Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare

Medierea, după 10 ani: calea spre pauperizare pentru cei mulți și spre îmbogățire pentru cei puțini
09.05.2016 | Tudor BECHEANU

Secţiuni: Mediere, Opinii, Selected
JURIDICE - In Law We Trust

Acum mai multi ani de zile, asteptam in fata unei sali inchise sa-mi vina randul pentru a intra la un examen. Eram vizibil agitat, dar nu din cauza examenului propriu-zis (dupa ce treci cu bine prin experienta examenelor la drept roman, sustinute cu extraordinarul Profesor Jean Andrei, niciun examen nu iti mai poate da emotii extreme). Pur si simplu avusesem o conversatie neplacuta la telefon si ma plimbam in sus si in jos, prin fata usii inchise, calcand apasat.

Cineva din partea organizatorilor examenului, nu imi amintesc bine cine, s-a apropiat de mine si, cu o voce calma, mi-a spus ca nu am de ce sa-mi fac griji, sunt cu siguranta pregatit pentru examenul la care asteptam sa intru. Ceea ce dorea sa-mi spuna, de fapt, dar nu putea prin cuvinte, era ca urma sa sustin un examen pe care nimeni nu l-a picat niciodata si nici nu-l va pica vreodata.

Despre ce examen era vorba? Despre examenul de incheiere a unui curs de formare profesionala initiala pentru profesia de mediator.

La momentul respectiv, ca si in prezent, pentru a deveni mediator, trebuia sa indeplinesti cateva conditii minime (studii superioare, de exemplu, oricare ar fi fost acestea), intre care, cea mai “distractiva” era conditia urmarii unui curs de formare profesionala initiala.

Acest curs, care dura doua saptamani si pentru care am platit 4000 lei, poate fi organizat doar de catre anumite structuri acreditate (furnizori de formare autorizati) de catre Consiliul de Mediere. Nu-mi amintesc cate astfel de structuri activau efectiv atunci, dar in Bucuresti organizau cursuri poate, 2-3, iar in restul tarii inca pe atatea, deci, sa spunem, 6 in total.

Imi amintesc faptul ca a fost un adevarat chin sa gasesc loc la unul din cursurile din Bucuresti; pe vremea respectiva, cand medierea era extrem de atragatoare din extrem de multe motive, cererea era mult mai mare decat oferta.

La finalul cursului, era obligatorie sustinerea unui examen de absolvire, organizat de organizatorii cursului, iar motivul pentru care nimeni nu pica niciodata acel curs este foarte simplu: nimeni nu are de gand sa-ti permita sa ratezi un examen de finalizare a unui curs succint, dar platit cu 4000 de lei…

De pe urma acelui curs, am ramas cu cateva informatii interesante – in special cu cateva tehnici de comunicare in timpul unei negocieri, pe care le-am si folosit uneori – dar, in niciun caz, cu abilitatile de a profesa ca mediator. Este un curs asemanator unui curs de Feng Shui: am inteles principiile de baza, am primit o diploma frumoasa la final, am facut chiar si o poza de grup, dar nu cred ca as putea proiecta o casa Feng Shui pentru vecinul interesat.

Mai exact, abilitatile mele de mediator au fost dobandite in cu totul si cu totul alte circumstante (la facultate, in viata de zi cu zi ori in exercitarea profesiei de avocat).

Ideea este ca acel curs, de sine statator, nu are cum sa permita vreunui individ sa profeseze. Stie cineva vreo profesie care se dobandeste in doua saptamani?! Sa luam drept exemplu un curs de manichiurist-pedichiurist (fara sa se inteleaga de aici vreo aluzie depreciativa cu privire la aceasta activitate): si acesta dureaza 2,5 luni…

Nu-i nimic, odata cursul finalizat, aveai (si inca ai) cale libera inspre inscrierea in tabloul mediatorilor si inspre a incepe efectiv sa mediezi.

~

Aceasta procedura pur si simplu neserioasa de intrare in profesia de mediator a generat, in opinia mea, doua efecte fundamentale:

1. A generat mii si mii de mediatori pauperi

Chiar si in prezent, marea majoritate a mediatorilor “activi” din tablou nu reusesc sa realizeze medieri in mod constant. La momentul la care eu am incetat sa mai mediez efectiv, prin 2013, verificasem faptul ca mii de mediatori nu realizasera nici macar o singura mediere in toata “cariera” lor.

Astfel de mediatori nu sunt profesionisti – in sensul ca medierea nu reprezinta profesia lor, sursa lor de venit, ci doar o activitate conexa, pe care o realizeaza, eventual, din cand in cand.

Ironia este ca pentru aceasta situatie nu sunt de vina acesti mediatori. Pur si simplu, ei nu au fost niciodata instruiti in ceea ce presupune sustinerea unei profesii liberale implicate in actul de justitie si, mai grav, nu au beneficiat niciodata nici macar de o educatie formala corespunzatoare intr-un domeniu precum negocierea si, prin extensie, medierea unui conflict.

Imi amintesc si acum surprinderea nesfarsita a unui client, negociator de profesie (director de vanzari la nivel national intr-o companie multi-nationala), care imi relata despre modul in care decursese o procedura de mediere la care tocmai participase. Aproape nimic din tot ceea ce el intelegea ca fiind o negociere nu se intamplase la mediere.

Desigur, exista si destule exceptii, mediatori care au reusit sa profeseze constant si care, de la inceput sau pe parcurs, au avut sau au dobandit abilitatile necesare pentru a sustine o cariera. Am putea cu usurinta sa mentionam destui mediatori pe care i-am intalnit in exercitiul profesiei lor si care, in principiu, sunt bine pregatiti in ceea ce fac, dar, chiar si asa, ei sunt extrem de putini prin raportare la numarul total de mediatori din Bucuresti (vreo 1400 in prezent).

Pe de alta parte, exista si cauze exterioare pentru care multi mediatori nu mediaza. Pe scurt, medierea nu a fost in niciun moment o procedura agreabila pentru justitiabilii din Romania. In ciuda promovarii agresive a acestei proceduri, numarul total de medieri a fost permanent extrem de redus.

De exemplu, pentru anul 2012 – unul de varf din punct de vedere al propagandei in favoarea acestei proceduri – Presedintele de atunci al Consiliului de Mediere aprecia ca s-ar fi solutionat prin mediere 7000-8000 de cauze.

Acest numar este:

a) mic prin raportare la numarul de mediatori (ar fi insemnat o distributie anuala medie de doar 2 medieri pentru fiecare mediator din Romania);

b) cu-adevarat infim prin raportare la numarul de dosare de instanta: in acelasi an, incarcatura totala de dosare aflate pe rol depasea 3 milioane de dosare, conform rapoartelor CSM (0,25% din dosare solutionate prin mediere este efectiv un procent ridicol);

c) oricum, complet nereal: doar 728 de cauze in materie civila (in sens larg) si o singura cauza in materie penala, plus inca 3 la nivelul parchetelor, au fost solutionate prin aceasta procedura in 2012.

Existenta acestor cauze exterioare, insa, nu ii scuza pe cei care au avut un interes permanent in suplimentarea numarului de mediatorilor aspiranti si au ascuns in mod deliberat lipsa oricarui orizont profesional pentru acestia.

In orice caz, faptul ca atat de multi mediatori nu sunt realmente mediatori a reprezentat permanent o sursa de “preocupare” pentru Consiliul de Mediere si pentru sustinatorii acestei profesii.

Trebuie inteles faptul ca, pentru o persoana obisnuita care a investit sume importante de bani pentru a incepe sa lucreze ca mediator – de la costul cursului si pana la investitia initiala intr-un birou – si care si-a imaginat faptul ca, intr-un interval de timp previzibil, va incepe sa profeseze in concret, deziluzia traita dupa intrarea in profesie a fost teribila.

Mai mult, profesia risca sa se deprofesionalizeze, atat cat era profesionala inainte, daca cei mai multi dintre mediatori nu mediaza.

In aceasta situatie, de-a lungul timpului, Legea nr. 192/2006 (La Multi Ani! pentru aniversarea celor 10 ani!) a fost periodic modificata pentru a largi “aria de acoperire” a profesiei. Toate modificarile s-au realizat in ideea declarata a promovarii “avantajelor” medierii pentru justitiabili, pentru instante si pana si pentru avocati.

Din punctul meu de vedere, insa, tot ceea ce pare ca s-ar fi urmarit in concret a fost generarea artificiala de clienti pentru mediatori, ca modalitate indirecta de a genera clienti pentru furnizorii de formare – cu cat pare ca medierea se “impune”, cu atat numarul de aspiranti creste.

De exemplu, chiar eu am fost solicitat in nenumarate randuri sa sustin medieri care nu erau medieri: nu (mai) exista niciun conflict, dar partile doreau sa semneze un acord de mediere pentru ca acesta le era folositor fie pentru reducerea taxelor de timbru pe care le aveau de achitat in instanta, fie pentru ca instanta le solicitase ca intelegerea la care ajunsesera in prealabil sa fie redactata sub aceasta forma, fie pentru ca doreau sa ofere putere executorie unei intelegeri care, in lipsa formei acordului de mediere, nu ar fi fost executorie, etc.

Mai tarziu, informarea cu privire la avantajele medierii a devenit procedura prealabila obligatorie in multe tipuri de litigii. Aceasta chestiune a avantajat net mediatorii, pentru ca, desi informarea in sine era gratuita, invitarea celeilalte parti la informare nu era si, in plus, prin obligativitatea partilor de a trece si prin biroul unui mediator, se creau premizele ca cel putin unii dintre justitiabili vor deveni clienti efectivi si vor incerca sa medieze litigiul.

Asa fiind, pana cand obligativitatea procedurii de informare a fost declarata neconstitutionala, foarte multi mediatori s-au bucurat de putin mai multa activitate profesionala, iar cozile pentru inscrierea la cursurile de formare s-au ingrosat putin mai mult. Desigur, celelalte profesii, in special avocatii, s-au simtit din ce in ce mai amenintati de expansiunea medierii si de faptul ca trebuiau sa isi indrume potentialii clienti catre birourile altor profesionisti, sens in care au retaliat. Multi colegi avocati realizau ei insisi procedura de informare cu privire la avantajele medierii, intemeindu-se pe o prevedere din Legea nr. 51/1995 – chestiune care a provocat furia mediatorilor si o inepuizabila (si, de altfel, perfect sterila) disputa intre profesii.

De la neconstitutionalitatea obligativitatii si pana in prezent, Consiliul de Mediere nu pare ca si-ar fi schimbat esential abordarea, desi cei din conducere s-au mai rotit in functii. Esential pentru strategia de promovare a medierii si, prin extensie, a perpetuarii avantajelor financiare ale elitei mediatorilor, a ramas asaltul legislativ: se incearca realizarea unei noi modificari a Legii Medierii prin care sa fie introdusa, din nou, o procedura prealabila obligatorie de informare/mediere efectiva, in ciuda neconstitutionalitatii obligativitatii precedente. Probabil se considera, fara vreo urma de orgoliu, aroganta sau interes personal, ca judecatorii constitutionali vor avea o optica diferita cu privire la aceeasi problema daca, pur si simplu, obligativitatea neconstitutionala anterioara ar fi de aceasta data prevazuta in cadrul altor articole ale Legii…

Desigur, medierea are si sustinatori din exteriorul Consiliului. Citeam recent un articol extrem de interesant, publicat pe de catre o distinsa autoare, prin care se argumenta necesitatea medierii. In esenta, autoarea argumenta pentru o shimbare conceptuala de abordare a medierii, de la o varianta alternativa, dar inferioara variantei clasice de solutionare a unui conflict (instanta de judecata), la o varianta tot alternativa, dar superioara celei clasice. La nivel pur ideatic, nici nu poate fi contrazisa argumentatia unui astfel de punct de vedere pentru ca, mai intai, parerile – ca si gusturile – nu se discuta, iar, in secundar, pentru ca principiile medierii (principiile “pacii”, se afirma in articol, cu mult idealism necamuflat) sunt realmente valide.

Singura problema este ca, in realitatea cotidiana si imediata a conflictelor din Romania, aceste idealuri marete ar trebui sa fie secundare altor idealuri, chiar daca nu la fel de atractive ideatic, precum cel al nivelul de pregatire profesionala al profesionistilor activi in justitie, cel al liberului acces la justitie si cel al calitatii actului de justitie.

Mai mult, oricat de frumos exprimate ar fi idealurile medierii, atunci cand ajung sa reprezinte argumente ale celor pentru care medierea este un simplu vehicul financiar, ele nu mai valoreaza absolut nimic.

~

In orice caz, cui ii pasa ca mii de mediatori sunt pauperizati, in conditiile in care sistemul de intrare in profesie…

2. A generat multa bogatie pentru cativa mediatori

In prezent, sunt 6425 de mediatori cu drept de exercitare a profesiei pe tabloul Consiliului de Mediere, conform site-ului acestei institutii.

De aici se poate estima faptul ca, in mod conservator, structurile care se ocupa cu organizarea cursurilor de formare initiala a mediatorilor (furnizorii de formare autorizata) au instruit cel putin 10.000-15.000 de persoane.

La un cost mediu (si conservator stabilit) pentru fiecare cursant de, sa spunem, 3.000 de lei, acesti furnizori au obtinut venituri din aceasta activitate in suma totala de 30.000.000 – 45.000.000 lei, adica in jur de 7-10 milioane de euro.

Profitabila activitate, nu-i asa?

In prezent si conform datelor de pe site-ul Consiliului de Mediere, exista 23 de furnizori de formare autorizati, intre care, insa, distributia acestor venituri nu poate fi egala: 4 dintre formatori activeza din 2007, 4 din 2008, 3 din 2010 si restul din 2011 incoace, iar, conform listei, nu ar exista furnizori acreditati dupa anul 2014.

Asadar, am putea estima faptul ca cele mai vechi dintre structurile autorizate au realizat si majoritatea veniturilor.

De exemplu, furnizorul de formare care m-a “format” si pe mine, acreditat in 2008, afirma pe site-ul propriu ca a instruit peste 1900 de persoane ca mediator, de unde deducem ca ar fi obtinut venituri de cel putin 1.2 milioane euro din aceasta activitate.

Desigur, exista si costuri asociate acestei activitati, dar, dupa ce am parcurs un astfel de curs, cu greu as putea sa ma las convins ca acestea depasesc 30-40% din venituri, taxe si impozite incluse (si cred ca si aceste procente sunt exagerat de mari).

Chestiunea devine cu adevarat interesanta atunci cand se verifica cine sunt persoanele care detin si/sau administreaza acesti furnizori (este vorba de SRL-uri si Fundatii ori Asociatii). Fara sa numim pe nimeni in special, pentru ca oricine poate face aceeasi verificare, de exemplu, pe internet, putem spune ca aproape toti sunt sau au fost membrii in structurile de conducere ale Consiliului de Mediere sau chiar Presedinti ai acestuia.

Insusi actualul Presedinte a avut deosebita placere de a face parte din comisia de examen atunci cand eu am absolvit cursul de formare profesionala initiala, avand rarisima onoare de a ma asculta perorand. Tot atunci, actualul Vice-Presedinte sustinea un curs “rival” in aceeasi cladire si ne dadea tarcoale pentru a mai schimba impresii cu formatorul nostru. Acesta din urma, un domn perfect agreabil, cu care am ramas in relatii bune, si-a “deschis” putin mai tarziu propria-i “scoala de mediatori” si este actualmente membru in Comisia Permanenta si in Consiliul Consiliului de Mediere.

