Tribunalul Constanța sesizează ICCJ pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în materie de fond funciar
31 mai 2016 | Viorel PAPU
Ca urmare a memoriului intimatului-pârât persoană fizică, Tribunalul Constanţa, în şedinţa completului Apel Civil 4 din 26.05.2015, a apreciat că se impune sesizarea ICCJ în privinţa următoarei chestiuni de drept: care este sancţiunea civilă care intervine în cazul în care persoana în favoarea căreia s-a constituit dreptul de proprietate în baza actualului art. 21 din Legea nr. 18/1991, nu îşi stabileşte ulterior domiciliul în raza teritorială a localităţii unde a primit terenul – nulitatea absolută sau împlinirea condiţiei rezolutorii legale?
Necesitatea adresării acestei întrebări către ICCJ vine din practica neunitară de la nivelul Secţiei I Civile a Tribunalului Constanţa în această privinţă, în contextul existenţei a unui calup de câteva zeci de dosare în care reclamantul Primarul Comunei Agigea a solicitat constatarea nulităţii absolute a mai multor titluri de proprietate deoarece proprietarii nu şi-au stabilit domiciliul în comuna Agigea ulterior emiterii titlului. În majoritatea cazurilor, acţiunea este depusă la mai bine de 20 de ani de la emiterea titlului de proprietate. În contextul practicii neunitare, există deja câteva soluţii în care unele persoane fizice au pierdut definitiv dreptul de proprietate iar altele au rămas în continuare cu acesta neatins, speţele fiind identice din punct de vedere juridic. Totodată, este de precizat că la nivelul Judecătoriei Constanţa, toate cererile de acest tip ale Primarului Comunei Agigea au fost respinse ca nefondate.
Incidentă în acest context este şi Decizia nr. 202/2005 a Curţii Constituţionale a României care, prin respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, a clarificat caracterul sancţiunii care intervine în cazul în care cel în favoarea căruia s-a constituit dreptul de proprietate, nu şi-a stabilit ulterior domiciliul acolo unde a primit terenul, în sensul că este vorba despre împlinirea condiţiei rezolutorii legale.
Totuşi, decizia CCR este dată într-un alt context şi este una de respingere, nu de admitere. Cu toate acestea, este un solid punct de reper pentru ICCJ.
Avocat Viorel Papu
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
