Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 

ICCJ. Dezlegarea unor chestiuni de drept. Încetarea raportului de serviciu a funcționarului public
01.06.2016 | Andrei PAP

JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2016 a fost publicată Decizia nr. 12/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.644/83/CA/2013-R, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unei probleme de drept.

I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierile din 11 ianuarie 2016, pronunţate în dosarele nr. 5.644/83/CA/2013-R şi nr. 5.645/83/CA/2013-R, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunea de drept sus-menţionată; sesizările au fost conexate în cadrul prezentului dosar.

Instanţa de sesizare se pronunţă în ultimă instanţă asupra recursului formulat împotriva sentinţelor nr. 2.357/2014 şi nr. 2.360/2014 ale Tribunalului Satu Mare, în cereri având ca obiect anularea unor acte administrative de eliberare din funcţie a reclamanţilor, funcţionari publici, şi obligarea pârâtei, autoritate publică, la reintegrarea lor într-o funcţie publică.

II. Analiza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a subliniat următoarele:
[…]
30. Asupra fondului sesizării, aşa cum s-a arătat în cele ce precedă, dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013, au constituit obiectul excepţiei de neconstituţionalitate examinate şi soluţionate prin Decizia nr. 351 din 7 mai 2015 a Curţii Constituţionale.

31. Instanţa de contencios constituţional a declarat neconstituţională în ansamblul ei Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013, în motivarea deciziei – la pct. 19, 20 şi 21 – fiind analizate dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999 şi constatându-se că actul normativ supus examinării consacră soluţia legislativă a posibilităţii redistribuirii funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile şi elimină o garanţie acordată acestora de Legea nr. 188/1999, în situaţia în care sunt eliberaţi din funcţie pentru motive neimputabile.

32. Totodată, Curtea Constituţională, reţinând criticile formulate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, a constatat că prevederile ordonanţei de urgenţă a Guvernului sus-menţionate afectează atât dreptul la muncă al funcţionarului public, cât şi statutul acestuia, astfel cum a fost reglementat de Legea nr. 188/1999, lege care reprezintă o valorificare a prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j).

33. Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 99 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 188/1999 în forma anterioară, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013, instituiau o garanţie a exercitării dreptului la muncă, prevăzând că în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice existau funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta avea obligaţia de a le pune la dispoziţia funcţionarilor publici.

34. Instanţa de contencios constituţional, în acord cu jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că toate componentele şi garanţiile dreptului la muncă trebuie să fie instituite pe calea unor norme imperative şi nu permisive, cum sunt cele prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013, care dau posibilitatea angajatorului, la libera sa apreciere, să pună la dispoziţia funcţionarului public funcţii publice vacante corespunzătoare.

35. A concluzionat Curtea Constituţională că prevederile ordonanţei de urgenţă a Guvernului supuse controlului constituţional elimină, practic, o garanţie acordată de lege funcţionarului public eliberat din funcţie pentru motive neimputabile, şi anume aceea a reîncadrării sale într-o funcţie publică vacantă corespunzătoare pregătirii sale, stabilind doar o posibilitate, aflată la latitudinea exclusivă a autorităţii sau instituţiei publice, de a reîncadra funcţionarul public eliberat din funcţie pentru motive neimputabile, fără stabilirea unor condiţii şi criterii care să realizeze o minimă circumstanţiere a deciziei acestei entităţi, funcţionarul public rămânând la aprecierea discreţionară a autorităţii.

36. În consecinţă, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2013 în ansamblul său.

37. Verificând dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, în sensul de a se lămuri dacă prevederile art. 99 alin. (6) se aplică în ambele situaţii reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a), Înalta Curte reţine următoarele:

38. Potrivit art. 99 din Legea nr. 188/1999:

„(1) Persoana care are competenţa de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze;

b autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;

c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărâri judecătoreşti prin care s-a dispus reintegrarea;

d) pentru incompetenţă profesională, în cazul obţinerii calificativului «nesatisfăcător» la evaluarea performanţelor profesionale individuale;

e) funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 54 lit. g);

f) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare deţinute;

g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcţionar public de acceptare a numirii în condiţiile art. 93.

(2) Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e)-g) reprezintă motive neimputabile funcţionarilor publici.

(3) În cazul eliberării din funcţia publică, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.

(4) În perioada de preaviz, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici.

(6) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) şi e), dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.”

39. Dispoziţiile art. 99 din Lega nr. 188/1999 reglementează procedura de urmat şi cazurile în care se dispune eliberarea din funcţia publică, precum şi obligaţiile pe care le are autoritatea sau instituţia publică în situaţiile în care eliberarea din funcţie s-a datorat unor motive neimputabile funcţionarilor publici [art. 99 alin. (3)].

40. Art. 99 alin. (6) stabileşte că în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), respectiv când autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze, autoritatea ori instituţia publică are, dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare, obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor vacante.

41. Textul legal nu face nicio distincţie între cele două situaţii reglementate la art. 99 alin. (1) lit. a), astfel încât nici interpretul nu o poate face, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, iar obligaţia autorităţii sau instituţiei publice, în cazul inexistenţei unei funcţii vacante corespunzătoare, vizează ambele situaţii, respectiv atât cazul în care eliberarea din funcţie s-a datorat încetării activităţii autorităţii sau instituţiei publice, cât şi cazul în care aceasta s-a mutat în altă localitate, iar funcţionarul nu este de acord să o urmeze.

42. Opinia minoritară, neargumentată de altfel, potrivit căreia prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 nu se aplică ambelor situaţii reglementate de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. a) din lege, respectiv nu se aplică tezei I, când „autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea”, nu poate fi primită, întrucât în ambele situaţii sunt afectate statutul şi dreptul la muncă al reclamanţilor, drept fundamental garantat de art. 41 din Constituţie, dar şi principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999.

43. Pe de altă parte, o astfel de interpretare a dispoziţiilor art. 99 alin. (6) nu poate fi primită, întrucât s-ar crea o diferenţiere nejustificată între funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţie ca urmare a încetării activităţii autorităţii sau instituţiei publice [art. 99 alin. (1) lit. a) teza I] şi cei care au fost eliberaţi din funcţie ca urmare a mutării activităţii autorităţii sau instituţiei publice într-o altă localitate [art. 99 alin. (1) lit. a) teza a II-a].

44. Astfel, autoritatea sau instituţia publică în cauză ar avea obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante numai în cazul funcţionarilor publici eliberaţi din funcţie care nu au fost de acord să urmeze în altă localitate autoritatea sau instituţia publică, deşi aceştia se află într-o situaţie mai favorabilă decât cei care şi-au exercitat funcţia publică într-o instituţie sau autoritate care şi-a încetat activitatea.

Pentru considerentele expuse, ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a considerat că se impune admiterea sesizării, pronunţând următoarea soluţie:

Admite sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, formulată de Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5.644/83/CA/2013-R, la care s-a conexat Dosarul nr. 5.645/83/CA/2013-R, şi în consecinţă stabileşte că:

Dispoziţiile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în ambele situaţii reglementate de art. 99 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege”.

Andrei Pap

 

Aflaţi mai mult despre ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.