ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Avocații și ”super-imunitatea”
06.06.2016 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

O ingerință abuzivă în activitatea unui avocat este, de plano, o ingerință în viața, drepturile și interesele legitime ale clientului său!

1. Înțelegem, observând realitățile din peisajul autohton, că tema ”super-imunităților” este una dragă unora și că ea revine și chiar se amplifică uneori în societatea noastră.

De niște ani buni, ni se spune – pe foarte multe căi și în mod repetat, obsesiv și cu un scop precis, deloc întâmplător – că parlamentarii au ”super-imunitate” și că Parlamentul se opune justiției, prin faptul că uneori, această instituție nu înțelege să ridice imunitatea parlamentarilor urmăriți penal (dacă alăturarea termenilor ”urmărire penală” și ”justiție” vi se pare a fi total inoportună, ba chiar incorectă, aveți dreptate – dar nu noi am făcut această alăturare).

Sigur că nu este așa, sigur că imunitatea parlamentarilor privește doar arestarea preventivă și percheziția, neîmpiedicând deloc trimiterea în judecată și condamnarea acestora, dar cu toate acestea, majoritatea românilor crede că ceea li s-a spus este real. Este de vină pentru asta nu doar propaganda binecunoscută, ci și faptul că poporului român – eufemistic vorbind – îi lipsește gândirea analitică, non-superficială.

2. Tocmai când, cumva, ne obișnuiserăm cu teoria ”super-imunității” și ne consolaserăm cu ideea că poporul consideră iremediabil că ea există la parlamentari, iată că vine rândul altei categorii socio-profesionale să aibă parte de ”super-imunitate” (ori ”imunitate absolută”) – avocații!

Ei bine, da, avocații au și ei o ”super-imunitate”. Păi, să se lase ei mai prejos? Evident, nu!

”Super-imunitatea” avocaților are de a face tot cu penalul, împiedicând – nu-i așa?, și ea – înfăptuirea justiției.

Spre deosebire de parlamentari, avocații se opun justiției prin faptul că nu sunt de acord să fie percheziționați (ei și sediile lor) oricând și oricum (adică, abuziv) și nici nu sunt de acord ca propriile convorbiri telefonice cu clienții lor (clienți care au probleme cu justiția, desigur) să fie interceptate și folosite ca probe.

3. Dar cine sunt avocații ăștia, de sunt mai egali ca alții?! Nu suntem cu toții egali în fața legii, potrivit Constituției României?! (ei bine, da, încă mai avem o Constituție în România, credeți-ne pe cuvânt!).

Ba da, suntem toți egali și între noi nu trebuie niciodată să existe discriminare, inegalitate.

Însă, există în multe situații, așa-numita discriminare pozitivă: acordarea unor drepturi/privilegii preferențiale, unor categorii de persoane aflate într-o situație specială, derogatorie de la dreptul comun.

În cadrul discuției noastre de aici, cei aflați într-o situație specială sunt parlamentarii și avocații. Primii, pentru că sunt aleși de poporul suveran (ne exprimăm speranța că aceste două cuvinte nu vor stârni zâmbete amare și nostalgice) și trebuie ocrotiți de abuzuri; iar ceilalți, pentru că exercită o profesie de interes public și național, fundamentală în orice stat (ce se vrea) de drept – apărarea justițiabililor în fața organelor de urmărire penală și a justiției (instanțelor de judecată).

Avocatul este purtătorul secretului profesional, el deține informații și date furnizate de clientul său, iar orice ingerință în activitatea lui trebuie fundamentată temeinic, analizându-se dacă scopul urmărit prin producerea acelei ingerințe este cu mult mai important decât dreptul avocatului și clientului său, la inviolabilitatea secretului profesional.

Iată de ce nu este firesc ca avocatul să fie percheziționat în mod arbitrar și nici ca discuțiile pe care le are cu clientul său să fie interceptate și mai ales, folosite ca probe în dosarele penale. Ca să nu mai vorbim despre o aiuritoare răspundere a avocatului pentru sfaturile ce le dă clientului său.

4. Încheiem cu concluzia că, de fapt, ”super-imunitate” are nu avocatul, ci clientul său! Acesta din urmă chiar trebuie să aibă o ”super-imunitate” – indirectă, născută din necesitatea protejării justițiabililor, a protejării funcției de apărare într-un stat, dar și a protejării avocatului, ca persoană care are nobilul rol de a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor, în contrapondere cu funcția de acuzare.

Să nu uităm că o ingerință abuzivă în activitatea unui avocat este, de plano, o ingerință în viața, drepturile și interesele legitime ale clientului său![1]


[1] Pentru analize judicioase în materia protecției de care trebuie să se bucure avocații într-un stat de drept, a se vedea:
Recomandările CCBE privind protejarea confidenţialităţii clienţilor în contextul activităţilor de supraveghere;
Reguli privind efectuarea de percheziţii ale birourilor avocaţiale în țări din Uniunea Europeană și Canada;/em>
Reglementări europene. ”Avocatul – subiect de anchetă a autorităților de urmărire penală; răspunderea penală şi urmărirea penală a avocaților”.


Avocat Florin Radu
Consilier, Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate