« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Excluderea de la licitaţii din pricina insolvenţei. Probleme din practică și soluții
06.05.2016 | Adrian Ștefan CLOPOTARI

JURIDICE - In Law We Trust

Adrian Ștefan Clopotari

Adrian Ștefan Clopotari

A. Preambul

Dincolo de definiția tehnică a insolvenței, pentru un terț neprofesionist afirmația „firma mea a intrat în insolvenţă” are cel mai adesea doar două înţelesuri, ambele cu numitor comun negativ: a) trebuie să mă feresc să fac afaceri cu tine; b) scopul tău e să nu-ţi mai plăteşti datoriile.

Deschiderea procedurii echivalează cu dispariţia încrederii. Iar fără încredere, debitorul e ca un alpinist fără cârlige, aflat în cădere liberă spre prăpastia numită faliment.

Nu putem condamna această percepţie, întrucât ea e produsul experienţelor generale privind insolvenţa. Invariabil se ajunge la întrebarea: „păi care e proporţia de reorganizări de succes din totalul dosarelor?” Ca şi cum răspunsul nu ar fi suficient de umilitor, chestiunea e urmată de o alta: „în ce procent au fost achitate datoriile din tabelul definitiv prin planul declarat reuşit?” Dezolant e că aceste întrebări nu sunt retorice, cel mai adesea neprofesionistul fiind cinstit interesat.

Dar una e legea şi altele sunt cauzele pentru care reorganizările de succes nu au acces în portofoliul practicienilor în insolvenţă, ci mai degrabă într-un muzeu la secţiunea exponate rare. Legislaţia insolvenţei e croită spre ajutarea debitorului în redresare, în timp ce cauzele numărului imens de falimente sunt legate mai degrabă de starea deja precară a debitoarei la momentul la care e cerută deschiderea procedurii.

Pe de altă parte, pentru un terț profesionist, afirmația „firma mea a intrat în insolvență” poate conduce şi la concluzii diametral opuse: a) ţi-ai cerut insolvenţa ca să-ţi salvezi afacerea; b) scopul tău e să-ţi plăteşti datoriile, altfel ţi-ai fi cerut direct falimentul.

Deschizând cutia cu vopsea a insolvenţei, debitorul este zugrăvit cu paradoxuri: e adevărat că am probleme financiare, dar purtaţi-vă ca şi cum nu le-aş avea; am deplina conducere a activităţii, dar fără avizarea practicianului activităţile sunt nule; legea vă încurajează să mă creditaţi, dar nu vă spune clar cum vă este restituit creditul.

Vopseaua este permanentă însă legea atrage atenţia că debitorul nu poate fi discriminat din pricina stării de insolvenţă. Până la proba contrară şi eventuală ridicare a dreptului de administrare, acesta e de bună-credinţă, intrând în procedură din cauze neimputabile. Dârz sau firav, după caz, debitorul face primii paşi, spre continuarea activităţilor curente. Cu această ocazie, participă şi la licitaţii.

În acest moment, debitorul entuziast află cu stupoare că legea nu era una, ci un întreg amalgam. Şi că legiuitorul nu e unul, ci o gloată, care la început a fost aşezată cuminte în aceeaşi vază, întru bună-înţelegere, dar care pe urmă s-a spart şi a început să-şi crească flori egoiste, acum într-o eternă înghionteală spre supremaţie.

Acesta este şi cazul licitaţiilor publice. Legea insolvenţei îi face vânt debitorului cu o bătaie pe umăr, asigurându-l că nu este nicio problemă. În acelaşi timp, la spate îşi ţine degetele încrucişate: nu sunt în ograda ei prevederile care-i vor pune piedică debitorului, ci în alte legi.

Aşadar care este socoteala de acasă şi supriza din târg?

B. Principiile

Regula expres stabilită de legea națională de insolvență este că debitorul aflat în observație sau reorganizare are aceleași drepturi ca o societate care nu se găsește în insolvență. Prin urmare, nimeni nu-i poate imputa starea de insolvență ca motiv pentru îngrădirea unor drepturi, de care ar beneficia în situația în care nu ar fi deschisă procedura.

