Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii

Cerere adresată judecătorului norvegian
13.04.2016 | Maria BORNEA

JURIDICE - In Law We Trust

În asentimentul majorităţii celor peste 22 milioane de români, din interiorul şi din afara graniţelor României, vă solicit şi vă solicităm ca atunci când veţi judeca litigiile dintre Barnevernet şi familiile ai căror copii au fost luaţi de la părinţi, să hotărâţi reîntoarcerea tuturor copiilor în familiile lor, cu excepţia cazurilor în care copiii au fost maltrataţi, neglijaţi sau viaţa le-a fost pusă în pericol în orice mod, adică doar atunci când, în mod cert şi dovedit, în afară de orice îndoială şi în urma unei anchete serioase, complete şi mai ales legale, se constată că părinţii nu sunt apţi să îşi crească copiii, dar doar din punct de vedere fizic sau psihic, deoarece când părinţii nu au mijloace materiale suficiente este mai bine să fie ei ajutaţi material de către stat, nu familiile surogat, pentru că niciodată aceştia din urmă nu vor fi părinţi, ci doar deţinători de copii, iar diferenţa dintre cele două categorii este enormă, în defavoarea ultimilor.

Ca dispoziţii legale, vă solicităm să aveţi în vedere, în primul rând, actele internaţionale la care Norvegia este parte şi să aplicaţi legislaţia internă doar atunci când ea respectă aceste tratate, pentru că odată adoptate de un stat, ele au valoare de norme constituţionale, legislaţia internă trebuie să fie în acord cu ele, iar dacă nu, judecătorul este obligat să aplice normele constituţionale şi să înlăture normele interne contrare literei, dar şi spiritului celorlalte.

Vă solicităm să aplicaţi sintagma „interesul suprem al copilului” în sensul că orice copil trebuie să trăiască în propria lui familie şi că nu poate fi luat decât atunci când este maltratat, neglijat, adică când viaţa lui este în real pericol, iar părinţii sunt în mod vădit inapti să crească copii.

Norvegia a adoptat:
– Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la data de 10 decembrie 1948,
– Convenţia ONU pentru Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989,
– Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, toate, în mod cert, arhicunoscute tuturor instanţelor din Europa, inclusiv a celor norvegiene.

Amintesc art. 9 din Convenția ONU pentru Drepturile Copilului:
1. Statele părți vor veghea ca niciun copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora, exceptând situația în care autoritățile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare și cu respectarea legilor și a procedurilor aplicabile, că această separare este în interesul suprem al copilului. O astfel de decizie poate deveni necesară în cazuri particulare cum ar fi, de exemplu, în cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care părinții trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință al copilului.
2. În toate cazurile prevăzute la paragraful 1 din prezentul articol toate părțile interesate trebuie să aibă posibilitatea de a participa la dezbateri și de a-și face cunoscute punctele de vedere.
3. Statele părți vor respecta dreptul copilului care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre ei de a întreține relații personale și contacte directe cu cei doi părinți ai săi, în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine interesului suprem al copilului.”

Vă solicităm să constataţi că Barnevernet nu a respectat niciuna din aceste dispoziţii legale obligatorii şi să dispuneţi anularea tuturor procedurilor de până acum şi evident reîntoarcerea copiilor în familiile lor.

Deci, alin. (1) impune ca ”niciun copil să nu fie separat de părinții săi împotriva voinței acestora”. În toate spețele cunoscute de noi, ale familiilor cetăţenilor romani, separările părinților de copii au fost luate împotriva voinței acestora.

Excepțiile de la această regulă, permise de text, sunt doar: ”în cazul copiilor maltratați sau neglijați de părinți sau în cazul în care părinţii trăiesc separat și se impune luarea unei hotărâri cu privire la locul de reședință al copilului” și, adaug eu, altele asemenea, din moment ce Convenția dă doar exemple, cum era și firesc. În niciuna din situațiile familiilor de români din Norvegia nu s-a susținut că ar fi fost vreun copil maltratat sau neglijat. O palmă dată la fund sau o prindere de ureche sau ridicarea tonului, din când în când, nu pot fi considerate maltratare sub nicio formă și nu intră în acțiunile pentru care Convenția permite luarea copiilor din familii. Cuvântul maltratare este foarte clar şi nu poate fi interpretat altfel, decât când se vrea ca textul să fie încălcat în mod flagrant și evident cu bună știință.

Vă solicităm să ţineţi cont de starea de fapt concretă din familiile cu mai mulţi copii, deoarece, este o imposibilitate absolută ca în familiile cu mai mulți copii să nu existe situații când se dă o palmă la fund sau se ceartă un copil. Nu cred că există pe mapamond nicio familie cu cinci copiii în care să nu se fi dat o palmă la fund sau să nu se fi ridicat tonul la ei. Nu mai trebuie analizat care este diferența între educarea unui copil sau a mai multora. Dar cei care au mai mulți copii iubesc copiii, și chiar dacă uneori îi ceartă, textul legal de mai sus nu permite luarea copiilor din familie, dacă, aşa cum am mai arătat, nu au fost „maltrataţi sau neglijaţi”.

Astfel de acțiuni nu pot fi incluse în noțiunile de ”violență fizică sau psihică”. O palmă la fund nu este violență, pentru că nu produce leziuni, nu lasă urme, de obicei nu este mai puternică decât atunci când copiii cad, sau se joacă și se împing, se trag, se luptă, se rostogolesc, sar, etc. Este doar o atenționare pentru copil că nu e bine ce face.

Certarea sau ridicarea câteodată a tonului la copil nu poate fi considerată violență psihică, câtă vreme copiii nu sunt umiliți, batjocoriți, amenințați, pedepsiţi inuman, etc., ci doar li se atrage mai ferm atenţia că trebuie să facă sau să nu mai facă ceva. După spusele tuturor celor care cunosc familia Bodnariu, sunt o familie respectabilă, sunt oameni deosebiți. Doar părinții care au ei înșiși probleme psihice sau de educație pot să își maltrateze sau neglijeze copiii. Nu este și situaţia lor.

Dacă unei astfel de familii respectabile, în care mama este asistent pediatru, tatăl inginer, au bunici care îi ajută, i s-au putut lua copiii, familiile mai modeste sau cele monoparentale, vor deveni victime sigure, doar să se elibereze locurile.

Art. 12  al Convenției ONU obligă statele ”să garanteze copilului capabil de discernământ dreptul de a-și exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește, opiniile copilului urmând să fie luate în considerare ținându-se seama de vârsta sa și de gradul său de maturitate.”

Vă solicităm să luaţi în considerare opiniile tuturor copiilor de peste şase, şapte ani, care îşi pot exprima conştient voinţa, deoarece copiii ştiu şi simt unde le este mai bine şi acolo trebuie să fie lăsaţi. Dacă copiii sunt lăsaţi să îşi exprime liber voinţa, fără să fie chinuiţi cu prea multe întrebări sugestive şi care pot induce altceva decât simt copiii, pe un fond de stres, dar şi teamă faţă de anchetatori, dacă au fost iubiţi de părinţii lor, ei vor alege să revină acasă.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prescurtat CEDO, în art. 6, garantează dreptul la un proces echitabil, iar familiile de români nu au avut un astfel de proces, câtă vreme li s-au luat copiii înainte de orice anchetă, care trebuia să fie completă şi imparțială, şi în care aveau dreptul să cunoască acuzaţiile complete care li se aduc, să se poată apăra, audierea copiilor să se facă în prezenţa lor, să fie asistaţi de un avocat, iar luarea copiilor trebuia să aibă loc doar după ce un judecător, la finalul judecării complete şi legale a cauzei, hotăra dacă părinţii sunt sau nu apţi să îşi îngrijească sau nu copii conform tuturor legilor şi a stării de fapt concrete din fiecare cauză. Nu este legal să se ia copiii din familii, să fie despărţiţi de părinţi o lungă perioadă de timp, iar apoi, judecătorul va judeca un fapt împlinit.

Art. 17 al CEDO defineşte astfel de practici ca fiind abuz de drept al statelor care limitează sau restrâng drepturile şi libertăţile recunoscute prin Convenție, ca de exemplu dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, prevăzut de art. 8, precum şi libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie, prevăzut de art. 9.

Familia Bodnariu se pare că a fost acuzată şi că îşi crește copiii în religia lor, adică în cea creştină, ceea ce este un alt evident abuz de drept.

