BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte R.D. și I.M.D. Cuplu foarte sărac, internarea și tratamentul medical forțat în spitalul de psihiatrie

16.05.2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
Abonare newsletter

Secția a 4-a

Cererea nr. 35402/14
R.D. și I.M.D. împotriva României
introdusă în 28 aprilie 2014 și comunicată în 9 februarie 2016

1. Situația de fapt (precum este redată de către reclamanți, rezumată de Curte și tradusă de noi):

1. Reclamanții, domnul și D. R. Și doamna M.D.I., sunt cetățeni români născuți în 1967 și, respectiv, în 1982. Aceștia sunt internați în prezent în Spitalul de Psihiatrie Ștei.

(…)

3. Reclamanții sunt un cuplu căsătorit, foarte săraci. Ei își câștigă existența prin cerșit și prin colectarea și vânzarea de metale.

4. În 27 septembrie 2011, reclamanții au fost reținuți de către ofițerul de poliție locală S.R.I. și de ofițerul de poliție L.A.N., care le-a cerut să se identifice. Reclamanții au refuzat să se conformeze acestei cereri și au început să îl lovească pe S.R.I. Aceștia au fost duși cu forța la sediul poliției.

5. O anchetă a fost deschisă împotriva reclamanților. Procurorul responsabil de anchetă a solicitat Spitalului Județean Zalău să efectueze o expertiză medico-legală psihiatrică privind reclamanții. Obiectivul expertizei a fost de a determina dacă reclamanții aveau discernământ, având în vedere faptul că făceau obiectul unei anchete penale pentru ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

1.1. Expertiza medicală a reclamanților

6. Prin cele două rapoarte de expertiză medico-legală din 04 octombrie 2011, Departamentul de Medicină Legală al Spitalului Județean Sălaj stabilește că ambii reclamanți sufereau de „tulburare delirantă persistentă” și că discernământul acestora privind faptele și în general era abolit.

7. În ceea ce-l privește pe reclamant, comisia de expertiză a remarcat următoarele:
„Ex[aminarea] psihologică nr. 591/4 octombrie 2011 evidențiază un nivel mediu de inteligență (…), dificultăți de integrare în societate, tulburări calitative privind raționamentul, precum și idei delirante de invenție, de grandomanie, tendințe impulsiv-agresive, dificultăți de a realiza o activitate profesională.

Ex[aminarea] psihiatrică nr. 23/4 octombrie 2011 stabilește diagnosticul de «tulburare delirantă persistentă (delir indus de două dintre invenții, de revendicare, de persecuție cu un comportament revendicativ și procedural, de a fi urmărit de organele de poliție și de Serviciul Român de Informaţii, delir de filiație, deteriorarea relațiilor de familie și a relațiilor profesionale, supraestimare de sine, conflict cu vecinii, suspiciune).»”

8. În ceea ce o privește pe reclamantă, comisia a observat că:

„Ex[aminarea] psihologică nr. 561/4 octombrie 2011 a evidențiat un nivel mediu de inteligență (…), disimulare, impulsivitate și agresivitate, sfera instinctivă dezvoltată în mod defectuos, obsesie psihastenică, ambivalență emoțională, exaltare imaginativă, idei paranoide, microtraumatisme din trecut.

Ex[aminarea] psihiatrică nr. 22/4 octombrie 2011 stabilește diagnosticul de tulburare delirantă persistentă (delir indus cu tentativă predominantă de revendicare, … (ilizibil), sugestie, deteriorarea relațiilor de familie și profesionale, comportament procedural.”

9. Comisia de expertiză le-a recomandat un „tratament psihofarmacologic și psihoterapeutic”, de administrat în regim ambulatoriu într-o unitate medicală specializată.

10. S-a menționat în cele două rapoarte de expertiză că comisia de examinare nu a avut la dispoziție o anchetă socială privind persoanele în cauză și nici dosarele lor medicale privind starea lor de sănătate.

1.2. Procesul care a dus la condamnarea reclamanților la obligarea la tratament medical

11. Pe baza rapoartelor medico-legale menționate mai sus, prin ordonanța din 11 octombrie 2011, procurorul din Parchetul de pe lângă Judecătoria Șimleul Silvaniei („Parchetul”) a sesizat Judecătoria Șimleul Silvaniei („Judecătoria”) cu o cerere pentru a se dispune împotriva reclamanților măsura de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută la articolul 113 din Codul penal (CP) și la articolul 162 din Codul de procedură penală (CPP), astfel cum erau în vigoare la momentul faptelor.

