Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Întrebare preliminară cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea cerută instanțelor. UPDATE: hotărârea CJUE (dreptul Uniunii nu se opune, dacă …)
15.06.2017 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019
Mihaela Mazilu-Babel

Mihaela Mazilu-Babel

15 iunie 2017: Curtea declară:

Articolele 49 și 56 TFUE, astfel cum sunt interpretate în special în Hotărârea din 30 aprilie 2014, Pfleger și alții (C‑390/12, EU:C:2014:281), citite în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie să fie interpretate în sensul că nu se opun unui regim procedural național potrivit căruia, în cadrul procedurilor administrative cu caracter penal, instanța chemată să se pronunțe asupra conformității cu dreptul Uniunii a unei reglementări care restrânge exercitarea unei libertăți fundamentale a Uniunii Europene, precum libertatea de stabilire sau libera prestare a serviciilor în interiorul Uniunii Europene, este obligată să cerceteze din oficiu elementele cauzei cu care este sesizată în cadrul examinării existenței unor contravenții, cu condiția ca un asemenea regim să nu aibă drept consecință obligarea acestei instanțe de a se substitui autorităților competente ale statului membru în cauză cărora le revine atribuția de a furniza elementele de probă necesare pentru a permite instanței menționate să verifice dacă această restricție este justificată. (s.n. – M.M.-B.)

:: hotărârea CJUE

*

2 iunie 2016: Judecătorul austriac se întreabă cu privire la obiectivitatea și imparțialitatea cerută instanțelor (C-685/15 Online Games și alții).

Situația de fapt:
1. libertatea de stabilire
2. reglementare națională potrivit căreia probele care trebuie prezentate în cadrul unei proceduri administrative cu caracter penal pentru a justifica regimul de cvasimonopol la care este supusă piața națională a jocurilor de noroc, protejat în temeiul dreptului penal, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (în special în lumina Hotărârii Curții din 30 aprilie 2014, C-390/12), nu trebuie:
2.1. mai întâi, pe de o parte, indicate și delimitate în mod pe deplin autonom și,
2.2. pe de altă parte, examinate ulterior și apreciate în mod autonom de autoritatea de sancționare (sau de un alt organ public de urmărire penală) în funcția acesteia (sau a acestuia) de reprezentant al acuzării,
ci dimpotrivă, din oficiu și independent de comportamentul părților din procedură, de către instanța sesizată (în una și aceeași persoană/funcție), care trebuie să pronunțe o decizie asupra legalității măsurii penale atacate
3. conformitatea cu dreptul Uniunii a unei astfel de reglementări.

Dispoziții incidente:
1.
Articolul 56 TFUE sau articolul 49 și următoarele TFUE, în lumina articolului 6 din CEDO coroborat cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale (cu explicațiile aferente)
2. jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (în special hotărârea acesteia din 18 mai 2010, cererea nr. 64962/01, punctul 54)

54. The prosecutor, had he been present at the trial, would, in particular, have taken part in the examination of the evidence and would have given submissions. His exclusive role would have been either to sustain the charges levelled against the applicant before the trial or to drop them had he become convinced that the materials of the judicial investigation no longer supported them (see paragraph 26 above). The preparatory work he had done for the trial in a form of the indictment was undoubtedly important. But it was at the oral hearing of the case before the District Court that he had either to sustain or to abandon the charges against the applicant in view of the judicial investigation as it unfolded, which, in fact, brought about the changes as to the body of evidence. It would be a speculation to suggest what course of actions the prosecutor would have chosen and how it would have affected the course and the outcome of the trial for the applicant. Moreover, this is of no importance for the present case. What is important is that by examining the case on the merits and convicting the applicant without the prosecutor the District Court confused the roles of prosecutor and judge and, thus, gave the grounds for legitimate doubts as to its impartiality. The presence of the victims at the hearing had no impact on the situation, as this was a case of public and not private prosecution.

Corespondențe pentru România:
1. articolele 21, 24, 129, Constituția României din 21 noiembrie 1991, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003:

Articolul 21: Accesul liber la justiţie

(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Articolul 24: Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

Articolul 129: Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

2. articolul 10 din Codul de procedură penală din 1 iulie 2010 (Legea nr. 135/2010), modificat și completat de Legea nr. 255/2013, Ordonanța de urgență nr. 3/2014, Decizia nr. 641/2014, Ordonanța de urgență nr. 82/2014, Decizia nr. 166/2015, Decizia nr. 235/2015, Decizia nr. 361/2015, Ordonanța de urgență nr. 24/2015, Decizia nr. 235/2015, Decizia nr. 361/2015

Articolul 10: Dreptul la apărare

(1) Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul de a se apăra ei înşişi sau de a fi asistaţi de avocat.
(2) Părţile, subiecţii procesuali principali şi avocatul au dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării.
(3)Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia. Inculpatul are dreptul de a fi informat de îndată despre fapta pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva lui şi încadrarea juridică a acesteia.

Mihaela Mazilu-Babel
Adina Mihalache (corespondențe)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate