Întrebare preliminară cu privire la protecția eficientă a consumatorului de credit
18 aprilie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la protecția eficientă a consumatorului de credit. (C-34/16 González Poyato și Tovar García)
Situația de fapt:
1. aproprierea legislațiilor
2. contract de împrumut încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator, care conține o clauză predefinită, care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, cu privire la limitarea reducerii ratei obișnuite a dobânzii convenite (clauza-prag), inclusă în contractul respectiv într-un mod care nu este suficient de clar și de inteligibil pentru consumator, astfel încât este considerată abuzivă de către instanță
3. necesitatea de a afla dacă o interpretare a sintagmei „nu creează obligații”, în temeiul căreia hotărârea de constatare a caracterului abuziv al clauzei respective de către o instanță poate să nu conducă la restituirea către consumator a sumelor plătite de acesta în trecut vânzătorului sau furnizorului în aplicarea clauzei menționate, este compatibilă cu dispozițiile din directiva incidentă
4. în alternativ, și în subsidiar, necesitatea de a afla dacă o interpretare precum cea prezentată anterior, cu privire la efectele pe care trebuie să le aibă hotărârea de constatare a caracterului abuziv al unei clauze precum cea descrisă, este compatibilă cu noțiunea „mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive” prevăzută într-o normă directivală
5. necesitatea de a afla ce se întâmplă în cazul în care Curtea de Justiție va considera că respectivele interpretări ale instanțelor naționale nu sunt compatibilie cu o anumită dispoziție din directivă
6. necesitatea de a afla dacă includerea într-un contract încheiat a unor clauze care definesc obiectul principal al contractului și care nu sunt redactate într-un mod suficient de clar și de inteligibil este contrară, întotdeauna și în orice caz, „cerințelor de bună-credință”
7. necesitatea de a afla dacă totuși se impune analizarea respectivei încălcări a principiului bunei-credințe ținându-se seama de alte circumstanțe?
8. necesitatea de a afla care ar fi acele circumstanțe ce trebuie să aibă în vedere instanța națională pentru a putea considera că nu este încălcat principiul bunei-credințe, în cazul în care identifică existența unei clauze care definește obiectul principal al contractului și care a fost redactată în mod neclar și neinteligibil
9. necesitatea de a afla dacă poate fi inclusă printre circumstanțele respective existența unui act normativ național care prevede, in abstracto, validitatea acestui tip de „clauze-prag”
10. procedură în care a fost exercitată o acțiune individuală care are ca obiect constatarea nulității unei „clauze-prag” considerate netransparente
11. necesitatea de a afla dacă este conformă cu dreptul Uniunii o interpretare care limitează restituirea sumelor plătite de consumator vânzătorului sau furnizorului, ca urmare a aplicării respectivei clauze declarate abuzive de instanță – interpretare întemeiată pe riscul unor consecințe grave asupra ordinii publice economice dacă hotărârea pronunțată nu are autoritate de lucru judecat pentru alți consumatori care se află în aceeași situație
Dispoziții incidente: articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
Articolul 6 (extras)
(1) Statele membre stabilesc că clauzele abuzive utilizate într-un contract încheiat cu un consumator de către un vânzător sau un furnizor, în conformitate cu legislația internă, nu creează obligații pentru consumator, iar contractul continuă să angajeze părțile prin aceste clauze, în cazul în care poate continua să existe fără clauzele abuzive.
Articolul 7 (extras)
(1) Statele membre se asigură că, în interesul consumatorilor și al concurenților, există mijloace adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii de către vânzători sau furnizori.
Corespondențe pentru România: articolul 6 și articolul 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori republicată, modificată și completată prin Legea nr. 214/2013 și prin Ordonanța de urgență nr. 34/2014
Art. 6
Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Art. 7
În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese.
Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)
Adina Mihalache (corespondențe pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