Dar acesti administratori si furnizori nu sunt singurii beneficiari ai veniturilor senzationale generate de activitatea de formare initiala a mediatorilor.

Ar mai trebui inclusi aici si formatorii acreditati, adica “profesorii” de la acele cursuri; 128 de persoane se afla in prezent pe aceasta lista, intre care, acreditati inainte de 2011, aproximativ o treime. Intre toti cei 128, multi sunt sau au fost membrii in structurile de conducere ale Consiliului.

Si, pana acum, nu am vorbit decat despre veniturile realizate din activitatea de formare initiala a mediatorilor.

Pe parcursul profesiei si in conformitate cu anumite decizii controversate ale Consiliului, fiecare mediator ar trebui sa realizeze 20 de puncte de pregatire profesionala in fiecare an, puncte care sunt cel mai usor obtinute prin participarea la cursuri de formare continua, dar pot fi obtinute si altfel: spre pilda, pentru publicarea unui articol tematic, se primesc 5 puncte (daca as fi fost si astazi mediator activ, as fi fost curios daca as fi beneficiat de cele 5 puncte pentru articolul de fata…).

Cursurile de formare continua sunt organizate, deloc surprinzator, de aceeasi furnizori de formare profesionala si sustinute de catre aceeasi formatori.

Cosurile unui astfel de curs? Dupa o scurta cautare pe internet, am aflat ca preturile variaza in prezent intre 100 lei/curs (cu durata de 4 ore, pentru care se primesc 4 puncte de pregatire profesionala) si 700 lei/curs (cu durata de 20 de ore, pentru care mediatorul “rezolva” problema tuturor celor 20 de puncte de pregatire profesionala anuala).

Presupunand ca doar jumatate din mediatorii autorizati isi obtin cele 20 de puncte anuale din prezenta la cursuri (cealalta jumatate “chiulind” sau obtinandu-le presupus din alte activitati, precum articole critice la adresa elitei financiare a mediatorilor, asa cum este acesta), veniturile anuale totale generate de aceasta activitate ar insuma aprox. 2.200.000 lei sau 500.000 euro.

As fi foarte interesat sa stiu cati dintre cei 6425 de mediatori cu drept de exercitare a profesiei realizeaza impreuna si strict din medierea conflictelor aceste venituri intr-un an, sens in care, daca cineva are aceasta informatie, il rog politicos sa mi-o impartaseasca. Pana atunci, o sa presupun ca nici macar toti la un loc nu realizeaza aceasta suma.

Ideea este ca aceasta mica industrie de formare profesionala initiala si continua a mediatorilor, controlata de un numar mic dintre mediatori, cei mai multi cu foste sau actuale functii in structurile de conducere ale Consiliului, genereaza venituri extraordinar de mari prin comparatie cu restul mediatorilor, venituri care nici macar nu provin direct din medierea conflictelor.

Ceea ce nu este condamnabil in sine. Pana la urma, acesti mediatori s-au comportat intr-un cat se poate de pur stil antreprenorial, sesizand si fructificand, unii mai devreme, altii mai tarziu, o oportunitate financiara.

Ceea ce este condamnabil este ca aceste castiguri financiare s-au realizat sub promisiunea ca urmarea cursurilor de formare initiala si, mai apoi, a cursurilor de formare continua, le va da participantilor posibilitatea de a exercita efectiv o profesie – promisiune in foarte mare masura neadevarata.

Iar aceste promisiuni mincinoase sunt perpetuate chiar si in prezent. Pe site-ul Consiliului gasim indiciile unei foarte energice activitati: se organizeaza diverse conferinte, cu participarea unor invitatii de marca, se lanseaza dezbateri, se promoveaza o emisiune televizata pe postul national si se insista in modificari legislative vadit neconstitutionale care sa oblige justitiabilii sa parcurga cel putin o forma incipienta de mediere.

Toate acestea sunt realizate cu acelasi scop declarat si greu de contrazis de a promova “avantajele” medierii, de a servi interesului justitiei si al justitiabililor.

In opinia mea, elitele financiare ale medierii nu fac altceva decat pure activitati de marketing in interesul furnizorilor de formare profesionala: “iata, medierea are un viitor luminos, acreditati-va pentru a devenii mediatori si, dupa aceea, urmati cursurile de formare continua!”.

Asa fiind, poate ca ar fi mult mai cinstit ca furnizorul de formare profesionala care m-a “format” pe mine, alaturi de toti ceilalti furnizori, sa mentioneze pe site-ul sau nu doar cate persoane au fost instruite pentru profesia de mediator, dar si cate s-au inscris efectiv in tablou dupa aceea, iar dintre acestea, cate au reusit sa medieze efectiv macar 12 conflicte (o medie respectabila de unul pe luna) in primul an de activitate. Desigur, nimeni nu va publica, niciodata, o astfel de lista, pentru ca ar duce la aparitia multor pagini albe pe site-urile acestor formatori, ceea ce ar strica iremediabil design-ul.

Trist este si faptul ca aceasta mica industrie este sustinuta de foarte multe persoane din exteriorul profesiei, oameni de buna-credinta care, sub impresia ca sustin cauza medierii in Romania, nu fac altceva decat sa sustina interesele elitelor financiare ale profesiei.

Este drept ca si mediatorii obisnuiti ar trebui sa impartaseasca o parte din responsabilitate. Foarte multi dintre ei au fost, probabil, bine-intentionati, au crezut cu pasiune in principiile ideatice ale medierii si au sperat ca vor putea avea o cariera intr-o profesie nobila. Dar, in acelasi timp, au fost si naivi, crezand ca un curs de doua saptamani este suficient pentru exercitarea unei astfel de profesii, intr-o Romanie in care nici macar avocatura nu este, inca, perfect structurata si asezata la locul meritat in randul profesiilor juridice.

~

Asadar, unde cred eu ca se gaseste medierea la implinirea frumoasei varste de 10 ani?

Medierea se afla intr-un blocaj moral si financiar total.

De la inceput si pana in prezent, cei putini, dar inspirati, au confiscat idealurile si principiile cat se poate de valoroase ale acestei proceduri si ale acestei profesii, dar si eforturile de promovare a medierii in spatiul european, exclusiv in interes financiar propriu, in timp ce restul, cei multi, dar nu la fel de inspirati, se zbat la periferia profesiilor liberale.

Cei putini se “lupta” in continuare cu sistemul de justitie si cu celelalte profesii juridice – care li se opun, nu-i asa? – de dragul “avantajelor” medierii, pierzand noptii nedormite de “grija” justitiei si a justitiabililor, rotindu-se intre ei in structurile de conducere ale profesiei si promovand noi si noi idei menite strict sa le permita perpetuarea castigurilor financiare de pana acum. Intre timp, restul, cei multi, asteapta, probabil degeaba, zilele in care vor putea sa-si construiasca o cariera reala din profesia de mediator.

Iar justitiabilii se intreaba retoric daca medierea va reusi vreodata sa realizeze scopul pe care si l-a propus, de a reprezenta o alternativa reala a sistemului clasic de solutionare a unui conflict sau, din contra, va ramane o simpla masinarie de facut bani pentru cei care controleaza profesia.

~

I se pare cuiva ca este cam dur si exagerat ce am scris in acest articol? Poate tonul meu a fost, pe alocuri, putin prea sarcastic? Intrebati, atunci, orice mediator obisnuit si ascultati ce parare are el despre toate acestea – e foarte posibil ca textul meu sa para cat se poate de bland in comparatie cu ce va avea el sa va spuna.

Av. Tudor Becheanu

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti