Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Procedură civilă
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

O chestiune de timp: „în termen de cel mult 20 de zile”, de la data înregistrării cererii sau „de îndată, în raport de data stabilită de programul Ecris”?
06.05.2016 | Liviu-Alexandru VIOREL, Mihail DINU

JURIDICE - In Law We Trust

Motto: ”Schimbarea este singurul lucru neschimbător” – Arthur Schopenhauer (1788-1860), filosof german.

Rezon: În ceea ce privește Noul Cod de procedură civilă, („NCPC”) nimic nu este vizat spre neschimbare – autorii.

I. Faptele

La data de 24.11.2015 a fost înregistrată la Senat o propunere legislativă pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (L 101/2016).

În esenţă, una dintre modificările previzionate a fost reprezentată de substituirea termenului de debut a procedurii de verificare a regularităţii cererii, exprimat prin sintagma „de îndată”, cu termenul de „cel mult 20 zile”, potrivit celor evidenţiate mai jos.

Art. 200 alin. (1) NCPC

Forma în vigoare Propunerea legislativă
Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197. Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, în termen de cel mult 20 zile, dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197.

Art. 201 alin. (1) NCPC

Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165. Judecătorul, în termen de cel mult 20 zile de la constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165.

II. Punctul de vedere al Guvernului

Într-un registru oarecum hazliu, Guvernul României a exprimat un punct de vedere tranşant, în sensul că nu susţine propunerea legislativă, pentru că s-ar înlocui termenul „de îndată” cu un termen mai mare (?!), a cărui durată este de 20 de zile, împrejurare care nu ar putea conduce la urgentarea soluţionării cauzei [1].

III. Votul din Senatul României

În loc să adopte propunerea legislativă – cu amendamentele de rigoare –, un grup de parlamentari derutați şi/sau rupți de practică ce compun Senatul României a hotărât respingerea acesteia, în preajma sărbătorilor pascale, cu o zi înainte de împlinirea termenului pentru adoptare tacită, cu o majoritate covârşitoare ce ar putea fi echivalată – cu exagerările de rigoare – unei veritabile unanimităţi: 80 pentru respingere, 4 pentru adoptare şi 3 abţineri.

IV. Contextul normativ

Este binecunoscut faptul că actualul cadru reglementar ce a marcat istoria involuției recente a procedurii civile este viciat de interpretarea osificată consfințită prin hotărâri ale CSM şi ale colegiilor de conducere ale instanţelor, cu forță inferioară NCPC, prin intermediul cărora, în goana către obținerea, în mod convenabil, a unui capital de încredere, CSM a găsit de cuviință să creeze premisele compensării unui sistemic deficit organizatoric (necorectat prin numeroasele pârghii avute la dispoziție) cu un termen de recomandare prin care se întârzie, în mod voit, începerea procedurii de verificare și regularizare a cererii. Pe durata acestui termen, ce survine în chiar faza incipientă a procesului civil, în chip nefiresc, în loc să înregistreze un avânt, activitatea procesuală stagnează, contrar intereselor justițiabililor, a filozofiei NCPC concretizate îndeosebi prin crearea pilonului procesului echitabil în termen optim și previzibil și, nu în cele din urmă, a jurisprudenței Curții EDO.

Fără a reitera explicaţiile, criticile și reflecțiile noastre precedente expuse cu prilejul unui studiu anterior [2] prin care am analizat interpretarea nefericită a unităţii semantico-sintactice „de îndată”, ce induce ideea unei stări de incertitudine perpetuă, rămânem consecvenţi opiniei – susținute de jurisprudența cristalizată a Convenției EDO în materia atitudinii culpabile a statului în stabilirea rezonabilității duratei procesului – că pentru intervalul de timp scurs fără ca instanţa să întreprindă vreo altă activitate (cu excepţia înregistrării cererii) şi până la care cererea este verificată de către instanță, Guvernul nu poate oferi o explicație (nu atât) plauzibilă, (cât) satisfăcătoare de natură a exonera statul român de răspundere din perspectiva prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia EDO.

Este adevărat că o supraîncărcare temporară a rolului instanțelor nu este susceptibilă să antreneze răspunderea internațională a unui stat contractant, în măsura în care acesta din urmă ia măsuri de remediere adecvate, cu promptitudinea necesară [3]. În cazul de față însă încărcătura nu are caracter vremelnic, iar statul nu a luat măsurile de corecție ce s-ar fi impus.

Nu numai că acuta disfuncționalitate a grevării excesive a rolului instanțelor nu reprezintă o justificare pentru depășirea duratei rezonabile a procesului pentru Curtea EDO [4], dar generalizarea sa este chiar imputabilă statului român[5], care ar fi avut îndatorirea de a-şi organiza propriul sistem de drept astfel încât oricine să poată obţine o decizie finală într-un termen rezonabil[6].

Din perspectiva standardului auto-impus de soluționare a cauzei în termen optim și previzibil, soluţia experimentală a raportării termenului „de îndată” la momentul datei recomandate s-a dovedit a fi un eşec de proporții uzinale ce a creat teribile deservicii de imagine justiției. Amploarea sa este dificil de evaluat cu exactitate matematică astăzi. În marginea acestui dezastru, cuantificarea derapajelor amendabile juridic decurgând dintr-o asemenea formulă neadecvată nu este doar o ipoteză de lucru, ci o realitate iminentă ce va fi vizibilă însă, din perspectivă statistică, în viitor, moment la care improvizația legislativă cumplită se va întoarce ca un bumerang împotriva statului român pe măsură ce acesta va fi condamnat de Curtea EDO pentru nerespectarea duratei rezonabile a procesului.

V. Opinia noastră cu privire la propunere și la vot

Ne exprimam [7], la foarte scurtă vreme după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014, dezamăgirea că legiuitorul a ratat șansa de a aduce nuanțările necesare înțelesului sintagmei „de îndată”, și de a curma problema fluctuațiilor temporale inacceptabil de mari între duratele termenelor de regularizare ale diferitelor completuri (uneori chiar ale aceleiași instanțe).

Propunerea legislativă vine însă foarte târziu, la mai bine de 3 ani de la momentul intrării în vigoare a NCPC şi a îndrumărilor nefericite provenind de la CSM. În acest răstimp, instanțele de judecată au aplicat și aplică, în mod neunitar, dispozițiile art. 200 alin. (1) și 201 alin. (1) NCPC, în ceea ce privește înțelesul sintagmei „de îndată”. După caz, în funcție de încărcătura pe judecător și eventual de poziționarea geografică și de ierarhia specifică, în interiorul intervalului de timp evocat, instanțele de judecată au verificat îndeplinirea cerințelor formale ale cererii de chemare în judecată oricând într-un interval temporal cuprins între 1 (o) zi și, respectiv, 1 (un) an și 1 (o) lună. Termenele acționează, printr-un efect de pârghie, asupra intervalului temporal necesar pentru comunicarea cererii de chemare în judecată – în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 201 alin. (1) NCPC.

Începând cu data de 15.02.2013, (intrarea în vigoare a noului Cod și, implicit, a celor două norme analizate) autorii prezentului material se află în neștiință cu privire la cristalizarea unei practici majoritare în care instanțele de judecată să interpreteze sintagma „de îndată” prin raportare la definiția sa uzuală – imediat, numaidecât, acum – variație de expresie normativă ce inculcă teza unei celerități absolute. Drept consecință, informațiile menționate supra urmează a fi analizate cum grano salis, fiind întemeiate pe experiența directă și indirectă a autorilor.

Este însă cert că durata termenelor de recomandare furnizate de aplicația Ecris a înregistrat scăderi – pe alocuri chiar spectaculoase – odată cu posibilitatea conferită de CSM colegiilor de conducere ale instanțelor de a stabili termene maxime de regularizare.

În pofida efectului său întârziat și, astfel cum vom vedea, deși este susceptibil a fi îmbunătățit sub aspect informațional și redacțional, nu putem să nu socotim totuși – într-o interpretare echilibrată – binevenit acest prim pas către dezambiguizarea cadrului normativ.

Socotim că propunerea legislativă – însoțită de îmbunătățirile de rigoare – este necesară în considerarea următorului cumul de argumente:

a) Constituie un mijloc de adecvare principială la realitățile practice cotidiene;

b) Restrânge marja de apreciere a judecătorului cu privire la momentul exigibilitatății propriei obligaţii de verificare a regularităţii cererii de chemare în judecată;

c) Concretizează abstracțiunea „de îndată” – sintagmă incertă, subînțeleasă și dilatorie – prin intermediul unei cuantificări cifrice a duratei termenului (la care debutează obligația completului de a proceda la verificarea și regularizarea cererii);

d) Redă justițiabilului, în plenitudinea sa, atributul temporal „optim” (al binomului „optim și previzibil” de garanții ce acompaniază dreptul la un proces echitabil) și care fusese anterior extras din această fază a procesului de însuși garantul independenței justiției;

e) Contribuie, în mod decisiv, la atingerea efectului nivelator sub aspectul unificării unei practici judiciare fărâmițate și bulversate de inflația de reglementări contradictorii.

f) În contextul în care practica atestă o imposibilitate sistemică de aplicare a termenului „de îndată”, conform finalității sale etimologice și procesuale, între a menține o îndatorire imperativă doar în teorie, încălcată în mod constant, și a reglementa înlocuirea acesteia cu o obligație ce întrunește premisele respectării, înclinăm fără rezerve către teza secundă.

Cu toate acestea, chiar și un termen clar, numeric, înlocuitor al sintagmei „de îndată”, poate fi vitregit de folos practic dacă nu întâlnește disponibilitatea și rigurozitatea celor chemați să îl aplice. În această ordine de idei, pornind de la precedentul întinării înțelesului limpede al sintagmei „de îndată” prin reglementări subsecvente emise de CSM, ne încearcă un puternic sentiment de déjà-vu, astfel că ne vedem nevoiți să condiționăm oportunitatea propunerii legislative de absența unei noi reinterpretări – în manieră proprie, distorsionată – a aceluiași for, în sensul că termenul de 20 de zile de verificare s-ar raporta nu la momentul repartizării aleatorii a cauzei, ci la împlinirea termenului de recomandare. Nu ni s-ar părea, prin urmare, neverosimilă, o interpretare de tipul: „[c]ompletul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, în termen de cel mult 20 zile de la «în raport de data stabilită de programul ECRIS» [n. a. L.-Al. V., M. D.], dacă cererea de chemare în judecată îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197”, pe care o respingem cu fermitatea cuvenită explicațiilor furnizate în prezentul studiu.

VI. Justificarea opiniei noastre

Punctul de vedere exprimat de Guvern și aderența la acest tip de judecată fără un efort personal de gândire, materializat în votul zdrobitor de respingere a propunerii legislative de către Senatul României din urmă cu aproximativ două săptămâni, nu mai pot surprinde astăzi un justițiabil imunizat și resemnat. Din nenorocire, asemenea manifestări au devenit, cu timpul, reprezentative pentru peisajul normativ autohton și pentru persoanele care populează acest tip de foruri. Fractura logică a unor asemenea judecăți este, fără îndoială, rodul unor elementare neînțelegeri și/sau a unei crase necunoașteri a situației din teren.

Fapt este că numai 4 senatori au remarcat caracterul constructiv al propunerii legislative din perspectiva finalității accelerării procedurii de verificare şi regularizare a cererii de chemare pentru ca aceasta să corespundă scopurilor Convenției EDO și a obiectivelor urmărite de redactorii noii Ordini procesual civile.

Sunt motive de îngrjorare ce contribuie la adâncirea sentimentului de revoltă și de neîncredere în justiție din rândul justițiabililor.

VII. Propuneri concrete de ajustare a propunerii legislative

Chiar dacă, din punct de vedere redacțional, propunerea legislativă nu este la adăpost de critici, ea reprezintă, fără îndoială, un foarte bun punct de plecare.

1. Durata termenului de începere a procedurii de verificare și regularizare a cererii

Relevam[[8]], de curând, că starea de resemnare generată de împrejurarea că o cerere efectiv „zace” în arhiva instanței, o perioadă de timp nedefinită de lege, într-o atemporalitate nefirească reprezintă o realitate dezolantă, peste care se trece adeseori mult prea ușor.

