Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Recuperare creanţe
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
Executor judecatoresc Florin Traian Copuzeanu
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la continuarea existenței unui contract de credit afectat de clauze abuzive. UPDATE: Concluzii AG (Dreptul Uniunii s-ar opune inclusiv unei jurisprudențe care … dar nu se opune … )
20.09.2018 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

20 septembrie 2018: Avocatul general propune următoarele Concluzii, iar cauza C-02/16 se pare că nu a fost totuși soluționată anterior, ci doar analizată în mod coordonat împreună cu alte patru cauze, iar doua au fost deja soluționate.

„1) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că se opune posibilității unei instanțe naționale care a constatat caracterul abuziv al unei clauze contractuale ce permite să se solicite exigibilitatea anticipată a unui contract de împrumut ipotecar, în special în caz de neplată a unei singure rate, să mențină validitatea parțială a acelei clauze prin intermediul simplei eliminări a motivului de exigibilitate din cauza căruia este abuzivă.

2) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretate în sensul că se opun unei jurisprudențe naționale potrivit căreia, în cazul în care caracterul abuziv al clauzei privind exigibilitatea anticipată a fost constatată de o instanță națională, procedura de executare ipotecară, deschisă ca urmare a aplicării clauzei menționate, poate fi totuși continuată prin aplicarea supletivă a unei dispoziții de drept național cu caracter supletiv, precum articolul 693 alineatul 2 din Ley 1/2000 de Enjuiciamiento Civil [Legea 1/200 privind Codul de procedură civilă], din 7 ianuarie 2000, în versiunea aplicabilă în litigiile principale, în măsura în care această procedură poate fi mai favorabilă consumatorilor decât executarea unei hotărâri pronunțate împotriva lor în cadrul unei proceduri de fond, în afara cazului în care, după ce a fost informat în mod corespunzător de instanța națională cu privire la caracterul neobligatoriu al clauzei, consumatorul își exprimă în mod liber și în cunoștință de cauză acordul și își manifestă intenția de a nu se prevala de caracterul abuziv și neobligatoriu al unei asemenea clauze.

3) Condiția de efectivitate a drepturilor conferite prin Directiva 93/13 nu se opune unei legi procedurale naționale care condiționează beneficiul unor drepturi specifice sau al unor avantaje materiale recunoscute consumatorului de parcurgerea de către acesta din urmă a unei proceduri de executare ipotecară deosebit de expeditive, chiar dacă astfel de drepturi și de avantaje nu îi sunt recunoscute în cadrul altor proceduri.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

28 august 2018: Conform calendarului CJUE se pare că de fapt hotărârea din 8 august 2018 a privit doar cauzele conexate C-96/16 și C-94/17 și deloc C-92/16. Cauza Bankia, C-92/16, va primi concluziile avocatului general în data de 13 septembrie 2018. Impresia mea a fost, atunci când am făcut update, că hotărârea de mai jos viza și cauza C-92/16, fiind trei cauze conexate și nu doar doua. Rămâne să vedem concluziile avocatului general ca să ne dăm seama dacă impresia mea a fost una eronată.

:: calendar curia

***

08 august 2018: Curtea declară:

1) Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că, pe de o parte, nu este aplicabilă practicii unui profesionist care constă în cesiunea sau în cumpărarea unei creanțe deținute față de un consumator, fără ca posibilitatea unei asemenea cesiuni să fie prevăzută în contractul de împrumut încheiat cu acest consumator, fără ca acesta din urmă să fie informat în prealabil despre respectiva cesiune sau să își dea consimțământul la aceasta și fără a i se acorda acestuia posibilitatea să își răscumpere datoria și, astfel, să o stingă, prin rambursarea către cesionar a prețului pe care acesta l‑a plătit pentru cesiunea menționată, majorat cu costurile, cu dobânzile și cu cheltuielile de judecată aplicabile. Pe de altă parte, această directivă nu este aplicabilă nici unor dispoziții naționale, precum cele care figurează la articolul 1535 din Código Civil (Codul civil), precum și la articolele 17 și 540 din Ley 1/2000 de Enjuiciamiento Civil (Legea 1/2000 privind Codul de procedură civilă)din 7 ianuarie 2000, care încadrează o astfel de posibilitate de răscumpărare și care reglementează substituirea cesionarului în drepturile cedentului în procedurile pendinte.

2) Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei jurisprudențe naționale, precum cea a Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) în discuție în litigiul principal, potrivit căreia o clauză nenegociată a unui contract de împrumut încheiat cu un consumator care stabilește rata dobânzilor moratorii aplicabile este abuzivă, pentru motivul că impune consumatorului care întârzie la plată să achite o sumă disproporționat de mare drept compensație, din moment ce această rată depășește cu mai mult de două puncte procentuale rata dobânzilor obișnuite prevăzută în acest contract.

3) Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că nu se opune unei jurisprudențe naționale, precum cea a Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) în discuție în litigiul principal, potrivit căreia consecința caracterului abuziv al unei clauze nenegociate a unui contract de împrumut încheiat cu un consumator care stabilește rata dobânzilor moratorii constă în eliminarea totală a acestor dobânzi, dobânzile obișnuite prevăzute în acest contract continuând să curgă.

:: hotărârea CJUE

***

10 mai 2016: Judecătorul spaniol se întreabă cu privire la continuarea existenței unui contract de credit (C-92/16 Bankia)

Situația de fapt:
1. necesitatea de a afla dacă se poate considera că un contract nu poate continua să existe fără clauza abuzivă în cazul în care, în lipsa acesteia, contractul ar avea un caracter excesiv de oneros pentru vânzător sau furnizor;
2. necesitatea de a afla dacă într-un astfel de caz, instanţa naţională are dreptul, în vederea protejării consumatorului, să menţină contractul respectiv fie prin aplicarea unei dispoziţii legale cu caracter supletiv, fie prin completarea contractului cu o dispoziție la limita suportabilului pentru vânzător sau furnizor;
3. necesitatea de a afla dacă anularea unei clauze de exigibilitate anticipată ca urmare a caracterului său abuziv permite ca restul contractului să continue să existe, în sensul prevăzut în directiva aplicabilă;
4. necesitatea de a afla dacă vreodată consumatorul poate renunța la regimul de protecție prevăzut de Directiva 93/13 în fața instanței sesizate;
5. legislaţie națională în materie procesuală care condiționează drepturile sau avantajele materiale ale consumatorului de supunerea acestuia la o procedură de executare deosebit de expeditivă și care nu recunoaște drepturile sau avantajele respective în cadrul altor proceduri;
6. necesitatea de a afla dacă o atare legislație națională este conformă cu principiul efectivității;

Dispoziții și norme invocate:
1. articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE
2. principiul efectivității citit în lumina Cartei DFUE

Corespondențe pentru România: articolul 6 și articolul 7 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori republicată, modificată și completată prin Legea nr. 214/2013 și prin Ordonanța de urgență nr. 34/2014

Art. 6
Clauzele abuzive cuprinse în contract şi constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.

Art. 7
În măsura în care contractul nu îşi mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul este îndreptăţit să ceară rezilierea contractului, putând solicita, după caz, şi daune-interese.

Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași


Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.