12. Reclamanții au fost citați de mai multe ori în acest proces. Aceștia au refuzat să se prezinte și au cerut în mod repetat amânarea sau suspendarea cauzei, pe motiv că au cerut „justiției” să anuleze rapoartele medico-legale eliberate în privința lor. Aceștia au depus la dosar observații, fără a dovedi că au contestat sau obținut anularea rapoartelor în cauză.

13. Judecătoria a desemnat din oficiu un avocat pentru a-i reprezenta pe reclamanți în cadrul procesului. Nu se menționează în dosar dacă avocatul a încercat să îi contacteze pe reclamanți.

14. Printr-o hotărâre din 27 iunie 2012, Judecătoria a constatat că reclamanții au refuzat să se prezinte în fața instanței și că, prin urmare, aceștia nu au putut fi interogați. Aceasta a admis cererea Parchetului și i-a condamnat pe reclamanți la măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

15. Ca urmare a apelului introdus de reclamanți, la o dată nespecificată, Tribunalul Sălaj („Tribunalul”) a anulat hotărârea contestată și a trimis cauza spre rejudecare la judecătorie pe motiv că reclamanții nu au fost interogați, astfel cum prevede articolul 162 punctul 11 din CPP.

16. Judecătoria i-a citat pe reclamanți fără succes, timp de mai multe ședințe. În cadrul ședinței din 6 iunie 2013, cu toate că au fost citați în mod legal cu mandat de aducere, reclamanții au refuzat să se prezinte la ședință. Instanța a emis noi mandate de aducere cu privire la reclamanți. În aceeași zi, poliția i-a escortat pe reclamanți în fața Judecătoriei, care a început interogatoriul în prezența unui avocat din oficiu. Reclamanții au refuzat să răspundă la întrebări și au susținut că nu recunoșteau nicio calitate instanței și nici avocatului desemnat din oficiu.

17. Printr-o hotărâre din 6 iunie 2013, bazându-se în principal pe raportul de expertiză medico-legală din 4 octombrie 2011, instanța de judecată i-a condamnat pe reclamanți la măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

18. Reclamanții au introdus apel la Tribunal. Aceștia au fost citați, dar nu s-au prezentat la ședințe. Un avocat a fost numit din oficiu să le reprezinte interesele. Reclamanții au depus observații pentru a sprijini apelul, susținând că toate documentele din dosar erau false, că erau victime ale unei înscenări și că au fost maltratați de către ofițerii de poliție în fața Judecătoriei în cadrul ședinței din 6 iunie 2013.

19. Avocatul din oficiu a susținut cauza oral și a cerut respingerea cererii Parchetului.

20. Printr-o hotărâre definitivă din 4 septembrie 2013 referitoare la rapoartele medico-legale din 4 octombrie 2011 și la conținutul observațiilor depuse la dosar de către părțile interesate, Tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe.

1.3. Judecata prin care s-a dispus internarea reclamanților

21. Tribunalul a comunicat Direcției de Sănătate Publică din Sălaj hotărârea din 04 septembrie 2013, însoțită de copii ale expertizelor medico-legale din 04 octombrie 2011.

22. La 5 septembrie 2013, Tribunalul i-a informat pe reclamanți că aveau obligația de a se prezenta imediat la Centrul de Sănătate Mintală al Spitalului Județean Zalău pentru a urma tratamentul medical și că, în cazul în care refuzau, vor fi supuși măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.

23. Direcția de Sănătate Publică Sălaj i-a informat, de asemenea, pe reclamanți, privind măsura dispusă împotriva lor și locul unde tratamentul trebuia să fie administrat.

24. La 9 și 31 octombrie 2013, Departamentul de Sănătate Mintală a informat instanța că reclamanții nu s-au prezentat pentru a li se administra tratamentul medical. Acesta a precizat, de asemenea, că poliția a fost solicitată să asigure prezența persoanelor în cauză la spital, dar că, la 26 septembrie 2013, deși acestea erau acasă, au refuzat să se supună măsurii dispuse de către instanță.

25. La 10 decembrie 2013, Biroul de Executări Penale din cadrul Judecătoriei a formulat o contestație la executare în ceea ce privește hotărârea din 6 iunie 2013 (punctul 17 de mai sus). Bazându-se pe articolele 429 și 430 din CP, acesta a solicitat înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical cu măsura internării medicale, susținând că reclamanții au refuzat să urmeze un tratament medical în mod voluntar.

26. Un avocat a fost desemnat din oficiu să îi reprezinte pe reclamanți în cadrul procedurii. Cu toate că au fost citați, reclamanții nu s-au prezentat la ședințe. Mandatul de aducere emis cu privire la aceștia nu a putut fi executat pe motiv că nu erau acasă.

27. Reclamanții au depus observații la dosarul cauzei. Limbajul utilizat ar fi fost vulgar și ofensator la adresa instanței. Avocatul desemnat din oficiu a susținut în fața instanței că reclamanții nu s-au prezentat la administrarea tratamentului medical din motive obiective, și nu cu rea-credință.

28. Printr-o hotărâre din 10 noiembrie 2014, Judecătoria a dispus înlocuirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical cu măsura de siguranță a internării medicale, până la vindecarea persoanelor în cauză sau până când starea lor de sănătate nu mai reprezenta un pericol pentru siguranța publică. Pentru a decide internarea, instanța a constatat mai întâi că erau îndeplinite condițiile legale prevăzute la articolul 568 alineatul (1) din noul Cod de procedură penală, și anume că reclamanții au refuzat să se supună măsurii obligării la tratament medical impusă de instanță. Apoi, aceasta a menționat că din expertizele medico-legale efectuate în cadrul primei judecăți reieșea că reclamanții sufereau de „tulburări delirante persistente”, că discernământul lor privind faptele și în general a fost abolit și că trebuiau să fie supuși unui tratament medical psihofarmacologic și psihoterapeutic. În continuare, instanța a decis următoarele:

„Sănătatea mintală a persoanelor în cauză reprezintă un pericol pentru ordinea publică pe motiv că acestea nu s-au prezentat pentru a urma tratamentul medical obligatoriu; reiese, din nou, din conținutul documentelor depuse la dosarul cauzei (…) că pericolul pentru ordinea publică nu s-a diminuat față de momentul în care măsura obligării la tratament medical a fost dispusă împotriva lor.

Având în vedere faptele prezentate mai sus, Tribunalul consideră că cererea Biroului de Executări este întemeiată.”

29. Reclamanții au introdus o contestație împotriva acestei decizii, susținând că erau sănătoși, dar că internarea lor a fost dorită de către autorități din alte motive.

30. Tribunalul a desemnat din oficiu un avocat pentru a-i reprezinta pe reclamanți. Aceștia din urmă, cu toate că au fost legal citați, nu s-au prezentat la ședințe.

31. Printr-o hotărâre definitivă din 17 decembrie 2014, Tribunalul a respins contestația reclamanților și a confirmat hotărârea din 10 noiembrie 2014.

32. La 30 decembrie 2014, reclamanții au fost internați împotriva voinței lor în Spitalul de Psihiatrie Ștei, unde au fost supuși unui tratament medical.

1.4. Alte proceduri cu privire la reclamanți

33. La 24 ianuarie 2013, reclamanții s-au întâlnit cu S.R.I. în parcarea unui supermarket. Aceștia s-au apropiat de S.R.I. și i-au reroșat că i-ar fi maltratat în timpul incidentului din 2011 (a se vedea punctul 4 de mai sus). S.R.I l-ar fi lovit pe reclamant.

34. Reclamanții au depus plângere la Parchet împotriva lui S.R.I. pentru purtare abuzivă. Prin ordonanța din 22 august 2013, Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că afirmațiile persoanelor în cauză nu au fost dovedite. Referindu-se la conținutul și concluziile rapoartelor de expertiză medico-legale din 4 octombrie 2011 (punctele 6-8 de mai sus), printr-o ordonanță din 28 februarie 2014, Procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Cluj a confirmat, în urma plângerii reclamanților, soluția de neîncepere a urmăririi penale.

35. Nu reiese în mod clar din dosar dacă reclamanții au contestat această decizie la judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei, așa cum s-a indicat în dispozitivul deciziei care le-a fost comunicată.

2. Dreptul pertinent aplicabil la nivel național:

36. Articolul 113 din Codul penal în vigoare înainte de 1 februarie 2014 prevedea că dacă făptuitorul prezenta, din cauza unei boli, un pericol pentru societate, instanța putea dispune împotriva acestuia măsura de siguranță a obligării la tratament medical. Același articol prevedea că, dacă persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, instanța putea dispune internarea medicală.

37. Articolul 568 § 1 din noul Cod de procedură penală, în vigoare de la 1 februarie 2014, prevede că instanța de executare dispune internarea medicală atunci când persoana în cauză se sustrage de la efectuarea tratamentului.

38. Prevederile naționale relevante ale Legii nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice sunt descrise în hotărârea Atudorei împ. României (nr. 50131/08, §§ 79 și urm., 16 septembrie 2014)

3. Capete de cerere:

39. Fără a cita articole din Convenție, reclamanții susțin că au fost victimele sistemului judiciar românesc, care a dispus o măsură de siguranță împotriva lor și obligarea la tratament medical, în timp ce această măsură nu se justifica nicicum în realitate. Aceștia susțin că toate documentele aflate la dosar erau false.

40. De asemenea, fără a cita articole din Convenție, într-o scrisoare din 17 februarie 2015, aceștia susțin că au fost internați împotriva voinței lor într-un spital de psihiatrie și că aceasta măsură a fost dispusă fără efectuarea vreunei expertize medicale. Aceștia adaugă că trebuie să urmeze un tratament medical împotriva voinței lor.

4. Intrebări adresate părților:

4.1. Au fost reclamanții privați de libertate, cu încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție, din cauza internării lor în Spitalul de Psihiatrie Ștei la 30 decembrie 2014? În special, privarea de libertate la care au fost supuși se încadrează la literele (b) și (e) ale acestei dispoziții?

În plus, procedura care a dus la internarea reclamanților s-a efectuat cu garanții suficiente împotriva arbitrariului?

4.2. A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții private în conformitate cu articolul 8 § 1 din Convenție, având în vedere tratamentul medical administrat în timpul internării lor în Spitalul de Psihiatrie Ștei ? În caz afirmativ, ingerința în exercițiul acestui drept a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 8 § 2?

Guvernul este invitat să informeze Curtea cu privire la numele reprezentanților desemnați să îi reprezinte pe reclamanți, potrivit Legii nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.

Adina Mihalache (traducere)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Mihaela Mazilu-Babel (selecție și supervizare traducere)

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte R.D. și I.M.D. Cuplu foarte sărac, internarea și tratamentul medical forțat în spitalul de psihiatrie”

  1. Amelia FARMATHY spune:

    Mda, eu zic că trebuia să se aştepte, iar nu să se reacţioneze, aşa, intempestiv, până dădeau cuiva în cap _ mă rog, altcuiva în afară de poliţistul care,în exerciţiul funcţiunii fiind, şi-a încasat -o cu ….demnitate, mă întreb oare de ce nu am citit despre cauze similare, să zicem, de exemplu, prin SUA, acolo unde exagerează în sens invers şi te împuşcă dacă ai ridicat capul un cm peste nivelul bocancului pe care îl admiri din poziţia culcat pe burtă _ şi abia apoi să se treacă la dispunerea măsurilor contestate.
    Nu era mai ..”frumos” să vedem, pe toate ecranele, domni şi doamne off(şi)uscate, aruncând graţios, dar categoric, acuzaţii, începând cu şeful politiei locale, trecând pe la la primar(că, deh, şi ăsta tre să îi ştie pe toţi şi să aibă grijă de toate),ajungând până la un niscaiva şef de bloc din „proximitate”(înfierat că nu a luat atitudine),whatever, respectiv un „oricine” ar putea fi identificat _ real sau nu, asta e deja secundar şi fără vocaţie de audienţă în prime time news _ măcar „moralmente” responsabil.
    Din păcate, realitatea practică, după vreo 15 anişori de activitate, mi-a dovedit, cu prisosinţă, că există destul de multe persoane cu tulburări psihice serioase care nu urmează niciun tratament, nu sunt supravegheate medical _în principal, pentru că, bolnavi fiind, nu realizează că ar avea nevoie_ şi, deloc îmbucurător pentru activitatea instanţelor, frecvent se întâmplă să dezvolte tot soiul de obsesii relaţionate cu judecata, evident pe banii contribuabililor, căci totul costă, de la hârtia pe care staaaai să tipăreşti zeci de mail-uri aiuristice trimise „în criză”, până la citaţiile expediate doar pentru a asigura „accesul” problemelor într-o cu totul altă dimensiune socială decât ar avea realmente nevoie.
    Ei, dar să aşteptăm, cu răbdare, la urma urmei e abia 2016, au trecut doar doi anişori de la înregistrarea cererii, înţeleg.
    EU una de abia aştept să văd verdictul dat „cuplului sărac”, de parcă ar trebui să conteze câţi bani ai în buzunar ori prin conturi dacă te apuci să faci scandal în plină stradă şi să ataci un „om al legii”, altă expresie favorită pe la tv, în lipsă de idei şi de cunoştinţe de specialitate.
    Am remarcat sublinierea sărăciei ca pe un o trimitere la o situaţie de vulnerabilitate a celor doi şi mă aştept la…._ hm, cum să zic, să nu stârnesc (ce bine ar fi dacă aş putea nu să stârnesc,ci să stârpesc) indignarea _ orice deznodământ.
    Zic că, în context, ar fi fost rost şi de o excursie până la Strasbourg,să îşi susţină cauza, dacă în faţa instanţelor naţionale nu au vrut, măcar la – bas _ NU, nu e prescurtarea de la balamuc, cum aş putea fi acuzată pe nedrept _ să o facă.
    Şi, uite aşa, se trezeau cu ei fix în faţa Curţii, unde am mai văzut vara trecută nişte compatrioţi, instalaţi în cort, pe malul gârlei(îmi scapă cum îi spune, ştiam, astă vară,ceva geografie locală,dar am uitat şi nu dau un google search),şi, connerie (e intraductibil, gândiţi-vă, poetic şi „in abstracto” , doar la ceva sub formă de con), să vază şi Strasbourgul reciclare de materiale cum .. a văzut deja, nu mă îndoiesc, Parisul.
    SĂ le urăm deci succes!
    Dar, până la urmă, pe plan intern, e drept că autoarele rezumatului nu au de unde cunoaşte aşa amănunte, ce s-o întâmplat, s-or vindecat, s-or tratat, ce s-o ales de ei?
    Ca, dacă mi-s în acelaşi loc şi în aceeaşi stare, le-ar prinde tare bine_ măcar în echitatea îndepărtată geografic, şi nu numai, a Strasbourgului _ Convenţie sau Ne Convenţie _ nişte „bănet”, vorba lui fiu-meu, încă nedeplin deprins cu subtilităţile lingvistice.

    • Bună seara doamna judecător,

      Eu am realizat selecția, și motivele pentru care i-am trimis cauza Adinei să o traducă au fost următoarele:

      1. întrebarea legată de garanțiile procedurale împotriva arbitrariului
      2. faptul că au reușit singuri – acest cuplu internat la spitalul de psihiatrie – să înregistreze o cauză la CEDO (comparați cu formalitatea fără diferențiere de pe rolul instanțelor din România)
      3. faptul că au recunoscut – la atâta vreme distanță – pe acel domn polițist care în a lor opinie i-ar fi nedreptățit.
      4. faptul că reiese indirect din rezumat cum instituțiile care ar trebui să supravegheze astfel de cazuri nu și-au făcut treaba, fiind inadmisibil ca astfel de persoane să umble prin gunoaie, să cerșească, și să nu fie luate sub supraveghere socială și consiliere adecvată – ci găsite pe stradă de un domn polițist și apoi făcându-li-se dosar penal – și NUMAI așa ajungând în spital.

      În ceea ce privește trimiterea la sintagma de „cuplu sărac” – din titlu – aceasta a fost realizată pentru că inclusiv Curtea a precizat acest aspect în cauza comunicată părților, și am preluat pentru că nu am văzut prea des să se precizeze acest aspect, și fiind astfel vorba de un caz social.

      🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week