Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la regimul fiscal comun. UPDATE: hotărârea CJUE (dreptul Uniunii nu autorizează statele membre să …)
31.10.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE


Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

31 octombrie 2017: Curtea declară:

1) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților‑mamă și filialelor acestora din diferite state membre trebuie interpretat în sensul că se opune unei dispoziții naționale cum este articolul 198 punctul 10° din Codul din 1992 al impozitelor pe venit, coordonat prin Decretul regal din 10 aprilie 1992 și confirmat prin Legea din 12 iunie 1992, potrivit căreia dobânzile plătite de o societate‑mamă pentru un împrumut nu sunt deductibile din profitul impozabil al acestei societăți‑mamă, până la concurența unui cuantum egal cu cel al dividendelor, care beneficiază deja de deductibilitate fiscală, care provin din participațiile deținute de respectiva societate‑mamă la capitalul unor filiale, pentru o perioadă de cel puțin un an, chiar și în cazul în care aceste dobânzi nu sunt legate de finanțarea acestor participații.

2) Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 90/435 trebuie interpretat în sensul că nu autorizează statele membre să aplice o dispoziție națională cum este articolul 198 punctul 10° din Codul din 1992 al impozitelor pe venit, coordonat prin Decretul regal din 10 aprilie 1992 și confirmat prin Legea din 12 iunie 1992, în măsura în care aceasta depășește ceea ce este necesar pentru prevenirea fraudelor și a abuzurilor. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

28 aprilie 2017: Avocatul general, doamna Kokott, propune următoarea soluție

„1) Directiva 90/435/CEE nu se opune unei norme de drept național precum articolul 198 punctul 10 din WIB92, potrivit căreia dobânzile nu sunt considerate cheltuieli profesionale până la concurența unui cuantum egal cu cel al dividendelor deductibile pe care o societate le primește pentru acțiuni pe care, la data cesiunii lor, nu le‑a deținut pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an.

În mod subsidiar, pentru situația în care Curtea de Justiție consideră că articolul 198 punctul 10 din WIB92 nu intră în domeniul de aplicare al articolului 3 alineatul (2) a doua liniuță din directivă:

2) Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 90/435/CEE se opune unei norme de drept național precum articolul 198 punctul 10 din WIB92, prin aplicarea căreia cheltuielile cu dobânzile nu mai pot fi în general deduse până la concurența veniturilor provenite din dividende scutite aferente participațiilor, indiferent dacă între aceste dobânzi și participații există sau nu există o legătură de cauzalitate. O astfel de normă nu constituie nici o dispoziție de drept intern necesară pentru evitarea fraudelor și a abuzurilor compatibilă cu Directiva 90/435/CEE în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din aceasta.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

18 aprilie 2016: Judecătorul olandez se întreabă cu privire la regimul fiscal comun. (C-39/16 Argenta Spaarbank)

Situația de fapt:
1. reglementare națională în versiunea aplicabilă exercițiilor financiare 2000 și 2001
2. necesitarea de a afla dacă o atare reglementare încalcă dispozițiile unei directive privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora
3. măsura prevede că dobânzile nu sunt considerate cheltuieli profesionale până la concurența unui cuantum egal cu cel al dividendelor deductibile, dividende pe care o societate le primește pentru acțiuni pe care, la data cesiunii lor, nu le-a deținut pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin un an, fără să prezinte relevanță dacă dobânzile impuse menționate sunt sau nu sunt legate de o participare (sau de finanțarea unei participări) în urma căreia au fost primite dividendele susceptibile să beneficieze de scutire
4. necesitatea de a afla dacă se poate considera că o reglementare națională urmărește prevenirea fraudei și a abuzurilor în sensul dispozițiilor anume dintr-o directivă UE
5. necesitatea de a afla dacă, în eventualitatea în care într-adevăr respectiva reglementare ar urmări prevenirea fraudei, se depășește sau nu ce este necesar pentru prevenirea unor asemenea cazuri de fraudă și abuz, în măsura în care prevede că dobânzile nu sunt considerate cheltuieli profesionale până la concurența unui cuantum egal cu cel al dividendelor deductibile

Dispoziții incidente: articolul 1 alin. (2) și articolul 4 alin. (2) din Directiva 90/435/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora (abrogată prin Directiva 2011/96/UE)

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru aplică prezenta directivă:
— repartizării profiturilor primite de societățile din statul respectiv, provenite de la filialele lor din alte state membre;
— repartizării profiturilor de către societățile din statul respectiv către societăți din alte state membre, ale căror filiale sunt.
(2) Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispozițiilor interne sau a celor bazate pe acorduri, necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

Articolul 4

(1) Dacă o societate-mamă, în cadrul relației sale cu filiala, primește profituri distribuite altfel decât cu ocazia lichidării acesteia, statul societății-mamă:
— fie nu impozitează aceste profituri;
— fie impozitează aceste profituri, autorizând în același timp societatea-mamă să deducă din impozitul datorat acea fracțiune a impozitului pe societate plătit de filială aferent profiturilor și, dacă este cazul, valoarea taxei reținute la sursă percepută de statul membru în care filiala are reședința, în temeiul derogărilor prevăzute la articolul 5, până la limita valorii impozitului național corespunzător.
(2) Cu toate acestea, fiecare stat membru își rezervă dreptul de a dispune ca orice impozite aferente participației și profitului ce rezultă din repartizarea profiturilor filialei să nu fie deductibile din profitul impozabil al societății-mamă. Dacă, în acest caz, cheltuielile de administrare aferente participației se stabilesc la o valoare forfetară, suma forfetară nu poate depăși 5 % din beneficiile repartizate de filială.
(3) Alineatul (1) se aplică până la data intrării efective în vigoare a regimului comun de impozitare a societăților.
La momentul oportun, Consiliul adoptă normele aplicabile după data menționată în primul paragraf.

Corespondențe pentru România: articolul 24 alineatele (1) – (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modificată și completată de Ordonanța de urgență nr. 41/2015, Ordonanța de urgență nr. 57/2015, Ordonanța de urgență nr. 50/2015, Legea nr. 358/2015 și Ordonanța de urgență nr. 8/2016

Articolul 24: Regimul fiscal al dividendelor primite din statele membre ale Uniunii Europene (extras)

(1) La calculul rezultatului fiscal sunt neimpozabile şi:
a) dividendele distribuite unei persoane juridice române, societate-mamă, de o filială a sa situată într-un stat membru, inclusiv cele distribuite sediului său permanent situat într-un alt stat membru decât cel al filialei, dacă persoana juridică română întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
1.are una dintre următoarele forme de organizare: societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată;
2.plăteşte impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări;
3.deţine minimum 10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
4.la data înregistrării venitului din dividende deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 3, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an;
b) dividendele distribuite unor persoane juridice străine din state membre, societăţi-mamă, de filialele acestora situate în alte state membre, prin intermediul sediilor permanente din România, dacă persoana juridică străină întruneşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1.are una dintre formele de organizare prevăzute în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu;
2.în conformitate cu legislaţia fiscală a statului membru este considerată a fi rezident al statului membru respectiv şi, în temeiul unei convenţii privind evitarea dublei impuneri încheiate cu un stat terţ, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Uniunii Europene;
3.plăteşte, în conformitate cu legislaţia fiscală a unui stat membru, fără posibilitatea unei opţiuni sau exceptări, unul dintre impozitele prevăzute în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezentul titlu sau un impozit similar impozitului pe profit reglementat de prezentul titlu;
4.deţine minimum 10% din capitalul social al filialei situate într-un alt stat membru, care distribuie dividendele;
5.la data înregistrării venitului din dividende de către sediul permanent din România, persoana juridică străină deţine participaţia minimă prevăzută la pct. 4, pe o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an.
(2) În situaţia în care, la data înregistrării venitului din dividende, condiţia legată de perioada minimă de deţinere de un an nu este îndeplinită, venitul este supus impunerii. Ulterior, în anul fiscal în care condiţia este îndeplinită, venitul respectiv este considerat neimpozabil, cu recalcularea impozitului din anul fiscal în care acesta a fost impus. În acest sens, contribuabilul trebuie să depună o declaraţie rectificativă privind impozitul pe profit, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplică profiturilor repartizate persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru, în legătură cu lichidarea unei filiale dintr-un stat membru.
(4) În situaţia în care dividendele distribuite persoanelor juridice române, respectiv sediilor permanente din România ale unor persoane juridice străine dintr-un stat membru sunt deductibile la nivelul filialei din statul membru, prevederile alin. (1) nu se aplică.

Mihaela Mazilu-Babel (selecție, situație de fapt și dispoziții incidente)

Adina Mihalache (corespondențe pentru România)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate