună cu posibilele soluţii aferente, astfel:
– Încheierile de încuviinţare a executării silite emise de executorul judecătoresc până la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895/2015, rămân valabil întocmite, potrivit principiului tempus regit actum [art. 147 alin. (4) din Constituţie; art. 24 C. pr. civ. şi art. 3 din Legea nr. 76/2012], în măsura în care, până la data publicării Deciziei nr. 895/2015 nu au fost atacate pe calea contestaţiei la executare prin care să fi fost constestată competenţa executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită;
– Executările silite începute și neîncuviinţate până la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 895/2015, vor fi încuviinţate de către instanţa judecătorească, respectiv instanţa de executare [art. VI alin. (1) şi art. VII din O.U.G. nr. 1/2016; art. 666, art. 651 alin. (1) şi (3) C. pr. civ.];
– În cazul cererilor de învestire cu formulă executorie a altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti formulate în temeiul art. 641 C. pr. civ. (în redactarea anterioară date de 04.02.2016) şi aflate pe rolul instanţelor de judecată la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 1/2016, instanţa de judecată va respinge cererile de învestire cu formulă executorie ca inadmisibile [art. 666 C. pr. civ., art. VI şi VII din O.U.G. nr. 1/2016];
– În cazul cererilor de învestire cu formulă executorie a contractelor de ipotecă mobiliară formulate de către creditor anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 (în temeiul art. 641 C. pr. civ.), instanţa de judecată va cita părţile interesate şi va pune în discuţie calificarea juridică a cererilor din învestire cu formulă executorie a contractului de ipotecă mobiliară, în încuviinţarea executării ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat [art. 22 alin. (4), art. 152 şi art. 622 alin. (5) C. pr. civ., art. 2445 C. civ.; art. 1811 din Legea nr. 71/2011; art. VI alin. (2) şi art. VII din O.U.G. nr. 1/2016].
– În cazul cererilor de învestire cu formulă executorie formulate începând cu data modificării C. pr. civ. prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, instanţa va respinge cererile ca inadmisibile [art. 666 C. pr. civ., art. VI şi VII din O.U.G. nr. 1/2016].
[1] Noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010) a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010 și a intrat în vigoare la 15 februarie 2013, în temeiul art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Ulterior, Noul Cod de procedură civilă a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 03 august 2012 și în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.
[2] Decizia Curții Constituționale nr. 895 din 17 decembrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 din Codul de procedură civilă, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016.
[3] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016.
[4] În acest sens, arătăm că art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 prevede: „(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cererile de încuviinţare a executării silite se soluţionează de către instanţele judecătoreşti şi cu procedura prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, astfel cum a fost modificată prin prezenta ordonanţă de urgenţă. (2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat se poate face numai după încuviinţarea executării potrivit art. 2.445 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, de către instanţa judecătorească prevăzută la art. 1811 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă.” De asemenea, art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 prevede: „Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formulă executorie a titlurilor executorii şi/sau încuviinţarea executării de către executorul judecătoresc, acestea vor fi puse în executare după încuviinţarea executării de către instanţa judecătorească competentă potrivit legii, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.”
[5] Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai2012 şi a intrat în vigoare la 15 februarie 2013. Potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012: „(1) Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. (2) Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.”
[6] A se vedea, în acest sens: preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe.
[7] În urma modificării Codului de procedură civilă, prin art. I pct. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016, art. 641 C. pr. civ. are următorul conţinut: „. Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.”
[8] Noul Cod Civil (Legea nr. 287/2009) a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2009. Ulterior, în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, acesta a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011 și a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011 în temeiul art. 220 din Legea nr. 71/2011.
[9] Art. 2445 alin. (1) C. civ. a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin art. V pct. 2 din Legea nr. 138/2014.
[10] Art. 1811 alin. (1) C.civ. a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin art. VI din Legea nr. 138/2014.
[11] Art. 2445 alin. (1) C. civ. a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016.
[12] Art. 1811 alin. (1) C. civ. a fost reprodus astfel cum a fost modificat prin art. IV pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016.
[13] Potrivit art. 131 C. pr. civ. „(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.”
Avocat Valentin Cîlțea
Senior Associate ONV LAW
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
