Alexandra Lăncrănjan: Ca magistrat te expui și unor situații mai puțin plăcute, important este să privești lucrurile ca pe un test de maturitate și să îți faci treaba în continuare
28 aprilie 2016 | Alina MATEI, Alin TODIRICĂ
Alina Matei: Mulțumesc, Alexandra, pentru că ai acceptat să acorzi un interviu pentru cititorii JURIDICE.ro. O să te rog să abordăm subiecte precum: deplasările în Republica Moldova, calitatea de formator la INM și, nu în ultimul rând, postările pe Internet, pe un anumit site, despre activitatea ta ca procuror și viața ta personală. Dar o să încep cu ce îmi spuneai în urmă cu 6 ani când ai absolvit Institutul Național al Magistraturii. Și te întreb, după procedura cunoscută, dacă îți menții declarația: ”pentru mine în mod categoric nu există o profesie mai frumoasă, mai nobilă și mai plină de satisfacții ca cea de magistrat”?
Alexandra Lăncrănjan: În continuare pentru mine nu există o profesie mai frumoasă, mai nobilă și mai plină de satisfacții ca cea de procuror și cred că și peste 10 ani dacă îmi vei pune această întrebare răspunsul va rămâne neschimbat. Nici nu cred că poate să fie altfel, este primul loc în care am profesat după terminarea studiilor, mi-am dorit foarte mult să devin procuror, deoarece am simțit că este profesia care mi se potrivește și, cu bune și cu rele, este activitatea de care nu mă plictisesc, care îmi oferă cele mai mari satisfacții și care m-a determinat să cresc ca om și m-a învățat o multitudine de lucruri pe care nu le-aș fi învățat în nicio altă profesie.
Deși îmi place foarte mult ceea ce fac, și după cei aproape 6 ani de profesie nu mai consider că sunt chiar începător, cred că este important să ieși din zona de confort din când în când și să vezi lucruri noi, să înveți constant, să descoperi cum funcționează și alte dimensiuni ale justiției, să fii ”începător” din altă perspectivă. În acest moment, cu toată sinceritatea, pot spune că a fi procuror va rămâne întotdeauna un aspect foarte important în viața mea chiar dacă parcursul meu profesional se îndreaptă și spre alte domenii și doresc să încerc și alte lucruri.
Alina Matei: Cum a fost în Republica Moldova? Discuțiile cu colegii judecători și procurori ce finalitate au avut? A fost vorba de un proiect cu finanțare europeană sau oferit de statul român? Ai fost remunerată?
Alexandra Lăncrănjan: Republica Moldova a fost o experiență interesantă și inedită pentru mine, de cunoaștere și învățare activă, dar și de analiză a unei perspective diferite asupra modului în care se construiește democrația și cum funcționează sistemul de justiție. Am avut ocazia să văd un alt sistem judiciar, foarte apropiat și în același timp foarte diferit de cel în care m-am format profesional, mai ales din perspectiva Procuraturii și a calificării ei ca instituție autonomă în justiție, dar nu ca parte a corpului magistraților.
Am mai avut discuții cu colegii din Republica Moldova, Institutul Național al Magistraturii susținând constant reforma sistemului judiciar moldovenesc și fiind, cred eu, un model de bune practici și un ajutor real pentru instituția parteneră, dar aceasta a fost prima dată când am mers la Chișinău și am putut discuta cu colegii de acolo atât în cadrul cursurilor, cât și într-o manieră mai informală.
Pentru mine este o ocazie extraordinară de a observa încercarea de implementare a reformelor și construirea statului de drept, de a putea analiza ce se întâmplă în sistemul judiciar din Republica Moldova, este o perspectivă total diferită să poți să fii prezent la nașterea unor instituții și la transformarea unui întreg mecanism statal.
Activitatea mea la Chișinău a fost în cadrul programului de asistență derulat de Consiliul Europei în Republica Moldova, astfel încât a fost vorba de un program cu finanțare europeană. Au fost două zile în care am avut cursuri cu judecătorii și procurorii moldoveni cu privire la obligațiile procedurale în cazul încălcărilor art. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, standardul convențional în materia anchetei efective în cazuri de tortură, jurisprudența CEDO în cazul lipsei anchetei în aceste cazuri și mecanismele și metodele de asigurare a unui cadru eficient pentru îndeplinirea obligațiilor pozitive ale statelor.
Chiar dacă nu a fost o perioadă foarte lungă de timp și chiar dacă mi-aș fi dorit în anumite momente să vorbesc mai puțin eu și să ascult experiența colegilor mei cred că a fost un dialog constructiv și că obiectivele cursului au fost atinse. La finalul zilei am avut o radiografie a jurisprudenței CEDO în materie din ultimii doi ani, am identificat posibile cauze care generează un comportament contrar dispozițiilor convenționale, am stabilit standardul în materie de obligații procedurale, am identificat care sunt problemele autorităților naționale din Republica Moldova și care sunt mecanismele care ar putea eficientiza anchetele și diminua numărul de încălcările ale Convenției.
Activitățile mele de predare sau de întocmire a studiilor științifice sunt remunerate atunci când sunt dintre cele prevăzute în legile de organizare a profesiei de magistrat, inclusiv atunci când cooperarea este cu instituțiile europene. În cazul în care accept participarea la alte activități științifice sau didactice, spre exemplu la conferințe sau la dezbateri pe teme juridice sau la lecțiile de educație juridică în școli, activitatea mea nu este remunerată, este o activitate voluntară și care îmi aduce multe satisfacții, altele decât cele patrimoniale. În plus, este un mod constructiv de a folosi zilele de concediu de odihnă astfel încât să nu influențeze activitatea la birou.
Alina Matei: Ai simțit că în artera de peste Prut a magistraților se înghesuie probleme asemănătoare cu ale magistraților români sau ai descoperit și aspecte care, implementate în România, ar fi o variantă mai bună decât cele ale noastre? Eu însămi am fost surprinsă să constat că a fost promulgată recent o lege cu titlu foarte sec – Legea privind procuratura.
Alexandra Lăncrănjan: Magistrații din Republica Moldova nu sunt o specie diferită de oameni așa că deduc că măcar în parte avem aceleași întrebări, aceleași dileme, aceleași probleme. Momentul în care se află Republica Moldova din perspectiva consolidării și reformei sistemului de justiție, faptul că este la început de drum și specificului fiecărui stat în parte – din punct de vedere social, geopolitic, economic – generează și multe diferențe între magistratul din Republica Moldova și magistratul din România. Deși nu am trăit (în calitate de procuror) perioada în care a început reforma în sistemul judiciar din România, îmi imaginez că orice început este la fel de greu și că acum ceva vreme sistemul judiciar românesc se confruntă cu provocări similare celor la care sunt chemați să găsească soluții colegii moldoveni.
Nu plec niciodată de la premisa că nu ai ce învăța din experiența altui stat și că lucrurile sunt bune la noi și rele în altă parte sau invers. Cred că oriunde există aspecte pozitive, bune practici și soluții mai bune pentru anumite probleme și acest lucru l-am constatat și în Republica Moldova. Am fost plăcut surprinsă să citesc procedurile pe care colegii mei le-au creat pentru investigarea cazurilor de tortură, să identific elemente interesante de legislație sau de cooperare inter-instituțională. În mod cert, nu pot – după o perioadă scurtă petrecută la Chișinău – să spun dacă acestea funcționează sau nu în practică, dar ele există. În ceea ce privește implementarea legislației sau a instituțiilor din România în Republica Moldova și din Republica Moldova în România nu cred că funcționează așa ușor. Nu putem să luăm o instituție sau o lege și pur și simplu să o copiem în sistemul juridic, așteptându-ne să funcționeze perfect. Trebuie să ținem cont de contextul diferit, de viziunea fiecăruia asupra justiției, de elemente care nu țin de norma de drept, ci mai degrabă de cât de pregătit este sistemul, care este tradiția fiecărui stat, care este situația socială și politică și care ar fi impactul pe termen mediu și lung. Ceea ce putem să facem este să analizăm obiectiv lucrurile bune pe care le identificăm, să le adaptăm la nevoile reale ale societății în care se vor aplica și abia apoi să le preluăm.
Alina Matei: O să mai mergi la Chișinău?
Alexandra Lăncrănjan: Cu siguranță voi mai merge la Chișinău, în vacanță, astfel încât să am timp suficient pentru a savura în tihnă orașul. Am o listă foarte lungă de lucruri pe care îmi doresc să le descopăr, locuri pe care vreau să le văd și oameni pe care i-am întâlnit acum și cu care doresc să păstrez legătura. Lăsând la o parte orice alt motiv, vreau să vizitez din nou Chișinăul, pentru că nu am reușit să văd niciun muzeu, nu am fost la teatru și nu am văzut mânăstirile din jurul orașului.
Din perspectivă profesională nu am planificat nicio activitate în Republica Moldova în perioada imediat următoare, dar sper să mai am ocazia de a colabora cu colegii mei de acolo. Trebuie să recunosc că este foarte plăcut pentru mine să am cursuri în alt stat și să pot totuși să port discuțiile în limba română fără ca participanții să necesite interpret.
Alina Matei: Hai să clarificăm ce este cu Liderjust. Ce faci tu acolo, ce faceți voi, liderii justiției sau viitorii lideri ai justiției, acolo?
Alexandra Lăncrănjan: Din punct de vedere juridic și destul de sec, Liderjust este o organizație non-guvernamentală, non-profit, apolitică, înființată în anul 2011, care are acum aproape 70 de membri din toate profesiile juridice – magistrați, avocați, consilieri juridici, mediatori – și care are ca obiective consolidarea statului de drept, promovarea valorilor democratice și dezvoltarea sistemului de justiție.
În realitate, Liderjust este un proiect frumos despre responsabilitate socială, voluntariat, lucruri simple și de bun simț care sunt menite să ajute societatea. Este o dovadă a implicării tinerilor în societate și a asumării rolului foarte important pe care profesioniștii din justiție îl au în creionarea unui stat de drept, așa cum ni-l dorim cu toți. Pentru mine, Liderjust este un model de normalitate, în care oameni cu aceleași valori și aceleași idealuri investesc timp și efort pentru a da înapoi societății lucrurile pe care le-au învățat și pe care le consideră utile.
Ce facem noi în cadrul Asociației nu este un secret, chiar suntem foarte bucuroși să împărtășim toate activitățile noastre… asta se poate observa pe pagina noastră de Facebook, dar mă bucur că am ocazia să povestesc puțin despre planurile și proiectele noastre.
Asociația este, în primul rând, un spațiu de interacțiune, de schimb de idei, de comunicare. Este foarte greu să găsești metode prin care toți actorii sistemului de justiție să stea de vorbă în mod constructiv și să facă lucruri împreună pentru ”a schimba lumea”. Noi am reușit să găsim o formă în care să dezvoltăm ideile și să fim în dialog, uneori în mediul virtual alteori în același spațiu.
Credem că pentru dezvoltarea durabilă a societății este necesar să investim în educație și informare, să avem cetățeni care cunosc cum funcționează instutițiile statului și care știu care sunt subiectele de interes, își cunosc drepturile și obligațiile și cere o normalitate democratică. De aceea, multe dintre proiectele noastre se îndreaptă către educație și informare, iar subiectele sunt destul de diversificate: am derulat proiecte de mentorat și alegere a carierei pentru studenții facultăților de drept, am avut o școală de vară pentru dezvoltarea abilităților de comunicare și management al proiectelor dar și al timpului, avem un proiect de educație juridică în mediul preuniversitar alături de CRPE, avem un proiect de informare a cetățenilor din mediul rural cu privire la autorități publice, pensii și dreptul muncii.
O altă direcție importantă pentru Liderjust este sistemul de justiție, lupta anticorupție și strategia de dezvoltare a sistemului judiciar. Tocmai am finalizat un proiect împreună cu Expertforum, CRPE și Freedom House în care am organizat dezbateri pe teme de interes, precum avertizorii de integritate, accesul la informații de interes public sau confiscarea produsului infracțiunii. Colaborăm cu instituțiile statului în dezvoltarea politicilor publice în domeniul justiției, participăm la platforma MJ de discuții cu privire la Strategia Națională Anticorupție, am încheiat un parteneriat cu ANP în vederea derulării unor activități de formare în materia jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, am avut ocazia să colaborăm cu Serviciul de Probațiune la evenimentele de promovare a Strategiei de reintegrare a persoanelor aflate în stare de detenție.
Avem și acțiuni punctuale atunci când considerăm că este necesară dezbatere publică sau luare de poziție cu privire la anumite aspecte care ar putea influența sistemul de justiție, dar abordarea va fi întotdeauna moderată și constructivă, deoarece ne dorim un dialog rațional pe orice subiect de interes. Atunci când am considerat că problema migrației trebuie pusă în discuție am reușit alături de ARDAE și Romania US Alumni Association să reunim în aceeași sală părțile care aveau competență în această materie. Același lucru s-a întâmplat și în cazul dezbaterii legilor privind securitatea cibernetică derulate de Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Social.
Dar pentru că aș putea să scriu un roman despre toate lucrurile pe care încercăm să le facem în cadrul Asociației și toate proiectele pe care dorim să le implementăm, o să închei subiectul spunând că avem și proiecte mai puțin juridice, dar la care ținem foarte mult, cum este adoptarea documentarului în cadrul festivalului One World Romania sau proiectul Liderjust Caffe, în care dezbatem cu studenții subiecte de interes pentru ei și care nu sunt neapărat strâns legate de acte normative sau proceduri judiciare.
Alina Matei: Cum accesează proiecte Liderjust, cine se ocupă de finanțare? Proiectele sunt în parteneriat sau le derulează doar Liderjust?
Alexandra Lăncrănjan: Multe dintre activitățile pe care le derulăm în cadrul Liderjust nu sunt finanțate, sunt activități pe care le putem susține doar prin implicarea membrilor. Contrar viziunii generale asupra lucrurilor pe care le poți face fără finanțare, am descoperit că sunt foarte multe activități care necesită doar timp, efort și implicare. Întâlnirile cu studenții, opiniile cu privire la acte normative sau politici publice, resursele web, adoptarea documentarelor, discuțiile publice sunt toate acțiuni care nu au nevoie de resurse suplimentare financiare.
În ceea ce privește proiectele mai mari care necesită resurse, procesul de accesare și finanțare este transparent. De obicei, aceste proiecte se derulează în parteneriat cu alte organizații non-guvernamentale, precum CRPE, Expertforum, Freedom House, acestea fiind liderii de proiect, iar Liderjust fiind partener pe sectorul în care putem să aducem experiența și pregătirea noastră.
Liderjust nu beneficiază și nu a beneficiat de finanțare de la bugetul statului sau de la societăți comerciale și cred că acest aspect se va menține pentru a evita orice fel de discuții artificiale în spațiul public. Fondurile pe care Asociația le-a obținut, cu excepția redirecționării celor 2%, au fost alocate strict în proiecte, cu bugete stabilite și mecanisme de control și raportare din partea finanțatorului. Am avut proiecte finanțate de Ambasada Statelor Unite ale Americii în România, de Ambasada Olandei, de Konrad Adenaeur Stiftung, de FDSC sau din granturile SEE 2009-2014, gestionate de Fondul ONG.
Abordarea noastră cu privire la proiecte este că orice membru din cadrul Asociației Liderjust poate veni cu o idee nouă de proiect și va avea susținerea necesară, iar în funcție de timpul fiecăruia sarcinile privind implementarea proiectului sau redactarea conceptului este atribuit pe bază de voluntariat. În cadrul Liderjust suntem în primul rând colegi și prieteni, astfel încât nu se pune problema unor decizii altfel decât colegiale.
Alina Matei: Ce predai auditorilor la INM?
Alexandra Lăncrănjan: Pe toată durata anului predau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar în fiecare primăvară predau un modul de tehnici de investigare a infracțiunilor ce aduc atingere drepturilor de proprietate intelectuală.
Alina Matei: E un curs altfel? Cum ți l-ai proiectat? Pe ce pui accent?
Alexandra Lăncrănjan: În funcție de materia pe care o predau și specificul acesteia răspunsul are nuanțe diferite. În ceea ce privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, am norocul de a avea niște colegi minunați și abordarea catedrei este întotdeauna unitară și creativă, discutăm mult ce resurse folosim, ce trebuie să transmitem, care sunt metodele cele mai eficiente și cum putem deschide apetitul auditorilor pentru CEDO. Materia nu este cunoscută de auditori, mulți nu o mai învață în timpul facultății și atunci sarcina noastră este de a umple un gol imens într-un timp foarte scurt, de a reuși să transmitem lucrurile esențiale pentru cariera de magistrat și de a impulsiona studiul individual. Încercăm să avem întotdeauna un seminar interactiv, să fie aspecte practice, să soluționăm spețe și să oferim auditorilor de justiție, viitori magistrați, competențele și metodele optime de a înțelege și a aplica standardul convențional în activitatea curentă. Seminarul este întotdeauna relaxat, sau cel puțin eu așa sper să fie perceput, încerc să avem mici momente în care discutăm despre ce se întâmplă în practică, exemple care sunt amuzante sau care îi relaxează puțin și să ofer feedback constructiv de fiecare dată când este solicitat și bineînțeles, din oficiu, la momentul evaluării.
Satisfacția cea mai mare este atunci când îți dai seama că auditorii au înțeles ceea ce ai transmis, când vezi că au citit în plus față de bibliografie, când au întrebări și opinii argumentate cu privire la diferite subiecte în materia contenciosului european. Iar mai târziu, când sunt deja procurori sau judecători și îți trimit actele întocmite de ei sau te sună să dezbată aplicabilitatea Convenției într-un caz pe care l-au întâlnit, ai sentimentul lucrului bine făcut. Mă bucur că relația formator-auditor s-a transformat în multe cazuri, după terminarea INM-ului, într-o relație de prietenie sau o relație colegială deschisă, în care putem să dezbatem.
În ceea ce privește cursul de tehnici de investigare, acesta are o dinamică mai alertă, auditorii nu primesc note și este centrat pe a învăța cum facem lucrurile în practică și ce trebuie să facem când pornim o anchetă penală. Nu știu dacă este un curs altfel, încerc să fie un curs util pentru ei, să le stârnesc curiozitatea și entuziasmul. Este un dialog constant, cu exemple și întotdeauna cu ”mistere” practice pe care trebuie să le dezlege. Știu de la început că este un domeniu necunoscut, așa că am grijă să avem puțin timp în care să prezentăm materia, să găsesc exemple care sunt de actualitate și care le captează atenția, mai ales dacă au legătură cu vreun litigiu Samsung vs. Apple. Ceea ce îmi place foarte mult la cursul de tehnici de investigare este accentul pus pe întrebarea ”Cum?” și faptul că auditorii au ocazia să își demonstreze că se pot descurca cu o problemă chiar și la prima vedere, că au suficientă intuiție și că știu unde să caute și atunci când nu e informația în memorie.
Alina Matei: Faptul că ești doar de șase ani procuror ar putea fi interpretat ca și o bilă neagră de către auditori sau, din contră, tinerețea ta cercetătoare divulgă mai bine nevoile și interesul lor?
Alexandra Lăncrănjan: Predau la INM din anul în care am promovat examenul de definitivat, așa că acum pot să mă bucur că sunt aproape șase ani de când sunt procuror și nu mi-ai pus întrebarea aceasta când aveam 6 luni în funcția de procuror definitiv. Nici atunci când am început să predau și nici acum nu cred că auditorii privesc prin prisma anilor în profesie sau a vârstei pe care o are formatorul, sunt sigură că evaluează după alte criterii și au maturitatea necesară de a nu se raporta la criterii nerelevante. Există însă întotdeauna oameni cu care comunici facil și oameni cu care te străduiești să ajungi la un numitor comun, dar acest lucru se întâmplă și dacă ai șase ani în profesie și dacă ai zece ani ca magistrat. M-aș bucura dacă starea de fapt constatată de tine i-ar ajuta pe auditori să deschidă mai ușor discuțiile și dacă ar fi un beneficiu în intuirea nevoilor și sferei lor de interes.
Alina Matei: Cum privești cele scrise pe acel site despre tine. Și nu mă refer la luju.ro. Te-a afectat în vreun fel?
Alexandra Lăncrănjan: Toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru ne afectează într-un fel sau altul, cred că important este ce reacție generează și ce înveți din toate câte se întâmplă. Ca magistrat te expui și unor situații mai puțin plăcute, important este să privești lucrurile ca pe un test de maturitate și să îți faci treaba în continuare. Ceea ce mă definește ca om și ca profesionist se poate observa în lucrurile pe care le fac și în mod evident dacă cineva consideră că există vreun aspect ce trebuie sesizat are la dispoziție suficiente metode legale.
Alina Matei: Te-ai gândit să acționezi în justiție? Să reclami la CSM? S-a sesizat Inspecția?
Alexandra Lăncrănjan: Nu validez în niciun fel astfel de comportamente și abordări și nu investesc timp și energie în acest subiect.
Alina Matei: Ce mesaj ai pentru cei care au scris acolo?
Alexandra Lăncrănjan: Absolut niciunul.
Alina Matei: La examenul de promovare la PTB când vei merge? La DNA sau DIICOT te-ai vedea lucrând?
Alexandra Lăncrănjan: În acest moment nu aș putea să îți spun o dată certă când voi merge la vreun examen de promovare sau la interviul pentru structurile specializate, mai ales că sunt alte lucruri care îmi acaparează atenția în prezent. Cred că voi merge atunci când voi simți că asta este ce îmi doresc și că este pasul pe care vreau să îl fac. Nu exclud nicio posibilitate de schimbare a locului unde îmi exercit profesia, iar atât DNA cât și DIICOT sunt instituții importante în sistemul judiciar care funcționează eficient, deci nu pot spune că nu m-aș vedea lucrând acolo. Cred că fiecare dintre noi are un ritm în care face lucrurile și sunt momente potrivite pentru fiecare etapă din carieră așa că nu pot să ghicesc ce se va întâmpla în viitor.
Alina Matei: O definiție, te rog, a procurorului român.
Alexandra Lăncrănjan: Nu am obiceiul de a crea cutiuțe pentru diferite tipuri de oameni și nu cred că se poate formula o definiție standard pentru categoria procurorul român. Ministerul Public este format din oameni cu calități diferite, cu trăsături de caracter diferite, cu temperament diferit și cu viziuni distincte. Este simplu de verificat acest lucru doar dacă luăm în calcul că sunt colegi care sunt foarte buni ca procurori de anchetă și supraveghere și alții care sunt foarte buni ca procurori de judiciar. Dar mă bucur că suntem diferiți, ai nevoie de omul potrivit la locul potrivit și asta nu ar fi posibil dacă am fi copii fidele ale unui model prestabilit. Ceea ce cred însă este că procurorii români sunt oameni inteligenți, care au învățat mult pentru a ajunge să exercite această profesie, că sunt de bună-credință, că își exercită funcția cu pasiune și că sunt profesioniști.
Alina Matei: Ce faci în timpul liber?
Alexandra Lăncrănjan: Dacă ar fi să răspund într-o singură propoziție, încerc să pun un întreg univers în câteva ore. Uneori timpul meu liber are un program mai strict decât timpul dedicat activităților profesionale. Citesc cât de mult pot, orice, de la beletristică la statistică, iar acum că am descoperit audiobook-urile ascult cât de mult pot, mai ales înainte de somn. Încerc să ajung la sport de câteva ori pe săptămână, deși nu îmi iese întotdeauna, ascult muzică, merg la teatru, operă, balet. O dată pe săptămână fac voluntariat la Institutul Oncologic și de două ori pe săptămână merg la cursurile de limba rusă. Din când în când ajung la lecțiile de balet și în restul timpului scriu. Iar când timpul liber înseamnă mai mult de câteva ore călătoresc, îmi place să descopăr locuri noi, oameni diferiți, perspective interesante asupra vieții.
Alina Matei: Dacă nu ar fi cafeaua de la Starbucks cu ce ți-ai începe ziua?
Alexandra Lăncrănjan: Ar fi minunat dacă aș putea să îmi încep ziua cu o cafea de la Starbucks, dar nu se întâmplă asta foarte des. Aștept să apară primul Starbucks non-stop sau măcar unul cu program de la ora 6 dimineața. Dar, după cum bine știi, cafeaua de la Starbucks este plăcerea mea vinovată înainte de a ajunge la birou și în zilele de weekend. Ziua o încep întotdeauna cu o cană de cafea, muzică și hrănit pisica. Apoi verificat mailul, stabilit programul care întotdeauna se va modifica la o secundă după ce este în ordine perfectă, rezolvat lucruri urgente și citit ce se mai întâmplă în lume.
Alin Todirică: Cum era studenta Alexandra Lăncrănjan în facultate? Ce profesori și-au adus decisiv aportul asupra alegerii acestei cariere?
Alexandra Lăncrănjan: Studenta Alexandra Lăncrănjan era ca orice alt student, cu o mie de idei și planuri, cu un univers propriu, cu sesiune de restanțe, cu materii care o pasionau și altele care nu îi trezeau interesul, cu prieteni, cu emoții înainte de examene, cu prima mare iubire. Nu am fost un student eminent, nu am fost în niciun caz un mic șoarece de bibliotecă, am învățat cu interes la materiile care mi s-au părut interesante, dar am avut și multe momente de scanat pe fugă cărțile cu mai puțin de o zi înainte de examen. Pentru mine, facultatea a fost o perioadă foarte plăcută și boemă, dar și primul pas spre maturizare, prima etapă în care a trebuit să decid cum vreau să fiu ca om atunci când voi fi mare.
Deși eram hotărâtă cu privire la profesia pe care o voi alege după terminarea facultății, au fost mulți profesori care mi-au influențat pasiunile sau interesul pentru anumite domenii și care, chiar după terminarea facultății, au fost un model pentru mine. Cu siguranță în topul personal ar fi Simina Tănăsescu, Valerian Cioclei, Corneliu Liviu Popescu și Aurel Ciobanu, deși fiecare a influențat parcursul meu profesional în mod diferit. Dacă pare destul de simplu de determinat de ce pentru un procuror criminologia și dreptul penal predate de Valerian Cioclei și seminarele de procedură penală ale lui Aurel Ciobanu ar lăsa o amprentă clară asupra carierei, în modul cel mai plăcut și benefic în ceea ce privește celelalte două cadre didactice lucrurile nu au fost chiar așa de vizibile, nici măcar pentru mine, decât după ce am trecut de etapa facultății. Corneliu Liviu Popescu a fost profesorul care a deschis pentru mine universul dreptului umanitar și al drepturilor omului, deși am picat cu brio examenul de PIDO în primul semestru al anului IV. Iar cu mintea de acum și fără spaima examenului de constituțional, Simina Tănăsescu este un model al profesionistului desăvârșit în fața căruia ai senzația că nu îți va ajunge o viață să citești suficient pentru a putea câștiga un argument.
Alin Todirică: Am văzut că sunteți prezentă și la evenimentele organizate de asociațiile studențești, chiar de curând ați participat la un eveniment organizat de ELSA București. Cât de important considerați că este pentru studenți să aibă contact cu profesioniștii dreptului?
Alexandra Lăncrănjan: Sunt prezentă la evenimentele organizate de asociațiile studențești, pentru că îmi sunt foarte dragi studenții și nu a trecut chiar așa mult timp de când am fost și eu student, iar atunci mi-aș fi dorit să existe un număr atât de mare de activități extracurriculare. Contactul studenților cu profesioniștii dreptului mi se pare un lucru firesc, mai ales că studentul care este acum în anul întâi peste patru ani va fi colegul meu, fie ca magistrat fie în altă profesie juridică. Cred că distanța între studenți și cei care au terminat cursurile universitare este una artificială și care nu aduce beneficii niciuneia dintre părți. Studenții trebuie să aibă modele în jurul lor, oameni cu care pot discuta, care îi pot îndruma, care le pot oferi o imagine reală a justiției. Iar profesionistul în drept este bine uneori să se întoarcă la școală, să ia pulsul comunității universitare, să vadă noile generații și să se adapteze cerințelor actuale.
Alin Todirică: Ce le-ați spune studenților care își doresc să aleagă magistratura? Există riscuri, tentații la tot pasul? Cât de mare este implicarea emoțională?
Alexandra Lăncrănjan: În primul rând, le-aș spune să verifice ce înseamnă să fii procuror sau judecător, să vadă singuri cum se desfășoară activitatea în instanțe și parchete și să aleagă în cunoștință de cauză, în mod matur și responsabil. Apoi, pentru că este necesar să intre la INM, le-aș spune să învețe, dar să nu facă din memoratul tratatelor punctul central al vieții lor, ne dorim magistrați care să analizeze textele de lege, să le treacă prin filtrul propriu și nu doar să le învețe pe de rost. Dar cred că cel mai important lucru ce trebuie spus este să fie siguri că pot ajunge orice își doresc în viață și că dacă te străduiești suficient de mult și vrei cu adevărat până la urmă o să iasă așa cum planifici.
În ceea ce privește riscurile și tentațiile, cred că ele există în orice profesie și că trebuie să fii conștient de ele. În mod natural, vor fi mai puține riscuri pentru integritatea fizică decât în cazul în care alegi profesia de pompier, dar sunt alte riscuri care trebuie luate în calcul. Nu știu dacă ar putea exista o listă cu toate problemele ce pot fi întâlnite, dar realitatea este că profesia de magistrat implică un volum mare de muncă, decizii pe care trebuie să le iei, îți afectează viața personală și timpul liber. Și apoi există problema implicării emoționale, nu suntem roboți, unele situații te vor afecta mai mult sau mai puțin și va fi necesar să le gestionezi. Cât de mult te implici emoțional este un aspect ce ține de fiecare în parte, unii sunt mai empatici, alții pot să păstreze distanța mai mult, dar ceea ce este important este să poți face diferența între emoțiile tale și ceea ce trebuie să faci. Mai greu decât să gestionezi implicarea emoțională propriu-zisă este să te educi să gândești în paradigma ”adevărul judiciar este uneori diferit de cel istoric și el rezultă doar din probe”.
Alin Todirică: Ce calități nu ar trebui să îi lipsească unui student pentru a deveni un bun procuror?
Alexandra Lăncrănjan: În mod esențial, nu trebuie să țină foarte mult la somnul de frumusețe, trebuie să fie un mare iubitor de cafea și pufuleți/eugenii și să nu dorească să aibă planuri bine determinate de tipul ”miercurea viitoare, la ora 16:00, mergem la film”. Glumesc, oarecum… Cred că cel mai important lucru este să își dorească să practice această profesie, să considere că aceasta este vocația sa și să aleagă să fie procuror pentru motivele potrivite, nu doar pentru că pare a fi o profesie ”cool”. În rest, rețeta perfectă poate fi rezumată în trei ingrediente: inteligență, intuiție și multă răbdare. Să fii hiperactiv, să poți să îți păstrezi calmul, să iei decizii rapid și să poți lucra cu oamenii ajută, însă, foarte mult.
Alina Matei: Un mesaj, te rog, pentru cititorii JURIDICE.ro. Data viitoare vorbim despre Coduri. Sper să nu fie peste 6 ani.
Alexandra Lăncrănjan: Știu că cititorii Juridice.ro sunt cu precădere colegi din sistemul de justiție și fiind o săptămână bună pentru meditat pare un moment prielnic ca fiecare dintre noi să se gândească la faptul că ne dorim în realitate același lucru, o societate normală cu o justiție stabilă și durabilă și că singurul mod de a le obține este să nu mai fim pe picior de război, ci în dialog și să construim.
Alina Matei: Mulțumesc pentru că ai stat de vorbă cu mine.
Alexandra Lăncrănjan: Întotdeauna o plăcere, mai ales că acum șase ani am început profesia tot cu JURIDICE.ro.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
