Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

Întrebare preliminară cu privire la locul unde se poate efectua perioada de repaus săptămânal normal. UPDATE: hotărârea CJUE
22.12.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

Secţiuni: CJUE, Drept penal, Dreptul muncii, Dreptul Uniunii Europene
JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

22 decembrie 2017: Curtea declară:

1) Articolul 8 alineatele (6) și (8) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului trebuie interpretat în sensul că un conducător auto nu poate să efectueze la bordul vehiculului său perioadele de repaus săptămânal normale vizate la articolul 8 alineatul (6).

2) Examinarea celei de a doua întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea Regulamentului nr. 561/2006, având în vedere principiul legalității în materie penală, astfel cum este enunțat la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

08 februarie 2017: Avocatul general propune următoarea soluție:

„1) Articolul 8 alineatele (6) și (8) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că un conducător auto nu poate să efectueze perioadele de repaus săptămânal normale prevăzute la articolul 8 alineatul (6) din acest regulament la bordul vehiculului.

2) Analiza celei de a doua întrebări nu a relevat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 8 alineatele (6) și (8) coroborat cu articolul 19 din Regulamentul nr. 561/2006 din perspectiva principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din cartă.

3) Nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.

În subsidiar, în situația în care articolul 8 alineatele (6) și (8) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că un conducător auto poate să efectueze perioadele de repaus săptămânal normale la bordul vehiculului, Regulamentul nr. 561/2006 se opune unor norme naționale, cum este articolul 2 din decretul atacat, care interzic unui conducător auto să efectueze perioadele de repaus săptămânal normale prevăzute la articolul 8 alineatul (6) din acest regulament la bordul vehiculului.” (s.n. – M.M.-B.)

:: concluzii AG

***

20 mai 2016: Judecătorul belgian suprem se întreabă cu privire la locul unde se poate efectua perioada de repaus săptămânal normal (C-102/16 Vaditrans)

Situația de fapt:
1. transporturi
2. armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere
3. necesitatea de a afla dacă noțiunea de „perioadă de repaus săptămânal normală” implică și posibilitatea ca respectiva perioadă să fie efectuată la bordul vehiculului
4. principiul legalității în materie penală
5. necesitatea de a afla dacă dispozițiile unui regulament UE încalcă respectivul principiu deoarece nu prevăd nicio interdicție expresă privind efectuarea la bordul vehiculului a perioadelor de repaus săptămânal normale
6. necesitatea de a afla dacă un regulament UE permite totodată statelor membre să stabilească în dreptul lor național o interzicere de efectuare a perioadelor de repaus săptămânal normale la bordul vehicului
7. pârât este statul belgian.

Dispoziții incidente:
1. articolele 8 alineatele (6) și (8) coroborat cu articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006

Articolul 8 (extras)

(6) Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător auto trebuie să efectueze cel puțin:
— două perioade de repaus săptămânal normale sau
— o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore. Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție.
O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă.
(…)
(8) În cazul în care un conducător auto solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare.

Articolul 19

(1) Statele membre stabilesc normele referitoare la sancțiunile pentru încălcarea prezentului regulament și a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura de aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale, disuasive și nediscriminatorii. Nici o încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 nu atrage mai mult de o sancțiune sau de o procedură. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre aceste măsuri, precum și regimul de sancțiuni până la data prevăzută la articolul 29 paragraful al doilea. Comisia informează statele membre în consecință.
(2) Orice stat membru permite autorităților competente să aplice o sancțiune unei întreprinderi și/sau unui conducător auto pentru o încălcare a prezentului regulament constatată pe teritoriul său și care nu a fost deja sancționată, chiar dacă acea încălcare a fost comisă pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
În mod excepțional, atunci când se constată o încălcare:
— care nu a fost comisă pe teritoriul statului membru respectiv și
— care a fost comisă de o întreprindere stabilită sau de un conducător auto al cărui loc de muncă se află într-un alt stat membru sau țară terță;
un stat membru poate, până la 1 ianuarie 2009, în loc să impună o sancțiune, să notifice faptele constitutive ale încălcării autorității competente a statului membru sau a țării terțe în care este stabilită întreprinderea sau în care își are conducătorul auto locul de muncă.
(3) Atunci când un stat membru deschide o procedură sau aplică o sancțiune pentru o anumită încălcare, el îi furnizează conducătorului auto dovada scrisă corespunzătoare.
(4) Statele membre se asigură că un sistem de sancțiuni proporționat, care poate include sancțiuni financiare, este aplicat în caz de încălcare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 de către întreprinderi sau expeditori asociați, exportatori, operatori din turism, furnizori principali de transport, subcontractanți și agenții care utilizează conducători auto care le sunt asociați.

2. articolul 49 din Carta DFUE care reflectă principiul legalității în materie penală (cu explicațiile aferente)

Articolul 49

Principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor

(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, nu constituia infracțiune potrivit dreptului intern sau dreptului internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai mare decât cea aplicabilă la momentul săvârșirii infracțiunii. În cazul în care, ulterior săvârșirii infracțiunii, legea prevede o pedeapsă mai ușoară, se aplică aceasta din urmă.
(2) Prezentul articol nu aduce atingere judecării și pedepsirii unei persoane care s-a făcut vinovată de o acțiune sau omisiune care, în momentul săvârșirii, era incriminată pe baza principiilor generale recunoscute de comunitatea națiunilor.
(3) Pedepsele nu trebuie să fie disproporționate față de infracțiune.

Explicaţie cu privire la articolul 49 – Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor

Acest articol reia norma clasică a neretroactivităţii legilor şi a pedepselor. A fost adăugată regula retroactivităţii legii penale mai favorabile, care există în numeroase state membre şi care este prevăzută la articolul 15 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice.

Articolul 7 din CEDO este redactat după cum urmează:
„(1) Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune, potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
(2) Prezentul articol nu va aduce atingere judecării şi pedepsirii unei persoane vinovate de o acţiune sau de o omisiune care, în momentul săvârşirii sale, era considerată infracţiune potrivit principiilor generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate.”

Termenul „civilizate” din alineatul (2) a fost eliminat, fapt care nu implică nicio modificare a înţelesului alineatului, care se referă în special la crimele împotriva umanităţii. În conformitate cu articolul 52 alineatul (3), acest drept are, prin urmare, acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi dreptul garantat prin CEDO.

Alineatul (3) reia principiul general al proporţionalităţii infracţiunilor şi a pedepselor, consacrat de tradiţiile constituţionale comune ale statelor membre şi de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Corespondențe pentru România:
1. articolul 2 din Codul penal, modificat și completat de Legea nr. 63/2012, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 27/2012, Legea nr. 159/2014

Articolul 2: Legalitatea sancţiunilor de drept penal

(1) Legea penală prevede pedepsele aplicabile şi măsurile educative ce se pot lua faţă de persoanele care au săvârşit infracţiuni, precum şi măsurile de siguranţă ce se pot lua faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsă ori nu se poate lua o măsură educativă sau o măsură de siguranţă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită.
(3) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită şi aplicată în afara limitelor generale ale acesteia.

2. articolul 53 din Constituția României

Art. 53: Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1)Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2)Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti