Corneliu Bențe: Considerații privind clauza penală în contractul individual de muncă
26 mai 2016 | Ana Maria ILIESCU
Drd. Corneliu Bențe, președinte al Uniunii Naționale a Experților în Legislația Muncii, a publicat în Revista Română de Dreptul Muncii, cu numărul 4 din data de 30 aprilie 2015, articolul intitulat Considerații prind clauza penală în contractul individual de muncă.
Clauza penală este reglementată în prezent de dispozițiile Codului Civil. Astfel, conform art. 1538, clauza penală este aceea prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale. Practic, prin intermediul unei asemenea stipulații, se evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditorul unui raport obligațional, cu posibilitatea reducerii cuantumului de către instanță în situațiile prevăzute de art. 1541 C. Civ.
Clauzele penale nu sunt adresate în mod direct de către legislația muncii, astfel încât pentru a ajunge la o concluzie cu privire la valabilitatea lor într-un contract individual de muncă trebuie să apelăm la o analiză progresivă. În primul rând, contractul individual de muncă poate conține două tipuri de clauze: legale, respectiv convenționale. Partea legală a contractului se compune din drepturile și obligațiile imperative cuprinse în legislația muncii, pe când cea convențională este alcătuită, dacă este cazul, din clauze negociate, cu respectare normelor legale și a bunelor moravuri. Clauzele pot fi esențiale (e.g. durata contractului, locul muncii) sau neesențiale (e.g. clauza de mobilitate, cea de confidențialitate).
În al doilea rând, răspunderea pentru daunele care provin din raporturile de muncă este reglementată de Codul Muncii, putând îmbrăca mai multe forme: patrimonială, când fiecare parte răspunde pentru prejudiciul cauzat; civilă – implicit contractuală sau delictuală; materială, reglementată de O.G. nr. 121/1998, și nu în ultimul rând răspunderea pentru daune morale, menționată în art. 253 alin. (1) din Codul Muncii.
În situațiile în care se pune problema răspunderii patrimoniale a angajatului, Codul Muncii prevede că angajatorul este obligat să constate paguba, să o evalueze, și, în măsura în care aceasta nu depășește valoarea a cinci salarii minime brute pe economie, să solicite angajatului, printr-o notă de constatare și evaluare, recuperarea prejudiciului. Astfel, putem concluziona că inserarea unei clauze prin care contravaloarea prejudiciului se stabilește în prealabil este inacceptabilă în cadrul unui contract individual de muncă, ea urmând să fie înlocuită de drept cu dispozițiile legale aplicabile, în conformitate cu art. 57 alin. (4) din Codul Muncii.
Același raționament se impune și în cazul inserării unei clauze prin care angajatorul condiționează denunțarea contractului de plata unei sume de bani: art. 41 alin. (1) din Constituția României prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, alegerea locului de muncă fiind liberă. În același spirit, Codul Muncii statuează că nimeni nu poate fi obligat să muncească într-un anumit loc de muncă, iar Codul Civil consacră existența neîngrădită a dreptului de denunțare unilaterală în contractele cu executare succesivă pe durată nedeterminată, orice clauză contrară fiind considerată nescrisă.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
