« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
 1 comentariu

Ce-a vrut să spună autorul? Un studiu de caz
17.05.2016 | Ioana GELEPU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Corelarea normelor legale: aparent simplă, această operațiune suscită în practică numeroase controverse, în ciuda faptului că există criterii ferme, apte să decupeze din peisajul juridic acea imagine (interpretare) corectă a unui text de lege (văzut în raport cu alte norme).

Interpretarea gramaticală, logică, teleologică (ținând cont de scopul legii) și sistematică (bazată pe coroborarea textelor legale de așa manieră încât interpretările acestora să se concilieze) reprezintă metode puse la dispoziție de teoria generală a dreptului, pe baza cărora putem descifra semnificația unui text legal. Cu alte cuvinte, știința dedicată (teoria generală) funcționează ca o anatomie a dreptului, explicând modul de determinare a sferei de aplicare a diferitelor (norme) și în care acestea conlucrează.

În plus, legislația însăși oferă diverse repere de natură a contribui la o justă orientare în hățișul dreptului. Spre exemplu, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă cuprinde indicii privind modul în care ar trebui să reacționăm atunci când ne confruntăm cu două norme contradictorii, una inclusă într-un act normativ cu forță superioară, iar alta având un rang redus (și anume consacrată de o normă juridică inferioară, dată în aplicarea celei superioare).

Raportându-ne la Legea nr. 24/2000, ca un îndrumar pentru situații de conflict, soluția pare la îndemână (deși nu este, trauma interpretului legii urmând a fi dezvăluită mai jos). Practic, tensiunea între două norme de rang diferit ar trebui dizolvată instantaneu, prin impunerea celei superioare (în condițiile în care cea inferioară, dată în aplicarea celei superioare, nu poate deroga de la aceasta).

Studiul de caz prezentat în continuare demonstrează că aplicarea în practică a celor de mai sus este o misiune anevoioasă.

Geneza speței este următoarea:
Conform unor norme din Codul fiscal, clientul (o societate comercială) avea obligația de a reevalua periodic (din trei în trei ani) clădirile, sub sancțiunea stabilirii unei cote de impozit majorate pe clădiri, situată între 10-40%, în funcție de perioadele de timp scurse între operațiunile de reevaluare. Dimpotrivă, dacă societatea își îndeplinea obligația legală, beneficia de un impozit diminuat, ce putea varia între 0,25% și 1,50%.

Mărul discordiei s-a dovedit următorul detaliu, ce ține de problematica descrisă mai sus, a corelării normelor legale.

Codul fiscal făcea referire la obligația de a reevalua fiecare clădire (iar nu toate clădirile din aceeași grupă) pentru a beneficia de cota diminuată a impozitului. Totuși, același Cod fiscal stabilea, printr-o altă normă, că beneficiază de cota diminuată contribuabilul care a procedat la reevaluare conform normelor contabile. Acele norme contabile constau într-un Ordin al Ministrului Finanțelor Publice care stabilea (și) că un contribuabil are obligația de a reevalua concomitent toate clădirile dintr-o grupă.

Corelând cele două norme (Codul fiscal și Ordinul Ministrului Finanțelor Publice), autoritățile fiscale au decis că beneficiază de cota redusă de impozit doar contribuabilul care a reevaluat concomitent, din 3 în 3 ani, toate clădirile din aceeași grupă. În contextul în care societatea în discuție își raportase evaluarea din 3 în 3 ani la fiecare clădire din grupă (nereevaluând concomitent toate clădirile din grupă), autoritatea fiscală a stabilit diferențe de impozit (derivând din aplicarea impozitului majorat) și accesorii. Această decizie a fost contestată în instanță.

Instanțele de judecată au analizat cele două interpretări divergente.
Cea a autorităților fiscale, rigidă, bazată pe o corelare de tip aritmetic a Codului fiscal și a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice. Este adevărat, afirma fiscul, că norma din Codul fiscal stabilește o cotă redusă de impozit dacă se efectuează reevaluarea din 3 în 3 ani. Însă obiectul reevaluării îl reprezintă toate clădirile din grupă, întrucât Ordinul Ministrului Finanțelor Publice impune această conduită (de a reevalua toata clădirile din grupă, concomitent).

Cea a contribuabilului bazată, în esență, pe următoarele argumente:
– interpretarea gramaticală: Codul fiscal are în vedere situația unei clădiri (neevaluată din 3 în 3 ani). Pornind de la folosirea singularului (în opoziție cu pluralul: toate clădirile din grupă), societatea s-a prevalat de faptul că beneficiul cotei reduse a impozitului se va aplica dacă s-a reevaluat fiecare clădire din 3 în 3 ani;

– interpretarea logică: Codul fiscal se referă la aplicarea cotei scăzute a impozitului pentru clădirea ce a fost evaluată (din 3 în 3 ani). Per a contrario (ca argument logic), cota majorată se va aplica dacă o clădire nu a fost supusă regimului amintit (iar nu pentru nereevaluarea concomitentă a întregii grupe). În plus, în materie de impozitare, dispozițiile Codului fiscal prevalează asupra oricăror alte norme, situație în care nu este acceptabilă ideea aplicării unui impozit majorat, în baza interpretării normei consacrate de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice;

– interpretarea teleologică: Ordinul Ministrului Finanțelor Publice (emis în baza Legii contabilității nr. 81/1990) are ca scop disciplina de ordin contabil, neputând afecta planul principiilor de stabilire a valorii impozabile și a cotelor de impozitare în scop de impozit pe clădiri;

– interpretarea sistematică: este adevărat că în Codul fiscal se face referire la reglementările contabile (Ordinului Ministrului Finanțelor Publice). Însă această trimitere vizează metodele de evaluare acceptate în scopul determinării valorii impozabile a unei clădiri reevaluate.

Astfel, pentru stabilirea valorii reevaluate a unei clădiri (care echivalează cu valoarea impozabilă în scop de impozit pe clădiri) trebuie să existe, ca regulă, un raport de evaluare întocmit de un profesionist calificat în evaluare. Conform acestei reguli de interpretare, ceea ce are impact asupra zonei fiscală (din aspectele intrând în sfera de reglementare a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice) este principiul ca evaluarea să fi fost efectuată de un profesionist calificat (principiu de la care sunt admise derogări, ce nu fac însă obiectul acestei spețe);

– argumente ce țin de tehnica legislativă, de tipul: (i) nu este posibilă completarea dispozițiilor cuprinse de Codul fiscal printr-un act normativ cu rang inferior, întrucât ar contraveni Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, (ii) Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nu este un act emis în executarea vreunor prevederi din Codul Fiscal, ci unul tehnic, dintr-un domeniu paralel taxelor și impozitelor, respectiv din domeniul contabil.

În final, soluția definitivă a instanțelor de judecată a fost în sensul validării raționamentului contribuabilului. Astfel, s-a stabilit că determinarea impozitului aplicabil se va realiza ținând cont de prevederea din Codul fiscal, având în vedere domeniul de aplicare a Codului fiscal, a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice și normele de tehnică legislativă. Astfel fiind delimitat cadrul legal, ca și zonă de extragere a soluției aplicabile în speța dedusă judecății, s-a reținut că normele din Codul fiscal stabilesc o cotă redusă dacă contribuabilul și-a îndeplinit obligația de a reevalua fiecare clădire din 3 în 3 ani.

Dincolo de miza financiară, uneori considerabilă, a litigiilor care pun problema impozitului pentru clădiri, dacă nu s-a procedat la reevaluarea întregii grupe, concomitent, din 3 în 3 ani, acestea ridică o fină problemă privind corelarea normelor. Radiografia poziției părților redă spinoasele verificări ce trebuie efectuate pentru a răspunde la o întrebare aparent simplă: ce spune legea, de fapt?

Ioana Gelepu
Partener ȚUCA ZÂRCEA & ASOCIAȚII

 
Secţiuni: Fiscalitate, Opinii, Selected | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Ce-a vrut să spună autorul? Un studiu de caz”

  1. Geoni-Gheorghe DUMBRAVĂ spune:

    Sarut mana! Ne puteti indica despre ce solutii definitive ale instantelor de judecata este vorba ?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD