Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti

Întrebare preliminară cu privire la datele cu un caracter personal și administrația fiscală. UPDATE: hotărârea CJUE (Dreptul Uniunii nu se opune, dar … și apoi se opune, dar …)
28.09.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE

JURIDICE - In Law We Trust
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

28 septembrie 2017: Curtea declară:

1) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei legislații naționale care condiționează exercitarea unei căi de atac în justiție de către o persoană care afirmă că i s‑a adus atingere dreptului său la protecția datelor cu caracter personal garantat de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date de epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative disponibile în fața autorităților administrative naționale, cu condiția ca modalitățile concrete de exercitare a căilor de atac menționate să nu afecteze în mod disproporționat dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești menționat în această dispoziție. Este necesar în special ca epuizarea prealabilă a căilor de atac administrative disponibile în fața autorităților administrative naționale să nu determine o întârziere substanțială pentru introducerea unei căi de atac în justiție, să determine suspendarea prescripției drepturilor în discuție și să nu ocazioneze cheltuieli excesive.

2) Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că se opune ca o instanță națională să respingă ca mijloc de probă a unei încălcări a protecției datelor cu caracter personal conferite de Directiva 95/46 o listă precum lista în litigiu, prezentată de persoana în cauză și care conține date cu caracter personal ale acesteia, în ipoteza în care persoana menționată ar fi obținut această listă fără consimțământul, impus de lege, al operatorului acestor date, cu excepția cazului în care o astfel de respingere este prevăzută de legislația națională și respectă atât conținutul esențial al dreptului la o cale de atac efectivă, cât și principiul proporționalității.

3) Articolul 7 litera (e) din Directiva 95/46 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei prelucrări de date cu caracter personal de către autoritățile unui stat membru în scopul perceperii impozitului și al combaterii fraudei fiscale, precum cea care este efectuată în cauza principală prin întocmirea unei liste de persoane precum cea în discuție, fără consimțământul persoanelor în cauză, cu condiția, pe de o parte, ca aceste autorități să fi fost învestite prin legislația națională cu sarcini de interes public în sensul acestei dispoziții, ca întocmirea respectivei liste și înscrierea în aceasta a numelui persoanelor în cauză să fie efectiv apte și necesare în scopul realizării obiectivelor urmărite și să existe indicii suficiente pentru a prezuma că persoanele în cauză figurează în mod întemeiat pe lista menționată și, pe de altă parte, ca toate condițiile de legalitate a acestei prelucrări de date cu caracter personal impuse prin Directiva 95/46 să fie îndeplinite. (s.n. -M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

***

31 martie 2017: Avocatul general, doamna Kokott, propune următoarea soluție:

„1) Utilizarea datelor cu caracter personal în domeniul colectării impozitelor intră în domeniul de aplicare al Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003, precum și al articolelor 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în timp ce numai articolele 7 și 8 din cartă se aplică în domeniul penal, în măsura în care este vorba despre aspecte reglementate de dreptul Uniunii.

2) Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă potrivit articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale și principiul efectivității nu se opun unei căi de atac administrative care trebuie să fie epuizată în mod obligatoriu, înainte de formularea unei acțiuni, în cazul în care modalitățile acestei căi de atac nu afectează în mod disproporționat efectivitatea protecției jurisdicționale. În consecință, această cale de atac administrativă obligatorie trebuie să nu întârzie în mod nerezonabil procedura jurisdicțională în ansamblul ei și să nu impună costuri excesive.

3) Potrivit articolului 7 litera (e) din Directiva 95/46, autoritatea fiscală poate întocmi, pentru uz propriu, o listă a persoanelor care ocupă funcții de conducere fictive în cadrul anumitor persoane juridice, în lipsa acordului persoanelor care figurează pe listă. Acest lucru presupune ca autorității fiscale să îi fi fost stabilită această sarcină prin lege, ca utilizarea listei să fie adaptată și necesară efectiv realizării atribuțiilor autorității fiscale și să existe indicii suficiente pentru a se considera că aceste persoane au fost înscrise pe listă în mod întemeiat. În această situație, dreptul fundamental la viață privată (articolul 7 din cartă), și dreptul fundamental la protecția datelor (articolul 8 din cartă) nu se opun întocmirii și utilizării listei.

4) Principiul unui proces echitabil prevăzut la articolul 47 al doilea paragraf din cartă permite, în principiu, ca documentele interne ale unei autorități administrative, parte la procedură, pe care o altă parte la procedură le‑a procurat fără permisiunea acestei autorități să fie respinse ca mijloace de probă inadmisibile. Respingerea este însă exclusă în cazul în care este vorba despre o listă aparținând autorității fiscale a unui stat membru care conține date cu caracter personal ale reclamantului, pe care autoritatea are obligația să le comunice reclamantului, în temeiul articolelor 12 și 13 din Directiva privind protecția datelor.

5) În cazul în care o instanță dintr‑un stat membru ajunge la concluzia că decizia din procedura desfășurată în fața sa ar fi influențată de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene conform căreia drepturile prevăzute de cartă și care corespund drepturilor garantate de CEDO ar beneficia de un nivel de protecție mai scăzut decât protecția recunoscută prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru a afla modul în care trebuie să fie interpretat dreptul Uniunii în acest caz. Dacă împotriva hotărârilor instanței naționale nu este prevăzută nicio cale de atac, aceasta este obligată să sesizeze Curtea.” (s.n. – M. M. -B.)

Mai menționăm și introducerea:

1. Nu este prima dată când divergențele dintre Curtea Supremă a Slovaciei și Curtea Constituțională a acestui stat membru conduc la formularea unei cereri de decizie preliminară(2). De această dată, se dispută problema dacă autoritățile fiscale au dreptul de a ține o listă confidențială a persoanelor fizice care exercită funcții de conducere fictive în cadrul anumitor persoane juridice. Această controversă ridică simultan mai multe probleme legate de protecția jurisdicțională efectivă, și anume, pe de o parte, dacă epuizarea căilor administrative de atac este o condiție obligatorie pentru introducerea unei acțiuni și, pe de altă parte, dacă lista în discuție poate fi respinsă ca mijloc de probă inadmisibil, în cazul în care a fost distribuită fără acordul autorităților fiscale. În final, Curtea trebuie să comunice instanței naționale dacă trebuie să aibă în vedere jurisprudența Curții de Justiție sau jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când cele două instanțe se contrazic.

:: concluzii AG

***

23 mai 2016: Judecătorul slovac se întreabă cu privire la datele cu un caracter personal și administrația fiscală (C-73/16 Puškár)

Situația de fapt:
1. orice persoană ale cărei drepturi, deci și dreptul la viață privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, are dreptul la o cale de atac efectivă în fața unei instanțe judecătorești
2. dispoziție națională care condiționează exercitarea unei astfel de căi de atac efective în fața unei instanțe de contencios administrativ de cerința ca reclamantul, pentru a-și proteja propriile drepturi și libertăți, înainte de a formula acțiunea în justiție, să epuizeze căile de atac oferite de dispozițiile unei lex specialis cum este legea slovacă privind reclamațiile administrative
3. necesitatea de a afla dacă dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, precum și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, implică în special:
3.1. obligația statelor membre de a garanta dreptul la viață privată în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal
3.2. precum şi dreptul statelor membre de a dispune prelucrarea datelor cu caracter personal atunci când este necesară pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini de interes public sau pentru realizarea interesului legitim urmărit de operator sau de unul sau mai mulți terți cărora le sunt comunicate datele
4. necesitatea de a afla dacă o limitare a acestor drepturi precum cea de la punctul 3.2. constituie o măsură necesară pentru a proteja un interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar și fiscal
5. o listă a unei autorități fiscale a unui stat membru, care conține datele cu caracter personal ale [reclamantului] şi a cărei confidențialitate a fost garantată prin măsuri tehnice și organizatorice de protecție adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva dezvăluirii sau accesului neautorizat, pe care [reclamantul] a obținut-o fără consimțământul legal al respectivei autorități fiscale a statului membru
6. necesitatea de a afla dacă o atare listă poate fi considerată un mijloc de probă ilegal, a cărui prezentare trebuie să fie respinsă de instanța națională în conformitate cu principiul de drept al Uniunii privind dreptul la un proces echitabil
7. necesitatea de a afla dacă este conformă cu dreptul la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil, o modalitate de a proceda a instanţei naţionale potrivit căreia, în cazul în care, în cauza cu care este sesizată, există divergențe între jurisprudența Curţii Europene a Drepturilor Omului și răspunsul dat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, aceasta acordă prioritate orientării juridice a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu principiul cooperării loiale
8. parât pare a fi ANAF-ul slovac.

Dispoziții incidente:
1. articolul 47 primul paragraf, articolul 7 și articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (cu explicații aferente)
2. articolul 1 primul paragraf, articolul 7 litera (e), articolul 13 alineatul (1) literele (e) şi (f) și articolul 17 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE
3. articolul 4 alineatul (3) TUE
4. articolul 267 TFUE

Corespondențe pentru România:
1. articolul 1, articolul 5 și articolul 20 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, modificată și completată de Legea nr. 102/2005 și de Legea nr. 278/2007
2. articolele 21, 26 și 129 din Constituția României din 21 noiembrie 1991, republicată, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003

Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.