Secţiuni » Articole » Opinii
Opinii
Condiţii de publicare
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Opinii SELECTED

Dreptul la căutarea fericirii

20 aprilie 2016 | Dalia HINDAWI

Introducere

Prezenta lucrare se va constitui pe o îmbinare de metode, precum  metoda deductivă și metoda hermeneutică. Am ales această metodă deductivă, deoarece prezentarea informației pornește de la aspecte generale la aspecte particulare, iar metoda hermeneutică este prezentă prin exprimarea opiniei noastre asupra unor aspecte prezentate.

Noi am ales această tema, deoarece vrem să aducem la cunoștință faptul că există state, precum cele din America, despre care consideram că se pot bucura de un privilegiu adus prin constituția lor, acela de a li se garanta dreptul la căutarea fericirii.

Ne propunem ca în această lucrare să evidențiem specificul conceptului de fericire și modul în care acest concept este înțeles de instanțele judecătorești, respectiv dorim să subliniem ce propune acest drept și cum putem beneficia de el.

Noțiuni introductive

“Considerăm aceste adevăruri ca fiind evidente prin ele însele, că toți oamenii sunt creați egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea se află Viața, Libertatea și căutarea Fericirii”

Această prevedere este inclusă în cel de-al doilea paragraf din  Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.

Adoptată la 4 iulie 1776, Declarația de Independență este primul act normativ cu valoare constituțională al unui stat democratic care face vorbire despre dreptul inalienabil al omului de a-și căuta fericirea.

Autorul Declarației este Thomas Jefferson devenit ulterior al treilea     președinte american. Al doilea paragraf al Declarației este considerat a fi una dintre cele mai importante fraze scrise în limba engleză și în istoria americană, deoarece sunt precizate cele trei elemente importante: viața, libertatea și fericirea, care definesc ființa umană și faptul că este garantat expres în puține legi interne.

Thomas Jefferson consideră că toți oamenii sunt înzestrați în mod egal de către Creatorul nostru. Ne afiliem la opinia exprimată de autorul ante-citat, deoarece considerăm că noi am fost creați în mod egali doar în drepturi, nu și în posibilități, depinde de noi modul în care reușim să împlinim în cel mai înalt grad facultățile dăruite de Divinitate. Așa cum se spune în Declarație, avem dreptul la viață, acesta ne este garantat, este un drept fundamental, personal, individual și inerent ființei umane. Intervenind perspectiva asupra propriei existențe, unele persoane nu recunosc și nu valorifică acest drept ca fiind redutabil și intangibil, în definitiv ajungând la suprimarea propriei vieți, în viziunea acestor persoane fiind singura cale de a se exonera de circumstanțele inerente vieții.

Libertatea este un alt drept la fel de important și cu relevanță la fel de importantă ca și dreptul la viață. Implicit libertatea ne oferă dreptul de a alege, de a ne exprima opinia, fiecare are dreptul de a avea o opinie proprie, dar nu în cele din urmă avem dreptul la libertatea fizică, de a ne mișca fără a ni se îngrădi spațiul. Deși avem garantat acest drept, el trebuie exercitat moderat și civilizat, altfel riscăm să încălcăm alte drepturi.

Dreptul la căutarea fericirii

Dreptul la căutarea fericirii, permite fiecărui individ posibilitatea de a urmări împlinirea prerogativelor umane în raport cu aspirațiile sale. Acestea depind de fiecare individ în parte, de percepția pe care acesta o are asupra stării de fapt. Garantarea fericirii intră în competența  individului, ci nu a statului.

Deși fericirea are mai multe definiții, datorită faptului că poate fi văzută din mai multe perspective de fiecare persoană în parte, totuși ea rămâne o enigmă, drept dovadă fundamentală este că deși ni se permite s-o căutăm, ea nu este concretizată într-un lucru sau situație anume. În acest punct se concretizează perspectiva individuală și imposibilitatea pertinenței statului.

Definiția fericirii

Formulând o definiție a fericirii, Aristotel analizează în Etica Nicomahica, pe de o parte, conceptul de bine, iar pe de altă parte, realitățile umane. Fericirea este binele suprem și suprema plăcere, amândouă elementele fiind indisolubile. Esența acesteia constă în activitatea sufletului conformă cu rațiunea, ea trebuind să consoneze cu virtutea, cu cea mai desăvârșită virtute, de-a lungul unei vieți desăvârșite. Deci, omul fericit este acela care acționează întotdeauna în conformitate cu virtutea perfectă, înzestrat cu suficiente bunuri exterioare care să-i permită să aplice virtutea, de-a lungul întregii vieți și nu în sincope. Aristotel sugerează o „datorie de a fi fericit.” Pentru el, eudaimonia („fericirea” sau „prosperitatea”) este concept de bază în definirea perfecțiunii umane și un scop al comunității.

Noi nu suntem de aceeași părere cu Aristotel, deoarece în viziunea noastră atunci când omul acționează în conformitate cu virtutea perfectă, el nu este fericit pentru că perfecțiunea nu există. Nu există un lucru perfect rotund sau perfect frumos sau frumusețea perfectă sau viață perfectă, în sensul că nu are defecte. Perfecțiunea este un cuvânt abstract în viziunea noastră. Perfecțiunea este văzută de noi a fi ceva frumos ce are și defecte, acel ceva ce îl face frumos și deosebit prin imperfecțiunea sa. Cu alte cuvinte, imperfecțiunea devine perfecțiune.

Nu trebuie ignorate nici supozițiile potrivit cărora adevăratele origini ale fericirii din Declarația de Independență se regăsesc în opera lui Cesare Beccaria. În introducerea lucrării „Despre infracțiuni și pedepse”, Beccaria vede în fericire o bază pentru organizarea socială și înțelegere sau, altfel spus, pentru constituționalism. Formulând principiul normativ fundamental ce trebuie să stea la baza adoptării tuturor legilor, acesta spune: „Să deschidem tomurile de istorie şi vom vedea că legile, care totuşi sunt sau ar trebui să fie pacte încheiate între oameni liberi, nu au fost în genere altceva decât un instrument al pasiunilor câtorva sau au apărut în urma unei fortuite şi trecătoare necesităţi; nicidecum dictate de un imparţial cercetător al naturii umane, care să se aplece asupra acţiunilor unei mulţimi de oameni şi să le subordoneze, concentrându-le, următorului punct de vedere: fericirea maximă împărţită la cât mai mulţi. Fericite acele foarte puţine naţiuni care nu au aşteptat ca evoluţia lentă a relaţiilor şi vicisitudinilor omeneşti să atingă culmea relelor şi abia apoi să purceadă spre bine, ci au grăbit schimbările intermediare prin legi bune; şi i se cuvine recunoştinţa oamenilor acelui filozof care a avut curajul ca, din obscurul şi dispreţuitul său cabinet, să arunce în mulţime primele seminţe ale adevărurilor utile, îndelungă vreme rămase neroditoare.”

Un lucru reiese cu certitudine: acela că nu se poate indica o singură sursă pentru filozofia fericirii care a stat la baza Declarației.

Fericirea în opinia instanțelor de judecată americane

Ideea de căutare a fericirii nu este prevăzută expres în Constituția americană, un doctrinar susține că este esențial pentru Curtea Supremă a Statelor Unite să recunoască idealurile „vieții, libertății și căutării fericirii” din Declarația de Independență ca făcând parte din panteonul constituțional american.

Căutarea fericirii este, însă, prevăzută în multe din constituțiile statelor americane, cât și în art. 13 din Constituția Japoniei și este considerată de mulți o metaforă. Majoritatea instanțelor americane nu au considerat în niciun caz fericirea drept o relicvă a filosofiei drepturilor naturale, lipsită de interes pentru prezent.

Astfel că în cazurile întâlnite în jurisprudența statelor americane, “fericirea“ a fost văzută dintr-o altă perspectivă decât cea văzută de inculpat. Exemplu este cauza Territory v. Ah Lim 24 P. 588 (Wash.) – 1890, în care Curtea Supremă din Washington a respins argumentul inculpatului potrivit căruia dreptul său de a căuta fericirea îi asigura fumatul de opiu în intimitatea casei sale. Curtea a declarat că „statul manifestă un interes în privința condiției intelectuale a fiecăruia dintre cetățenii săi, societatea nefiind altceva decât un agregat de indivizi. Morala sau latura intelectuală a societății crește sau descrește în mod proporțional cu nivelul moral sau intelectual al membrilor săi.” „Fumatul de opiu este o practică detestabilă, dezgustătoare și degradantă, încât devine periculos de obișnuită pentru tineretul țării, iar simptoamele sale tipice sunt imbecilitatea, mizeria și crima… Dacă statul conchide că o anumită practică este periculoasă pentru bunăstarea morală, mentală și fizică a cetățenilor, de o asemenea măsură încât este aptă să devină o povară pentru societate, are dreptul indubitabil de a limita comiterea acelui act de către cetățeni.” De o manieră similară, Curtea Supremă din Alabama a menținut în Sheppard v. Dowling 28 So. 791, 795 (Ala. 1899) interdicțiile statale asupra vânzării lichiorului – „Legea nu permite căutarea fericirii pe calea aceasta. Sentimentul de extaz ar rezulta din băutul de lichior, însă legea nu aprobă o atare pasiune care implică consecințe nocive pentru societate.”

Opinia noastră

Opinia noastră este că instanța a decis corect, deoarece unele persoane găsesc fericirea în vicii precum drogurile și alcoolul, ceea ce nu relevă fericirea, ci doar senzația că suntem fericiți, hrănind inconștientul în acest sens.

Putem observa că instanțele de judecată americane au ratificat opinia lui Aristotel, în acest punct concretizându-se coroborarea dintre filosofie și jurisprudență.

Întrucât a-ți căuta fericirea înseamnă să faci tot ceea ce-ți dorești, cu respectarea limitelor impuse de constituție și de legi, fericirea și libertatea devin termeni echivalenți și spunem acest lucru datorită faptului că amândouă sunt condiționate de limitele impuse de legi, constituție și ajung să depindă una de cealaltă, complinindu-se.

Astfel, libertatea ne oferă fericire, iar pentru a ne căuta fericirea avem nevoie de libertate.

Dalia Hindawi

Citeşte mai mult despre ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership