Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Neconstituționalitate. Dispoziții privind răspunderea materială a militarilor
19.04.2016 | Corina CIOROABĂ

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 286 din data de 15 aprilie 2016 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 34/2016 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un dosar al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal și vizează dispoziţiile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, dispoziţii care au următorul cuprins:
„În situaţia în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condiţiile prezentei ordonanţe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanţei judecătoreşti competente, potrivit legii.”

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate se raportează la art. 21 din Constituţie, însă din motivarea sa, care se referă la impunerea obligativităţii unei jurisdicţii speciale administrative prin ordonanţa criticată, Curtea poate trage concluzia, în mod rezonabil, că acesta a dorit să se raporteze la art. 21 alin. (4) din Constituţie care prevede că „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”.

Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează regimul răspunderii materiale a militarilor. Astfel, potrivit acestei ordonanţe, în momentul în care se constată existenţa unui prejudiciu săvârşit de către un militar, comandantul sau şeful unităţii care a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea unei pagube dispune, în scris, de îndată, efectuarea cercetării administrative, iar aceasta se face de către comisia de cercetare administrativă din unitatea în care s-a produs paguba sau de la eşaloanele superioare ori de organele de control specializate. Obligarea la plata despăgubirilor pentru pagubele produse sau a contravalorii bunurilor şi serviciilor nedatorate, precum şi obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se fac prin decizie de imputare, iar aceasta se emite de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă şi constituie titlu executoriu. Persoana vizată de decizia de imputare poate face contestaţie împotriva acesteia, iar contestaţia este soluţionată de comandantul sau şeful care a emis decizia de imputare sau de o comisie de soluţionare a contestaţiei, numită de acesta, nefiind obligatoriu ca membrii comisiei să fi participat la efectuarea cercetării administrative. Împotriva hotărârii pronunţate asupra contestaţiei cel nemulţumit poate face plângere, care se depune la unitatea care are în evidenţă debitul, iar aceasta este obligată să o înainteze comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor în cel mult 5 zile de la înregistrare, comisie care trebuie să o soluţioneze în cel mult 60 de zile (art. 31 din ordonanţă).

Curtea observă că Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 reglementează mai multe proceduri, dintre care numai una poate fi calificată ca fiind procedură administrativ-jurisdicţională, anume cea din faţa comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor ale cărei elemente sunt reglementate la art. 31-43 din ordonanţă.

Aşadar, Curtea reţine că procedura desfăşurată în faţa comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor este una administrativ-jurisdicţională. Dispoziţiile art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 îl obligă practic pe justiţiabil să parcurgă căile de atac prevăzute de aceasta, una dintre aceste căi de atac fiind soluţionată de o jurisdicţie administrativă specială, respectiv comisia de jurisdicţie a imputaţiilor.

Or, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie, „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite”. Dacă înainte de revizuirea Constituţiei din anul 2003 legiuitorul putea impune obligativitatea parcurgerii unei proceduri administrativ-jurisdicţionale în faţa unei jurisdicţii administrative speciale, după introducerea art. 21 alin. (4) în Legea fundamentală, această obligaţie nu mai poate exista, ea încălcând prevederile constituţionale menţionate. Chiar dacă dispoziţiile legale criticate sunt anterioare revizuirii Constituţiei din anul 2003, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia firească ce decurge din principiul supremaţiei Constituţiei şi nu a pus de acord dispoziţiile legale cu noile prevederi constituţionale.

Curtea constată că, prin efectul sintagmei „după epuizarea acestor căi de atac” din cuprinsul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, posibilitatea conferită de art. 31 din aceeaşi ordonanţă de a apela la o jurisdicţie administrativă specială se transformă în obligaţie, încălcând-se astfel art. 21 alin. (4) din Constituţie.

Justiţiabilul trebuie să aibă posibilitatea să opteze pentru parcurgerea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, ca o expresie a încrederii sale în faptul că litigiul său poate fi soluţionat cu celeritate şi de către o jurisdicţie specializată, dar nu i se poate impune recurgerea la o jurisdicţie administrativă specială dacă acesta consideră că este mai bine să sesizeze direct instanţa judecătorească competentă potrivit legii.

În principal, pentru considerentele de mai sus, Curtea admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că sintagma „după epuizarea acestor căi de atac” din cuprinsul art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor este neconstituţională.

Corina Cioroabă


Aflaţi mai mult despre , , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.