Acelaşi text impune ca procesul să se judece într-un termen rezonabil, ori, după ce copiii au fost luaţi de acasă fără acordul părinţilor, fără anchetă prealabilă şi completă, fără ca părinţii să ştie exact pentru ce li se iau copiii, fără să se poată apăra, fără hotărâre judecătorească, judecarea procesului trebuia să aibă caracter urgent, deoarece a întrerupe alăptatul unui copil de trei luni, a lua de lângă mamă altul de nici doi ani, altul de nici patru ani, etc. le poate pune în pericol chiar viaţa şi era şi este obligatoriu ca judecarea procesului, în mod definitiv, să se facă de urgenţă.

Nu este stat de drept statul care permite aceste practici nelegale şi în care justiţia nu aplică tratatele internaţionale pe care le-a adoptat, sau care nu a edictat legile sale interne în concordanţă cu ele.

Dacă legile interne ale Norvegiei permit toate acestea, ele trebuie înlăturate, deoarece încalcă Convenţia cu privire la Drepturile Omului, iar conform art. 6 judecătorul trebuie să fie imparţial şi independent şi vă solicităm să constataţi nelegalitatea tuturor procedurilor prin care au fost luaţi copiii, cu consecinţa punerii lor în situaţia anterioară, adică reîntoarcerea în familii.

Tot art. 6 CEDO impune ca, în judecarea temeiniciei acuzaţiilor aduse părinţilor, să se ţină cont de toate circumstanţele de fapt care au implicaţie în speţă, iar în acest scop va fi obligatoriu să se facă probe şi să se reţină că cetăţenii români â vin dintr-o cultură în care copiii sunt crescuţi să aibă simţul datoriei, să ştie că nu au doar drepturi, ci şi obligaţii, că trebuie să îşi asculte şi ajute părinţii în funcție de posibilităţile lor, că pentru aceasta nu trebuie să li se spună de prea multe ori ce să facă. Într-o familie cu cinci copii în care părinţii nu reuşesc să se facă ascultaţi de copii, se creează un mediu toxic şi impropriu pentru educaţia acestora, care le va pune în pericol viitorul. Nouă, românilor, ne repugnă libertinajul, pentru că considerăm că a creşte generaţii de copii în acest spirit, nu punem în pericol doar viitorul lor, dar chiar şi al națiunii.

Aceasta este o tradiţie milenară în istoria noastră. Nu o putem şi nu o puteţi ignora şi nu este legal să ni se ia copii din această cauză.

Fermitatea necesară în acest scop nu este violenţă, nu este maltratare, nu este umilinţă, iar copiilor li se explică necesitatea de a-şi respecta obligaţiile şi ei înţeleg şi acceptă aceasta.

Cu rare excepții, care există la orice popor, românii îşi iubesc copiii, le asigură tot ceea ce pot, îi cresc fără violenţă, fără a-i umili, dar poate cu mai multă fermitate decât în Norvegia.

Libertinajul copilului este reţeta aproape sigură spre ratarea viitorului adult. Şi la noi sunt familii care au ales educaţia libertină pentru copii, dar rezultatul a fost şi este catastrofal.

Vă solicităm să înţelegeţi acest mod de gândire şi de acțiune, iar dacă familiile de români îşi cresc copiii aşa cum cred că este mai bine pentru viitorul lor, trebuie să li se respecte acest drept, câtă vreme toate cele trei tratate internaționale indicate mai sus le garantează aceasta.

Dacă veţi judeca cu înţelegere, cu grijă şi empatie faţă de familiile şi copiii care trec acum printr-o tragică traumă, dar şi în respectul pentru drepturile şi libertăţile lor, veţi judeca în onoare, echitate şi dreptate. Dacă nu, toţi aceştia vor îndrepta spre dvs. imensele lor suferinţe produse de cei care au smuls copiii din braţele părinţilor, trimiţându-i în iad şi pe unii şi pe alţii! Vor purta cu ei toată viaţa aceste traume şi nici un muritor cu conştiinţă nu va putea suporta să fie cauza atâtor vieţi sfâşiate de durere.

Vă solicităm să nu ignoraţi că practicile Barnevernet sunt nemaiîntâlnite, de neînţeles şi de neacceptat în lumea civilizată şi de aceea au revoltat mase mari de oameni de pe tot mapamondul, din Canada, SUA, toată Europa, până în Australia şi Noua Zeelandă.

Dvs. aveţi alegerea, noi aşteptarea, apoi bucuria sau durerea şi revolta!

Vox populi, Vox Dei, domnule Judecător!

Avocat Maria Bornea
Baroul Arad



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.