Astfel, art. 154²  din Legea nr. 85/2006 și art. 341 din Legea nr. 85/2014 arată că „orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului. Dispoziţiile contrare se abrogă”.

Mai mult decât atât, Legea nr. 85/2014 arată expres la art. 77 că „debitorul aflat în procedura insolvenţei nu poate fi împiedicat să participe la licitaţii publice pentru motivul deschiderii procedurii”.

C. Beţele din roatele principiilor

Băţul 1. OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii

1.1. Achitarea creanţelor bugetare. Art. 181 din OUG nr. 34/2006 arată că: „autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: (…) c) nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit”.

Deschiderea procedurii de insolvenţă face ca impozitele, taxele şi contribuţiile de asigurări sociale născute anterior procedurii să fie recuperate colectiv şi concursual de toţi creditorii. Acest lucru înseamnă că debitorul nu le va putea achita decât strict în limitele impuse de lege: prin plăţi în reorganizare sau distribuiri în faliment. Debitorul nu le va putea plăti de bună voie, fiind ţinut să respecte prevederile stricte ale legii insolvenţei, în timp ce creditorul bugetar este silit să aştepte îndestularea prin modalităţile sus-enumerate, neputând forţa debitorul să-i achite datoria.

Pentru aceste motive, menţiunea „în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în ţara în care este stabilit” de la lit. c) de la art. 181 din OUG nr. 34/2006, pentru o debitoare în insolvenţă, trebuie interpretată ca fiind „în conformitate cu prevederile legii insolvenţei”.

În aceste condiţii, este necesară o împărţire a datoriilor debitoarei: anterioare şi ulterioare procedurii. Astfel, debitorul nu poate fi sancţionată pentru motivul că are datorii bugetare neachitate anterioare deschiderii procedurii, ci eventual strict pentru cele curente.

Totuşi proba datoriilor se realizează printr-un certificat de atestare fiscală, de la care ne-am aştepta să prevadă o separaţie a obligaţiilor. Nu este cazul, întrucât legiuitorul nu a sincronizat decât în parte normele fiscale cu cele privind procedura insolvenţei.

Astfel, art. 157 şi 159 din C. proc. fiscală[1], precum şi dispoziţiile Ordinului nr. 3654/2015 privind procedura de eliberare a certificatului fiscal[2] arată că:

a) în certificatul fiscal sunt menţionate toate datoriile către buget;

b) în ceea ce priveşte debitoarele aflate în insolvenţă, nu sunt considerate obligaţii fiscale restante creanţele cu termene de plată viitoare stabilite în programul de plăţi prin planul de reorganizare.

În condiţiile în care nicio procedură de insolvenţă nu este deschisă direct în reorganizare, se pune întrebarea dacă creanţele anterioare bugetare înscrise la masa credală vor fi înscrise în certificatul fiscal eliberat în faza de observaţie? Răspunsul este afirmativ.

Şi atunci debitorul aflat în observaţie poate fi exclusă de la o licitaţie motivat de faptul că în certificatul fiscal figurează creanţe bugetare anterioare deschiderii procedurii?

Chiar dacă răspunsul pare evident, argumentarea acestuia nu mai pare atât de evidentă, în condiţiile în care textul legal cataloghează aceste creanţe ca fiind restanţe bugetare. Aşadar, teoretic autoritatea contractantă poate să excludă debitorul de la licitaţie conform textului fiscal, însă încălcând textul insolvenţei.

Conform actualei reglementări, credem că ANAF ar trebui să dea prioritate legii speciale a insolvenţei și din oficiu să precizeze la secţiunea D lit. b) a certificatului fiscal[3] că debitorul se găseşte sub protecţia Legii nr. 85/2014, iar executarea silită a creanţelor fiscale este suspendată de drept prin efectul legii. Cererea de eliberare a certificatului depusă de către contribuabil este tipizată, iar în formularul standard nu există un chenar unde contribuabilul poate solicita expres să se facă menţiune că este necesară separaţia creanţelor în anterioare şi ulterioare procedurii. Cu toate acestea, nimic nu-l împiedică ca odată cu cererea să depună separat un înscris în care să-şi exprime doleanţele.

1.2. Deschiderea procedurii de faliment. Art. 181 din OUG nr. 34/2006 arată că: „autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziţie publică orice ofertant/candidat care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a) a intrat în faliment ca urmare a hotărârii pronunţate de judecătorul-sindic;

Facem vorbire de această prevedere pentru a expune premisa capitolului următor. Astfel, punctăm trei observaţii:

a) 181 nu instituie o obligaţie de excludere, ci conferă un drept de apreciere al autorităţii contractante. Aceasta „are dreptul”;

b) 181 lit. a) nu dă dreptul autorităţii contractante de a exclude debitorul de la licitaţii când aceasta se găseşte în observaţie/reorganizare;

c) 181 lit. a) a fost introdusă în vederea respectării Directivei UE 2014/24/UE[4], respectiv art. 57 alin. (4) lit. b) care arată că: „autoritățile contractante pot exclude sau statele membre le pot solicita acestora să excludă de la participarea la o procedură de achiziție publică orice operator economic aflat în oricare din următoarele situații: b) dacă operatorul economic este în stare de faliment sau în situație de insolvență sau de lichidare, de administrare judiciară, de concordat preventiv, de încetare a activității sau în orice altă situație similară care rezultă în urma unei proceduri de aceeași natură prevăzute de legislația și reglementările naționale; În pofida literei (b) de la primul paragraf, statele membre pot solicita sau pot dispune posibilitatea pentru autoritatea contractantă de a nu exclude un operator economic care se află într-una dintre situațiile menționate la litera respectivă atunci când autoritatea contractantă a stabilit că operatorul economic în cauză va fi capabil să execute contractul, ținând cont de normele naționale aplicabile și de măsurile privind continuarea activității în cazul situațiilor menționate la litera (b)”.

Observăm că Directiva UE instituie o regulă importantă: starea de insolvenţă nu conduce automat la decăderea acesteia din dreptul de a participa la licitaţii publice iar autoritatea contractantă trebuie să facă o analiză de la caz la caz şi să verifice obiectiv dacă debitorul are capacitatea efectivă de a executa contractul licitat.

Băţul 2. Regulamentul (UE, Euratom) 2015/1929[5] al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii

2.1. Aplicabilitate. La prima vedere ar părea că Regulamentul UE privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii nu are nici o legătură cu licitaţiile naţionale la care participă debitorul. Cu toate acestea, actul este aplicabil tuturor licitaţiilor naţionale au obiectul finanţat din bani europeni. Aşadar, Regulamentul UE 1929 are o largă aplicare, având în vedere că cele mai multe contracte pentru proiecte mari sunt finanţate din bugetul Uniunii.

Sursa de finanţare a contractului poate fi identificată din cererea de oferte/invitaţia de participare publicată de autoritatea contractantă pe site-ul seap.ro. Conform art. 125 alin. (2) lit. g) din OG nr. 34/2006 este obligatorie menţionarea „sursei de finanţare” pentru contractul licitat.

Regulamentele UE se aplică direct în legislaţia statelor membre, putând fi considerate ca fiind legea în vigoare în România. Spre comparaţie, directivele UE nu sunt de imediată aplicare, ele reprezentând obligaţii de legiferare stabilite de UE în sarcina statelor membre. Astfel, acestea trebuie să-şi adopte propriile legi care să transpună prevederile directivelor. În situaţia în care statele membre nu au adoptat astfel de legi, prevederile directivei nu se substituie.

Prin urmare, dacă o situaţie juridică (procedura de înscriere la licitaţii cu fonduri UE) este reglementată atât de un Regulament UE, cât şi de o lege naţională, atunci Regulamentul are prioritate.

2.2. Prevederi problematice

2.2.1 Regulamentul 2012/966[6]. Regulamentul 2015/1929 a înlocuit Regulamentul 2012/966 de la data de 01.01.2016. Această menţiune este importantă, întrucât autorităţile contractante încă invocă prevederile Regulamentului 966 la data prezentă, cel mai probabil din pricina lipsei informării privind noile prevederi.

Regulamentul 2015/1929 aduce îmbunătăţiri substanţiale Regulamentului 2012/966 în ceea ce priveşte participarea la licitaţii a unei debitoare aflate sub incidenţa legii insolvenţei.

Articolul 106 reglementat de Regulamentul 966/2012: „Criterii de excludere aplicabile participării la proceduri de achiziții (1) Sunt excluși de la participarea la procedurile de achiziții candidații sau ofertanții care: a) se află în stare de faliment sau fac obiectul unei proceduri de lichidare sau de administrare judiciară, au încheiat concordate judiciare, și-au suspendat activitatea economică sau fac obiectul unei proceduri în urma acestor situații sau se află în situații similare în urma unei proceduri similare prevăzute de legislația sau de reglementările naționale (…) Literele (a)—(d) de la primul paragraf nu se aplică în cazul achiziției de bunuri în condiții deosebit de avantajoase fie de la un furnizor care își lichidează activitatea definitiv, fie de la administratori judiciari sau lichidatori în cazul unui faliment, prin intermediul unui concordat judiciar sau printr-o procedură similară, prevăzută de legislația națională”.

Observăm că textul este destul de vehement: „sunt excluşi”. Astfel autoritatea contractantă nu are un drept de alegere. Apoi, paleta de subiecţi este largă, simplele dificultăţi financiare fiind suficiente pentru a justifica excluderea: sunt avute în vedere şi debitoarele care au încheiat concordate preventive, aşadar care nici măcar nu se găseau în insolvenţă, dar se aflau în plin proces de evitare controlată a acesteia.

În baza acestui text, din 2012 până la 31.12.2015, autorităţile contractante au putut exclude legal debitoarele aflate în observaţie sau reorganizare[7], chiar dacă art. 154²  din Legea nr. 85/2006 și art. 341 din Legea nr. 85/2014 arătau că posibilele sancţiuni pentru motivul insolvenţei erau posibile doar de la data deschiderii procedurii de faliment. Legea naţională nu are întâietate asupra Regulamentului UE.

2.2.2. Regulamentul 2015/1929. De la 01.01.2016, Regulamentul 966/2012 a fost modificat de prevederile Regulamentului 2015/1929.

Art. 106 alin (1) arată că: „autoritatea contractantă exclude un operator economic de la participarea la proceduri de achiziții reglementate de prezentul regulament în cazul în care: (a) operatorul economic este în stare de faliment, în situație de insolvență sau de lichidare, activele sale sunt administrate de un lichidator sau de o instanță, se află în stare de concordat preventiv, de suspendare a activității sau în orice altă situație similară care rezultă în urma unei proceduri similare prevăzute în legislația sau în reglementările naționale.

Până aici, observăm că singura diferenţa minoră între art. 106 din Regulamentul 1929 faţă de Regulamentul 966 este că a fost înlocuită noţiunea de „administrare judiciară” cu cea de „insolvenţă”.

Cu toate acestea, Regulamentul 1929 vine cu adăugiri importante, excepţii, care duc la concluzia că autoritatea contractantă are obligaţia de a verifica de la caz dacă debitorul aflat în insolvenţă este în măsură să execute contractul licitat.

Astfel alin. (7) arată că:autoritatea contractantă, ținând cont, după caz, de recomandarea comitetului menționat la articolul 108, nu exclude un operator economic de la participarea la o procedură de achiziții dacă: operatorul economic a luat măsurile corective menționate la alineatul (8) de la prezentul articol, demonstrându-și astfel fiabilitatea. Prezenta dispoziție nu se aplică în cazul menționat la alineatul (1) litera (d) de la prezentul articol[8]; b) este indispensabil să se asigure continuitatea serviciului, pe o perioadă limitată, până în momentul luării măsurilor corective specificate la alineatul (8) de la prezentul articol; c)  o astfel de excludere ar fi disproporționată, pe baza criteriilor menționate la prezentul articol alineatul (3)”.

Art. 106 alin. (8): „Măsurile menționate la alineatul (7), care remediază situația de excludere, pot include în special: (a) măsuri care urmăresc identificarea originii situațiilor care au dus la excludere și măsuri concrete tehnice, organizaționale și de personal în cadrul domeniului de afaceri relevant luate de operatorul economic, adecvate pentru corectarea comportamentului și pentru prevenirea repetării acestuia; (b) dovada că operatorul economic a luat măsuri de compensare sau de despăgubire pentru prejudiciul adus intereselor financiare ale Uniunii prin faptele subiacente care au dus la situația de excludere; (c) dovada că operatorul economic a plătit sau a asigurat plata oricărei amenzi impuse de o autoritate competentă sau a oricăror contribuții sau taxe menționate la alineatul (1) litera (b)”.

art. 106 alin. (3):  „Orice decizie a autorității contractante adoptată în temeiul articolelor 106-108 sau, după caz, orice recomandare a comitetului menționat la articolul 108 se ia în conformitate cu principiul proporționalității, ținând cont în special de gravitatea situației, inclusiv de impactul asupra intereselor financiare și a imaginii Uniunii, de perioada scursă de la conduita relevantă, de durata și de caracterul repetitiv al acesteia, de premeditare sau de gradul de neglijență, de cuantumul limitat în discuție pentru alineatul (1) litera (b) de la prezentul articol sau de orice alte circumstanțe atenuante, precum măsura în care operatorul economic colaborează cu autoritatea competentă relevantă și contribuția acestuia la investigație recunoscută de autoritatea contractantă sau informarea cu privire la situația de excludere prin intermediul declarației menționate la alineatul (10) de la prezentul articol”.

 Comentarii:

1. noua legislaţie europeană interzice excluderea automată de la proceduri de licitaţie a debitoarele aflate în observaţie/reorganizare;

2. textele europene nu fac distincţie între societăţi în insolvenţă şi societăţi fără probleme financiare, ci între societăţi capabile să-şi execute obligaţiile licitate şi societăţi incapabile să şi le execute;

3. autoritatea contractantă este obligată să analizeze dacă debitorul aflat în observaţie/reorganizare îşi va putea executa concret obligaţiile licitate;

4. autoritatea contractantă are dreptul să supună analizei fiabilitatea debitoarei doar în cursul procedurii de atribuire, nu şi după ce contractul a fost câştigat de debitoare;

5. legea insolvenţei reglementează suficiente mecanisme care oferă garanţii privind fiabilitatea debitoarei şi preîntâmpinarea unor conduite păguboase pentru creditori, astfel că însăşi hotărârea de deschidere a procedurii generale va constitui un motiv de aviz pozitiv;

6. textul „măsuri care urmăresc identificarea originii situațiilor care au dus la excludere și măsuri concrete tehnice, organizaționale și de personal în cadrul domeniului de afaceri relevant luate de operatorul economic, adecvate pentru corectarea comportamentului și pentru prevenirea repetării acestuia” nu poate fi interpretat în sensul în care debitorul este descalificat dacă nu va prezenta raportul de cauze sau planul de reorganizare confirmat. Acestea sunt acte care nu sunt întocmite concomitent cu deschiderea procedurii, iar debitorul nu poate fi sancţionat pentru că legea impune întocmirea acestora după un timp relativ îndelungat de la deschiderea procedurii;

7. (8) de la art. 106 nu reglementează situaţii exahustive în care debitorul îşi poate proba fiabilitatea. Legiuitorul european face menţiunea „pot include în special”, ceea ce înseamnă că este efectuată doar o enumerare exemplificativă;

8. autoritatea contractantă are dreptul să ceară informaţii care nu sunt incluse în dosarul de participare, dar care sunt în măsură să probeze fiabilitatea debitoarei.

În cazul în care autoritatea contractantă exclude debitorul de la procedura de licitaţie, se poate formula contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Apoi, Decizia Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor se poate ataca cu plângere la Curtea de Apel. În cele din urmă, justiţiabilul se poate adresa şi Curţii Europene de Justiţie[9]. Arătăm în acest sens, că există practică favorabilă în sensul admiterii plângerilor debitoarelor aflate în insolvenţă la nivelul Curţilor de Apel[10].

D. Încotro?

Legislaţia achiziţiilor publice este în schimbare. Proiectul de lege adoptat de Senat la data de 09.02.2016, aflat în prezent pe masa Camerei Deputaţilor[11] are în vedere punerea în acord a legislaţiei naţionale cu prevederile Directivei UE 2014/24/UE, dar şi cu cele are Regulamentului 2015/1929.

Astfel, la art. 166 se arată că: „(1) Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică/acordului-cadru orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a) a încălcat obligaţiile stabilite potrivit Art. 51, iar autoritatea contractantă poate demonstra acest lucru prin orice mijloc de probă adecvat, cum ar fi decizii ale autorităților competente prin care se constată încălcarea acestor obligații[12]; b) împotriva operatorului economic s-a deschis procedura de insolvenţă, potrivit dispozițiilor legale, cu excepția situației în care operatorul economic se află în reorganizare judiciară; (2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1) lit. b), autoritatea contractantă are dreptul de a nu exclude din procedura de atribuire un operator economic împotriva căruia s-a deschis procedura generală de insolvenţă și care se află în perioada de observație atunci când, pe baza informaţiilor şi/sau documentelor prezentate de operatorul economic sau în orice alt mod, stabilește că operatorul economic în cauză are capacitatea de a executa contractul de achiziţie publică/acordulcadru, ţinând cont de măsurile adoptate de respectivul operator privind continuarea activităţii”.

Schimbări ale legilor au fost, sunt şi vor mai fi. Avem un tsunami legislativ, în care dacă profesioniştii se pierd uneori, neprofesioniştii se îneacă mereu. Nu mai avem drept, ci mărgele răsfirate ale salbei numită drept. Trebuie unificate, dar nu printr-o nouă modificare legislativă. Poate o prealabilă schimbare a legiuitorului ar profita.


[1] Art. 157 alin. (1) „prin obligaţii fiscale restante se înţelege: a) obligaţii fiscale pentru care s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată; b) diferenţele de obligaţii fiscale principale şi accesorii stabilite prin decizie de impunere, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1). Alin. (2) Nu sunt considerate obligaţii fiscale restante: a) obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată prevăzut în actul de acordare a înlesnirii; b) obligaţiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) obligaţiile fiscale cu termene de plată viitoare stabilite în planul de reorganizare judiciară aprobat în condiţiile legii”. Art. 159 alin. (2) din C. proc. fiscală arată că certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa creanţelor fiscale a organului fiscal local şi cuprinde obligaţiile fiscale restante şi, după caz, obligaţiile fiscale scadente până în prima zi a lunii următoare depunerii cererii, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal local în vederea recuperării”.
[2] Ordinul nr. 3654 din 15 decembrie 2015 privind aprobarea procedurii de eliberare a certificatului de atestare fiscală, a certificatului de obligaţii bugetare, precum şi a modelului şi conţinutului acestora prevede la art. 6 că actul are 4 secţiuni: „a) secţiunea A „obligaţii fiscale şi alte obligaţii bugetare”; b) secţiunea B „sume de rambursat/restituit”; c) secţiunea C „informaţii pentru verificarea eligibilităţii contribuabililor pentru accesarea fondurilor nerambursabile”; d) secţiunea D „alte menţiuni”. La secţiunea A se înscriu: a) totalul obligaţiilor fiscale principale şi al obligaţiilor fiscale accesorii restante, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii şi nestinse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală; b) totalul obligaţiilor bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central competent în vederea recuperării, inclusiv amenzi datorate bugetului de stat, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii şi nestinse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală. La secţiunea A nu se cuprind: a) obligaţiile fiscale eşalonate la plată, cu excepţia ratelor neachitate la termenele stabilite în graficul de eşalonare la plată; b) sumele reprezentând creanţe fiscale stabilite prin acte administrative fiscale, a căror executare este suspendată în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi accesoriile aferente acestora, individualizate în decizii comunicate anterior suspendării executării actului administrativ fiscal; c) sumele reprezentând amenzi contravenţionale pentru care s-au formulat plângeri în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare; d) sumele cu termene de plată viitoare datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat”.
[3](8) La secţiunea D se înscriu: a) la pct. I şi II – informaţiile prevăzute la alin. (5); b) la pct. III – menţiuni relevante pentru situaţia fiscală a contribuabilului, cum ar fi eşalonare/plan de reorganizare confirmat, în curs de derulare; menţiuni referitoare la starea obligaţiilor fiscale astfel cum au fost solicitate prin cerere, cum ar fi: aflate în executare silită, suspendate la executare silită în condiţiile legii, menţiuni cu privire la situaţia prevăzută la art. 157 alin. (3) din Codul de procedură fiscală; c) la pct. IV – sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul le are de încasat de la autorităţile contractante, inclusiv numărul şi data documentului emis de autoritatea contractantă”.
[4] Disponibil aici.
[5] Poate fi consultat integral aici.
[6] Poate fi consultat integral aici.
[7] Deşi e posibilă o discuţie asupra înţelesului noţiunii de „administrare judiciară”.
[8] Lit. d): „s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă că operatorul economic se face vinovat de oricare dintre următoarele: (i) fraudă, în sensul articolului 1 din Convenția privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, redactată în baza Actului Consiliului din 26 iulie 1995 (9); (ii) corupție, așa cum este definită la articolul 3 din Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene, redactată în baza Actului Consiliului din 26 mai 1997 (10) și a articolului 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (11), precum și corupție așa cum este definită în dreptul țării în care se află autoritatea contractantă sau al țării în care este stabilit operatorul economic sau al țării în care se execută contractul; (iii) participarea la o organizație criminală, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (12); (iv) spălare de bani sau finanțarea terorismului, așa cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13); (v) infracțiuni aferente terorismului sau infracțiuni legate de activități teroriste, așa cum sunt definite la articolul 1, respectiv la articolul 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (14), sau instigare, complicitate sau tentativă de a săvârși astfel de infracțiuni, în sensul articolului 4 din respectiva decizie; (vi) exploatarea prin muncă a copiilor sau alte forme de trafic de persoane, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (15)”;
[9] art. 108 alin. (11) din Regulamentul 2015/1929: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența judecării pe fond a unei decizii prin care autoritatea contractantă exclude un operator economic și/sau îi impune o sancțiune financiară, inclusiv pentru reducerea sau extinderea duratei excluderii și/sau pentru anularea, reducerea sau mărirea sancțiunii financiare impuse”.
[10] A se vedea, Decizia nr. 2732/2012 a Curţii de Apel Piteşti, ce poate fi consultată integral aici. Decizia nr. 2766/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, ce poate fi consultată integral aici. Decizia nr. 4024/2013 a Curţii de Apel Galaţi, ce poate fi consultată integral aici. Decizia nr. 4963/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, ce poate fi consultată integral aici.
[11] Procesul legislativ poate fi urmărit aici.
[12] Art. 51 alin. (1): „Autoritatea contractantă are obligaţia să precizeze în documentaţia de atribuire reglementările obligatorii în domeniile mediului, social şi al relaţiilor de muncă, stabilite prin legislaţia adoptată la nivelul Uniunii Europene, legislaţia naţională, prin acorduri colective sau prin tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale în aceste domenii, care trebuie respectate pe parcursul executării contractului de achiziţie publică sau să indice instituţiile competente de la care operatorii economici pot obţine informaţii detaliate privind reglementările respective. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), autoritatea contractantă are totodată obligaţia de a solicita operatorilor economici să indice în cadrul ofertei faptul că la elaborarea acesteia au ţinut cont de obligaţiile relevante din domeniile mediului, social şi al relaţiilor de muncă”.


Av. Adrian Ştefan Clopotari
Practician în insolvenţă
Departamentul de Pregătire Profesională şi Audit al CITR

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.