Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept comercial
CRAZNIC
 
Print Friendly, PDF & Email

Bogdan Țene: Clauze abuzive în contractele de credit, așa cum rezultă din practica judiciară
31.05.2016 | Cosmina SIMA


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Bogdan Țene a publicat în Revista Română de Drept al Afacerilor nr. 3/2016 articolul intitulat „Clauze abuzive în contractele de credit, așa cum rezultă din practica judiciară”.

În materia litigiilor ce au ca obiect clauze ce se cer a fi declarate abuzive din contractele de credit, există un cadru legal, și anume, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumator, Directiva nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive, transpusă în legislaţia noastră de Legea nr. 193/2000. Legea română nu realizează, însă, o traducere fidelă atunci când transpune directiva. Din directivă se deduce clar că, de la analiza caracterului abuziv, s-a urmărit să se excludă clauzele ce definesc obiectul contractului și clauzele referitoare la raportul preț/servicii  sau bunuri furnizate. Condițiile pentru constatarea caracterului abuziv sunt următoarele: clauza să nu fi fost negociată; clauza să fi creat un dezechilibru în detrimentul consumatorului, prin ea însăși sau împreună cu altele; banca nu a acționat cu bună-credință.

În jurisprudență s-a considerat că, în privința clauzelor referitoare la dobânda variabilă, acestea explică în mod clar în ce constă modalitatea de variație a dobânzii, deci nu va putea fi considerată ca fiind o clauză abuzivă.  Totuși, au existat și soluții contrare, stabilindu-se că, prin faptul că i se dă băncii posibilitatea de a revizui dobânda, apare un dezechilibru contractual, căci consumatorul nu poate să decidă cu privire la variația respectivă sau la modul de derulare a contractului. S-a considerat că simpla semnare a contractului nu reprezintă, în sine, o negociere, consumatorii având opțiunea de a accepta clauzele în bloc sau de a le denunța. Comisionul de acordare nu a fost văzut ca o sursă de creare a unui dezechilibru semnificativ, întrucât reprezintă o contraprestație pentru serviciul de analizare a cererii de creditare. Mai mult decât atât, acesta se stabilește după anumite criterii precizate în contract, unul dintre acestea fiind și valoarea creditului.

Referitor la restructurarea creditului la cerința consumatorului, pe parcursul derulării contractului, acesta este un serviciu suplimentar ce trebuie remunerat, iar modalitatea de remunerare a acestuia este stabilită prin contract.  Unele instanțe au statuat faptul că, împrejurarea că împrumutul a fost acordat în monedă străină, fiind obligatoriu a fi restituit în aceeași monedă, nu echivalează cu stipularea în contractul de credit a unei clauze privind riscul valutar. Riscul valutar putea fi luat în calcul doar dacă banca ar fi furnizat împrumutul în monedă națională, iar împrumutatul ar fi trebuit să îl restituie în monedă străină. Alte instanțe au considerat că banca este, în primul rând, un profesionist, astfel că putea să prevadă riscul de variații substanțiale ale cursului de schimb și, implicit, avea obligația de a informa consumatorul.

Autorul arată, ca și în doctrină, de altfel, că banca are două obligații esențiale față de client: pe aceea de informare și pe aceea de avertizare. Calitatea de împrumutat avertizat sau neavertizat depinde de anumite criterii, cum ar fi: experiența împrumutatului, cunoştinţele sale financiare sau patrimoniul său, care permit băncii să determine nivelul de competenţă al împrumutatului. Obligația de informare nu face distincție între cei avertizați și cei neavertizați, efectuându-se prin transmiterea unor informații exhaustive, obiective și neutre cu privire la operațiune, pentru a fi pe deplin înțelese condițiile creditului.

În concluzie, indiferent de modalitatea de redactare a clauzelor și de obiectul lor, la nivelul instanțelor din România se poate observa o practică neunitară cu privire la declararea unor clauze ca fiind abuzive sau nu.

Cosmina Sima

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate