Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Instituţia mandatului european de arestare în România – „stat tampon” parte a Uniunii Europene
04.05.2016 | Andreea BREBU

JURIDICE - In Law We Trust

Tendinţa de liberalizare a circulaţiei de mărfuri şi persoane de pe teritoriul unui stat pe teritoriul unui alt stat a reprezentat un pas important în industria şi economia majorităţii statelor, iar de aici şi până la reinterpretarea noţiunii de „frontieră” atât din punct de vedere legal cât şi fizic, nu a mai fost decât un pas.

În cadrul Uniunii Europene, noţiunea de frontieră a căpătat în prezent un alt sens faţă de cel clasic. Astfel că, în conformitate cu realitatea actuală, fiecare stat beneficiază de cel puţin două tipuri de graniţe: cele proprii, unde verificările cetăţenilor din Uniunea Europeană sunt reduse la minim şi frontierele externe ale Uniunii Europene faţă de care fiecare stat membru se raportează în plan european. Acestora din urmă le este acordată o atenţie sporită din pricina necesităţii de reducere a riscului de criminalitate transfrontalieră şi terorism, mai ales în cazul acelor state în care frontierele proprii se suprapun cu graniţele externe ale Uniunii Europene şi care, de cele mai multe ori preiau şi rolul de stat tampon între Uniunea Europeană şi puterile vecine.

Avantajele şi dezavantajele diferitelor ipostaze în care s-a aflat România pot fi analizate prin prisma propriului istoric. În timp ce în perioada anterioară aderării la Uniunea Europeană graniţele statului erau aproape închise către ţările democratice, în prezent formalităţile privind îndeplinirea condiţiilor de vizitare sau şedere pe teritoriul altui stat a cetăţenilor români sunt cu mult reduse. Deşi avantajele se pot observa în diferite domenii precum comerţul, turismul, dezvoltarea personală a cetăţenilor ce au posibilitatea să vadă altfel de menatalităţi şi obiceiuri decât cele regăsite pe teritoriul statului român, în ultimele decenii discuţiile cu privire la criminalitatea transfrontalieră au devenit iminente la nivelul instituţiilor statului.

Problematica aplicării legii penale în spaţiu a fost analizată şi anterior intrării în vigoare a legislaţiei penale actuale deoarece importanţa subiectului referit este dată de necesitatea delimitării exacte a teritoriului în cadrul căruia legea penală este aplicabilă. Cu atât mai mult cu cât, urmare ameninţărilor reflectate în cifra criminalităţii raportată la nivel naţional cât şi european, se impune mai mult decât oricând interpretarea practică a acestor chestiuni sensibile în legătură cu stabilirea legii penale aplicabile în spaţiu. Depăşirea graniţelor unor activităţi infracţionale puse în seama unor grupuri infracţionale organizate se resimte mai acut începând cu  secolul trecut, dar o dată cu acordarea dreptului de liberă trecere a frontierei statelor europene, România se confruntă pe lângă aceste probleme ce ţin de criminalitatea organizată şi cu situaţii particulare în care persoane comit fapte prevăzute de legea penală fără niciun alt ajutor din partea altor persoane. Aceste din urmă cazuri, deşi individuale nu sunt nici pe departe izolate şi au mărit substanţial cifra criminalităţii transfrontaliere. Acesta este unul dintre cele mai mari dezavantaje ce a intervenit o dată cu ridicarea barierelor dintre România şi statele din Vestul Europei.

Situaţia nu este nici pe departe limitată la nivelul teritoriului României, ci este regăsită în majoritatea statelor, astfel că în ultima perioadă a fost din ce în ce mai des utilizat conceptul de cooperare judiciară internaţională. Astfel, infracţiuni precum terorismul, traficul de carne vie, de droguri, arme şi muniţii au devenit subiecte de dezbatere la nivel internaţional faţă de care noţiunea de cooperare judiciară internaţională a fost transpusă în mod concret în componentele esenţiale privind perfecţionarea şi adaptarea permanentă la nevoile actuale ale unui cadru legislativ ancorat în realitate care să se plieze pe problemele de criminalitate transfrontalieră.

Pentru ca acest cadru legislativ să aibă eficienţa dorită s-a impus existenţa unei cooperări concrete a cât mai multor state, materializată în tratate, acorduri, convenţii sau în cadrul Uniunii Europene a regulamentelor şi deciziilor aplicabile statelor membre iar pentru că fenomenul criminalităţii transfrontaliere a devenit tot mai intens, s-a născut necesitatea în plan instituţional de asigurare a unei logistici a instituţiilor cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii criminalităţii transfrontaliere.

Termenul de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu este unul nou, însă interpretarea acestuia a căpătat în contextul actual un sens cu totul diferit faţă de cel avut iniţial. Dacă la început cooperarea între state se rezuma la soluţionarea unor interese de cele mai multe ori personale ale monarhilor sau conducătorilor acelor state, astăzi interesul este unul general ce priveşte statul şi securitatea naţională. Prin deciziile pe care liderii lumii le iau în prezent este vizată cu prioritate, protecţia cetăţenilor.

Tot mai ancorate în dreptul intern, extrădarea şi mandatul european de arestare nu mai sunt doar noţiuni ce ţin de cooperarea judiciară internaţională, ci printr-o abordare internă acestea reprezintă aspecte particulare ale aplicării legii penale în spaţiu. Atenţia acordată de legea penală română cetăţenilor se reflectă în principiile ce guvernează aplicarea legii penale în spaţiu în acord cu drepturile omului şi condiţiile în care statul român acceptă să dea curs unor cereri de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare. Aceste instituţii de drept nu trebuie să acţioneze cu două tăişuri aşa cum a fost situaţia ce le-a favorizat apariţia şi dezvoltarea, ci trebuie să inspire siguranţă în rândul cetăţenilor şi sentimentul de protecţie legală. Din aceste motive, prezumţia de nevinovăţie ar trebui să primeze faţă de orice alte aspecte iniţiale, iar pentru cazuri evidente în care persoana este în mod vădit nevinovată iar mandatul european de arestare a fost emis dintr-o greşeală pe numele acesteia, este justificată posibilitatea statului român de a face proba nevinovăţiei persoanei respective. Legea dă posibilitatea instanţelor române doar de verificare a condiţiilor privind cerinţele formulării unei cereri de extrădare, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru o anumită faptă precum şi a condiţiilor de procedură obligatorii ce trebuie îndeplinite, fără a se putea pronunţa cu privire la vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane. Demnitatea şi libertatea umană sunt chestiuni foarte sensibile în astfel de situaţii dat fiind că pentru a se da curs unei cereri de predare a unui alt stat, persoana pe numele căruia a fost formulată cererea trebuie reţinută şi înmânată de către autorităţile române solicitantului. Pe toată această perioadă se limitează libertatea persoanei şi se aduce atingere în mod inevitabil demnităţii acesteia, cauzându-se în unele cazuri suferinţe membrilor de familie ce cu greu se pot remedia, indiferent de decizia instanţelor străine.

Pe de altă parte, cu toate că în unele state este prevăzută şi verificarea vinovăţiei persoanei înainte de a se da curs unei astfel de cereri de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare, această posibilitate a fost criticată datorită faptului că cererea de extrădare sau de predare nu îşi mai găseşte justificarea din moment ce persoanei i-a fost deja stabilită vinovăţia cu privire la fapta ce i se impută. Prin urmare niciuna dintre cele două variante, de altfel radicale, nu pare a fi soluţia optimă pentru aceste instituţii, de aceea se justifică tot mai mult înlocuirea acestor aspecte practice în vigoare, cu soluţii intermediare astfel încât, în situaţia în care o persoană este în mod vădit nevinovată în legătură cu faptele pentru care este formulată o cerere de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare, aceasta să îşi poată demonstra nevinovăţia sau eroarea a cărei victimă este fără a i se mai aduce atingere libertăţii şi fără a mai fi predată statului solicitant.

Aceste aspecte constatate în practică duc la concluzia că, deşi urmare aderării la Uniunea Europeană, a avut  loc o cedare voluntară a unei părţi din suveranitatea statului român către acest organism supranaţional, procesul tot mai intens de combatere a criminalităţii transfrontaliere se impune să rămână în concordanţă cu respectarea drepturilor omului şi cu principiile aplicării legii penale în spaţiu, fără a denatura rolul instrumentelor de cooperare judiciară în materie penală.

Andreea Brebu



PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.