De ce nu rămâne Adunarea Generală a Acționarilor ”un organ fără rezonanță în raporturile cu terții”? Dileme juridice – despre adevărul faptic
22 aprilie 2016 | Andreea Claudia AGAPIE
Mizând pe o evoluție a societății, vom învăța să ne descătușăm de rădăcinile unui trecut juridic, împământenit cu opinii care și-au pierdut din adevărul faptic, tinzând către un adevăr suprem, al metamorfozării dreptului într-o formă superioară sieși.
Ex-abrupto: despre A.G.A.
Adunarea generală a acționarilor este organul de conducere și de decizie al societății prin intermediul căreia se asigură participarea tuturor acționarilor la viața societății.[1]
Altfel spus, rolul A.G.A. este unul esențial în cadrul mersului unei societăți, având rol atât de control, cât și de decizie. Un alt element important este reprezentat de faptul că aceasta asigură participarea tuturor acționarilor la viața societății, pornind de la existența unei voințe unice, totul gravitând în jurul conceptului de affectio societatis.
Colaborarea activă și efectivă, ca parte a affectio societatis, presupune participarea activă și efectivă la viața societății, iar absența acesteia poate conduce la stabilirea caracterului fictiv al unei societăți comerciale.[2]
În societățile pe acțiuni, adunările generale sunt ordinare și extraordinare și se țin, de regulă, la sediul societății, dacă actul constitutiv nu dispune altfel.[3]
A.G.A., un organ fără rezonanță în raporturile cu terții ?
Văzută ca un ”organ fără rezonanță în raporturile cu terții” de către ilustrul Ion L. Georgescu, A.G.A. nu poate fi o entitate abstractă, care să se manifeste în general în cercul închis al societății [4], acest fapt fiind determinat tocmai de posibilitatea de prejudiciere a terților prin hotărârile luate. Câtă vreme o hotărâre a acționarilor, luată în cadrul unei adunări generale, este susceptibilă de a fi prejudiciabilă pentru un terț, nu mai putem numi A.G.A. drept organ fără rezonanță în raporturile cu terții. Tocmai pentru acest motiv, există posibilitatea terților de a depune opoziție la hotărârea a adunării generale a acționarilor.
Conform Legii nr. 31/1990, creditorii sociali și alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței să oblige societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat. În completare, prin hotărârea asociaților se înțelege și hotărârea organelor statutare ale societății, iar termenul asociați include și acționarii, în afară de cazul în care din context rezultă altfel.[5] O modalitate de prejudiciere a terților poate fi însăși reducerea capitalului social, cu urmare directă, imediată, cu titlu de exemplu, asupra drepturilor creditorului.
Având în vedere faptul că reducerea capitalului social poate afecta drepturile creditorului, Legea nr. 31/1990 a prevăzut pentru aceștia posibilitatea de a se opune reducerii capitalului social decise de către asociați. [6] Referitor la plățile în beneficiul acționarilor, reducerea capitalului social nu are efect și nu se fac plăți în beneficiul acționarilor până când creditorii nu vor fi obținut realizarea creanțelor lor, ori garanții adecvate sau, până la data la care instanța a respins opoziția creditorilor ca inadmisibilă.[7]
Nu putem numi hotărârile A.G.A. drept hotărâri ale unor organe fără rezonanță, câtă vreme acestea se răsfrâng asupra terților. De asemenea, nu putem numi o entitate abstractă, ce se manifestă în cercul închis al societății, în măsura în care așa-zisa manifestare vizează posibilitatea existenței unei prejudicieri în exteriorul cercului închis despre care se vorbește.
Cu titlu de concluzie. Vide infer
Fără a damna într-o manieră sau alta convingerile unor profesioniști ai dreptului, ale unor întemeietori ai un sistem clădit cu sudoarea propriei frunți, nu pot să nu remarc necesitatea unei evoluții la nivel juridic. Atât de necesară precum instituirea unor principii în raport de împrejurările faptice, este însăși trecerea peste anumite limite – împământenite din pură pasivitate. Or, nu putem discuta de un fond evolutiv, cât timp excludem realitățile. Iar realitatea, mai mult sau mai puțin crudă, aduce la iveală un raport atipic: influența unei hotărâri luată în cerc închis, asupra a ceea ce se află în afara sa. Cu adevărat, în afara sa este tocmai terțul, care nu poate rămâne într-o stare de resemnare, sau dezinteres, câtă vreme propriul său interes este prejudiciat. Depășind aceste convingeri lăuntrice, ne vom apropia de sfera faptică, de modalitatea în care funcționează în fapt și în drept o societate și care – prin propriile hotărâri – poate influența nu numai mersul societății propriu-zise, ci și dreptul unei persoane. Nu putem trece cu neștiință asupra unor drepturi fundamentale, motiv pentru care legiuitorul prevede posibilitatea de atacare a actelor ce pot produce prejudicii. Câtă vreme legea nu tace, nu putem suprima un drept esențial, anume acela de a putea ataca un act ce are efect producerea unui prejudiciu. În definitiv, preceptele dreptului sunt esențiale: a trăi în mod onest, a nu vătăma pe altul și a da fiecăruia ceea ce i se cuvine.
[1] Lucian Săuleanu, Eseu asupra voinței acționarilor. Adunarea generală a acționarilor, Editura Sitech, Craiova, 2006, p. 2.
[2] Grigore Florescu, Zaira-Andra Bamberger, Cristina Florescu, Dretul societăților comerciale, Editura Universul Juridic, București, 2010, p. 39.
[3] Gheorghe Piperea, Drept comercial. Volumul I, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 174.
[4] Vezi Lucian Săuleanu, Eseu asupra voinței acționarilor. Adunarea generală a acționarilor, Editura Sitech, Craiova, 2006, p. 2.
[5] Art. 61 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
[6]Grigore Florescu, Zaira-Andra Bamberger, Cristina Florescu, Dretul societăților comerciale, Editura Universul Juridic, București, 2010, p. 114.
[7] Ibidem.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
