CJUE. Cauza C 397/14. Rețele și servicii de comunicații electronice. Prof. univ. dr. Camelia Toader, membru al completului
18 aprilie 2016 | JURIDICE.ro
C 397/14 (Polkomtel) Trimitere preliminară – Rețele și servicii de comunicații electronice – Competențe și responsabilități ale autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește accesul și interconectarea. Camera a doua, cu participarea jud. prof. dr. Camelia Toader, membru al completului.
Cererea de decizie preliminară adresată de Curtea Supremă din Polonia privește interpretarea articolului 28 din Directiva 2002/22/CE din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal), precum și a articolului 5 alineatul (1) și a articolului 8 alineatul (3) din Directiva 2002/19/CE din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul). Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Polkomtel sp. z o.o., pe de o parte, și Președintele Oficiului pentru comunicații electronice, pe de altă parte, cu participarea Orange Polska S.A., în legătură cu o decizie adoptată de președintele UKE (Autoritatea națională din Polonia) în cadrul unui litigiu între aceste întreprinderi cu privire la condițiile de cooperare și la modalitățile de tarifare pentru serviciile de acces la numerele negeografice.
Polkomtel și Orange Polska furnizează rețele de comunicații electronice accesibile publicului și servicii de comunicații electronice abonaților lor. Întrucât Polkomtel și Orange Polska nu au ajuns la un acord cu privire la stabilirea modalităților de colaborare și de tarifare a accesului utilizatorilor rețelei Polkomtel la serviciile unei rețele inteligente furnizate prin intermediul rețelei Orange Polska, utilizând numere negeografice, președintele UKE a fost sesizat cu o cerere de soluționare a litigiului. Printr o decizie din 6 mai 2009, președintele UKE a soluționat acest litigiu impunând, printre altele, Polkomtel obligația de a asigura abonaților săi accesul la servicii care utilizează numere negeografice furnizate prin rețeaua Orange Polska în schimbul plății unei remunerații de către aceasta din urmă. Polkomotel a contestat decizia președintelului UKE în fața Tribunalului regional, care a respins cererea de anulare. În recurs, Curtea Supremă a decis să adreseze CJUE trei întrebări preliminare.
În drept, potrivit art. 28 din Directiva privind serviciul universal, statele membre se asigură că utilizatorii finali din alte state membre pot avea acces la numerele negeografice din teritoriul lor, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și economic, exceptând situația în care un abonat apelat a ales, din motive comerciale, să limiteze accesul apelanților din anumite zone geografice. Articolul 5 din Directiva privind accesul se referă la competențele și responsabilitățile ANR-urilor (autoritate națională de reglementare) în ceea ce privește accesul și interconectarea, iar articolul 8 din aceeași directivă prevede că statele membre se asigură că autoritățile naționale au competența de a impune obligațiile prevăzute de directivă. Dreptul polonez prevede că președintele UKE poate fi sesizat cu soluționarea unui litigiu în legătură cu refuzul accesului de către organismul care are obligația de a-l acorda.
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 28 din Directiva privind serviciul universal trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate să prevadă că un operator al unei rețele publice de comunicații electronice trebuie să se asigure că accesul la numerele negeografice este asigurat tuturor utilizatorilor finali ai rețelei sale în acest stat, iar nu doar celor din celelalte state membre.
Prin intermediul celei de a doua și al celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1) și articolul 8 alineatul (3) din Directiva privind accesul coroborate cu articolul 28 din Directiva privind serviciul universal trebuie interpretate în sensul că permit unei ANR, în cadrul soluționării unui litigiu între doi operatori, să impună unuia obligația de a asigura utilizatorilor finali accesul la servicii care utilizează numere negeografice furnizate prin rețeaua celuilalt și să stabilească, în temeiul articolului 13 din Directiva privind accesul, modalități de tarifare a accesului respectiv între acești operatori precum cele în discuție în litigiul principal.
Răspunzând pozitiv întrebărilor instanței de trimitere, Curtea a avut în considerare faptul că accesul utilizatorilor finali la toate resursele de numerotare din Uniune, inclusiv numerele negeografice, este o condiție esențială pentru o piață unică.