Tocmai de aceea, valorificarea cu înțelepciune a acumulărilor jurisprudențiale ale Curții EDO la care am făcut succint referire, implică reglementarea – de o manieră explicită – a unui termen de verificare a regularităţii cererii de numai 1 zi, cadrul adecvat de manifestare a principiului dreptului la un proces echitabil în termen previzibil, dar mai ales (în termen) optim în care nicio întârziere nu îi va putea fi imputată statului. Numai în această modalitate, răul inaugural al termenului de recomandare va fi anihilat până la eliminare, dându-se astfel eficiența cuvenită finalității iniţial urmărite de redactorii NCPC (prin inserarea sintagmei „de îndată”). Din păcate, însă, cu ghilimelele de rigoare, această formulă normativă-antidot – salvatoare, seducătoare și poate chiar paradisiacă pentru justițiabil, demonică pentru judecător – pare a reprezenta, în absența unei (prealabile ori, după caz, concomitente) suplimentări a schemelor de personal existente, un calcul de oportunitate inacceptabil pentru legiuitor, îndepărtată chiar și de granița dintre ideal și realitate.

În măsura în care previziunea noastră s-ar adeveri și, în varianta anterior menționată năzuințele justițiabililor s-ar izbi cu putere de un perete de rezistență și s-ar sfărâma pulverizate în plan simbolic, s-ar ridica problema explorării unei versiuni alternative ameliorate.

Coborând în concret, cunoscând și atitudinea „ultraprotectivă” a CSM circumscrisă unei anumite zone de confort, o soluție de compromis (realistă) ar putea fi (mai curând) înjumătățirea intervalului temporal de 20 de zile prevăzut în Proiect. Un termen de 10 zile pentru începerea procedurii de verificare a regularității cererii – adică fix același orizont tenporal pe care și reclamantul îl are pentru a complini lipsurile cererii sale (!) – ar putea ameliora – în anumite cazuri și în anumite limite – deficiențele sistemice, realizând un mai bun dozaj (nu și optim) între supraîncărcarea rolului instanțelor și standardul termenului optim și previzibil. Această simetrie temporală ar putea fi acceptată măcar ca argument de echitate.

2. Durata termenului de comunicare a cererii (de chemare în judecată) către pârât

Un raționament similar ar trebui urmat și în ceea ce privește modificarea previzionată a prevederilor art. 201 alin. (1) NCPC.

Nici aici nu este necesar un termen atât de generos – i.e. de 20 de zile de la constatarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată – în care cauza să rămână pur și simplu în nelucrare și la expirarea căruia instanța să dispună, prin rezoluție, comunicarea cererii către pârât.

Tocmai de aceea, propunem diminuarea întinderii acestui termen, de la 20 de zile, la numai o zi. Această variantă de lucru se grefează pe următoarele considerente: a) nu este de natură a crea disfuncționalități majore la nivelul instanței, din perspectiva „dislocării” unor resurse substanțiale de ordin temporal ori juridic din partea judecătorului, iar b) un eventual argument de simetrie cu eventuala consacrare legislativă a termenului de 20 de zile pentru începerea procedurii de verificare a regularității cererii nu s-ar justifica, (i) pe de o parte, din perspectiva rațiunilor diferite pentru care au fost instituite (cele două termene), iar (ii) pe de altă parte, pentru că în pofida faptului că și în acest punct procesul se află, în continuare, în faza sa de debut, totuși acesta a înregistrat, prin ipoteză, o evoluție (prin ipoteză s-a depășit cu succes etapa regularizării cererii), astfel că nu se mai justifică scurgerea unui nou interval de timp în care dosarul să treneze, fără o explicație rezonabilă, pe rolul instanței.

În acest context birocratic, presărat de obstacole la tot pasul în calea dreptului la soluționarea cauzei în termen optim și previzibil, ne exprimăm opțiunea pentru consacrarea expresă a unor termene maxime de parcurgere a procedurii de verificare și regularizare a cererii, respectiv de comunicare reciprocă a actelor procedurale prin mijlocirea instanței.

3. Consacrarea expresă a momentului la care se raportează termenul de începere a procedurii de verificare și regularizare a cererii

Pentru a înlătura orice prelucrări ulterioare ale textului prin interpretări proprii ale CSM de tipul celei deja menționate supra, socotim necesar să se prevadă, în chiar cuprinsul textului art. 200 alin. (1) NCPC, raportarea explicită a termenului de începere a procedurii de regularizare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată (în termen de cel mult 1 zi/x zile de la momentul înregistrării cererii).

4. Păstrarea obligației instanței de a proceda la verificarea competenței specializate

Eliminarea obligativității instanței de a proceda la verificarea competenței specializate înainte de verificarea și regularizarea cererii pare să fie o simplă omisiune a redactorilor propunerii legislative.

Revenirea la această soluție pare lipsită de sens, în contextul în care această îndatorire judiciară fusese introdusă relativ recent (prin intermediul Legii nr. 138/2014) și nu a făcut obiectul unor critici consistente (suprimarea contradictorialității [9] fiind o realitate asumată).

VIII. În loc de concluzie

Deși avem convingerea că înlocuirea sintagmei „de îndată” cu un termen exact nu garanteză eo ipso respectarea acestuia, o asemenea modificare are valențele renașterii termenului optim și ale unui bun început în concilierea termenului optim și previzibil cu așteptările participanților la procesul civil, astfel încât celeritatea – care ocupă un rol central în ansamblul principiilor fundamentale – să fie aplicată efectiv în practică, în faza de debut a procesului civil, părăsind astfel definitiv anticamera teoriei și sfera abstractului.

În fine, eliminarea pe cât posibil a timpilor morți din faza incipientă a procesului civil este indispensabilă pentru a nu transforma dreptul la un proces echitabil în termen optim și previzibil din principiu diriguitor al procesului civil într-o lozincă de ordin pur teoretic.

Ce va urma este greu de anticipat.

Cert este numai faptul că va exista un vot și în Camera Deputaților și o speranță (nădăjduim că nu deșartă) că lucrurile se vor îndrepta.


[1] Punctul de vedere al Guvernului României poate fi consultat aici.
[2] M. Dinu, Verificarea cererii de chemare în judecată, amânată „de îndată”.
[3] CEDO, Zimmermann și Steiner c. Elveției, hot. din 13.07.1983 § 32; CEDO, Guincho c. Portugaliei, hot. din 10.07.1984, § 40.
[4] „În nicio hotărâre a Curții de La Strasbourg în jurisprudența sa având ca obiect art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudență înregistrată în cauzele în care România a avut calitatea de parte, nu se regăsește ideea de apreciere a rezonabilității termenului în care a fost judecată o cauză din perspectiva încărcăturii rolului completului” (CA Bucureşti, secţia a VII-a civ. şi pentru cauze privind conflicte de mun. şi asig. soc., dosar nr. 7932/2/2013, dec. nr. 6019/13.12.2013, definitivă, menționată în M. Dinu, Contestația la tergiversare, p. 158, nota de subsol nr. 20).
[5] CEDO, Unión Alimentaria Sanders c. Spaniei, hot. din 7.07.1989, § 40.
[6] CEDO, Vocaturo c. Italiei, hot. din 24.05.1991, § 17; CEDO, Ruotolo c. Italiei, hot. din 27.02.1992, § 17; CEDO, Kirill Marchenko c. Rusiei, hot din. 9.01.2009, § 35; CEDO, Caleffi c. Italiei, hot. din 24.05.1991, § 17; CEDO, Deak c. României, hot. din 3.06.2008, § 80.
[7] L.-Al.Viorel, G. Viorel, Noi realităţi procesuale în procedura de judecată. Unele modificări ale NCPC aduse prin intermediul Legii nr. 138/2014, pct. II 4.
[8] L.-Al. Viorel, M. Dinu, Anamneza implementării noului Cod de procedură civilă. Unele dificultăți teoretice și practice surmontate sau subzistente, Sesiunea științifică „Intrarea în vigoare a noilor coduri. O primă evaluare”, Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, București, comunicare prezentată la data de 15.04.2016, preluată ulterior și de site-ul universuljuridic.ro.
[9] L.-Al.Viorel, G. Viorel,Noi realităţi procesuale în procedura de judecată. Unele modificări ale NCPC aduse prin intermediul Legii nr. 138/2014, pct. II 3.8.


Drd. Liviu-Alexandru Viorel
Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti
Avocat coordonator, MUȘAT ȘI ASOCIAȚII

Av. Mihail Dinu
„A.V. Boțoacă, A. Chirica, M. Dinu, Cabinete de avocat asociate”

Secţiuni: Procedură civilă, RNSJ, Selected, Studii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO