Sergiu Golub, Nonu-Gheorghe Pușcariu: Câteva considerații cu privire la compensația legală în procedura insolvenței
1 iunie 2016 | Ioana-Bianca TOFAN
Lect. univ. dr. Sergiu Golub și av. Nonu-Gheorghe Pușcariu au publicat, în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 2/2016, articolul intitulat „Câteva considerații cu privire la compensația legală în procedura insolvenței”.
Art. 1617 alin. (1) C. civ. prevede „Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură”.
În ceea ce privește condițiile în care operează compensația legală, prima dintre ele, este cea a reciprocității datoriilor, următoarele trei condiții țin de caracterele datoriei, adică ambele creanțe trebuie să fie certe, lichide și exigibile, iar ultima condiție face referire la natura obiectului datoriilor. Acesta ultimă condiție presupune că obiectele celor două creanțe trebuie să aibă o natură comparabilă.
Din punct de vedere al renunțării la compensație, prima formă de aneantizare a efectelor compensației se poate lega de voința concordantă a părților. Cea de-a doua formă de desființare a mecanismului compensației legale este prevăzută expressis verbis în art. 1 617 alin. (3): „Oricare dintre părți poate renunța, în mod expres sau tacit, la compensație”. Cu alte cuvinte, oricare din cele două părți, poate renunța în mod unilateral la beneficiul compensației, atât expres, cât și tacit.
În ceea ce privește compensația în procedura insolvenței profesioniștilor, Legea nr. 85/2014 nu face multe precizări legate de compensație. În procedura insolvenței se poate naște situația deloc favorabilă unui creditor, în care debitorul aflat în acesta procedură renunță la compensația de drept, deși el se află în imposibilitatea de a-și acoperi propria datorie în integralitate.
Una din noutățile aduse de noua Lege a insolvenței este aceea a unificării valorilor-prag nominale pentru a putea deschise procedura atât la inițiativa creditorilor, cât și a debitorului (40 000 lei).
Nu va putea opera renunțarea unilaterală la compensație după deschiderea procedurii.
Un alt text, art. 9046, permite ca orice creditor să opună compensația legală debitorului aflat în dificultate, chiar dacă cerințele necesare compensației sunt îndeplinite înainte sau după deschierea procedurii. Orice creditor poate invoca compensația legală în absența procedurii insolvenței, tot așa o poate invoca și în procedură. Compensația poate fi constată și de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar. Art. 90 face trimitere la dreptul comun, prin urmare, alin. (3) din art. 1 617 C. Civ. se poate aplica în cadrul procedurii insolvenței.
Având în vedere regimul derogator de la dreptul comun al procedurii insolvenței, în doctrină s-a considerat că întreagă instituție a compensării legale este incompatibilă cu insolvența, iar posibilitatea renunțării la aceasta, ar fi remediul adus de legiuitor.
În ceea ce privește persoanele interesate să renunțare la compensație în procedura insolvenței, pe de o parte debitorul care își va maximiza activul, practicianul în insolvență (pentru plata onorariul), precum și ceilalți creditori care își vor mări gajul general.
Se poate imagina, în anumite ipoteze, și un interes al creditorului care ar fi putut să opună compensația, să renunțe la aceasta, cu scopul de a avea un pasiv de recuperat mai mare și să poată conduce efectiv întreaga procedură.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro