Ordonanța președințială: admisibilitate vs. temeinicie; urgență vs. celeritate
7 iunie 2016 | Diana-Iulia OLAC
1. Admisibilitate vs. temeinicie
Cele trei conditii de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului sunt similare si fidele redactarii CPC 1865 art. 581.
In reglementarea actuala, noutatea cu privire la forma redactarii exprese apare, in ceea ce priveste cea de-a patra conditie de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, ca procedura speciala, si anume aparenta de drept.
Aparenta de drept este o presupunere: instanta nu trebuie sa verifice daca reclamantul beneficiaza efectiv de exercitiul dreptului solicitat a fi protejat, ci doar daca este posibil sau de asteptat ca reclamantul sa beneficieze de acest exercitiu. Desigur, in anumite situatii, dreptul nu poate fi aparent, ci exclusiv evident, insa cert este ca aparenta in drept reprezinta o conditie de procedura al carei continut este, in esenta, unul de drept substantial.
Si sub vechea reglementare, instanta investita cu o cerere in baza procedurii speciale a ordonantei presedintiale, dat fiind ca era tinuta sa nu prejudece fondul, verifica, tatona aparenta de drept, pentru ca odata indeplinite si celelalte conditii de admisibilitate – urgenta si vremelnicia – sa poata admite sau respinge pe fond cererea.
Noua reglementare, insa, impune aceasta verificare a aparentei de drept ca si conditie de admisibilitate.
In aceste conditii, in opinia noastra, noua reglementare produce efectul ca instanta investita cu judecarea unei cereri in baza NCPC art. 997 poate pronunta strict o hotarare de admitere, cand sunt indeplinite toate conditiile de admisibilitate sau de respingere ca inadmisibila, cand conditiile nu sunt indeplinite, insa, nu si o hotarare de respingere ca neintemeiata. Este de neconceput ca, in conditiile noii reglementari a procedurii speciale, in care aparenta in drept este prevazuta conditie de admisibilitate, o cerere care respecta toate conditiile de admisibilitate sa poate fi refuzata.
Un alt argument in sensul prezentat anterior este si obiectul investirii instantei. Conform art. 997, instanta trebuie sa verifice indeplinirea sau neindeplinirea celor patru conditii impuse de norma de drept, toate acestea fiind, asa cum spuneam, conditii de admisibilitate a procedurii. Nu sunt permise alte aspecte spre analiza – tinand cont si de principiul disponibilitatii, iar regimul probator este limitat si circumscris acelorasi patru conditii/caractere cerute de lege in vederea admisibilitatii.
Modalitatea de reglementare a art. 997 conduce practic la maniera de solutionare a cererii de ordonanta presedintiala, si anume admisibila sau inadmisibila.
*
2. Urgenta vs. celeritate
Atat sub vechea reglementare a CPC 1865, cat si sub reglementarea NCPC, practica a semnalat o eroare in ceea ce priveste uneori confuzia efectuata de participantii la infaptuirea actului de justitie cu ocazia desfasurarii litigiilor avand ca obiect cereri de ordonanta presedintiala.
Confuzia se produce intre notiunea de urgenta a cererii si celeritatea judecarii acesteia.
Procedura civila prezuma simplu ca orice cerere de ordonanta presedintiala este admisibila, deci, ca este indeplinita conditia urgentei. Doar astfel se explica ratiunea pentru care, printre altele, diverse termene procedurale pot fi reduse in cazul unei astfel de proceduri sau pronuntarea poate avea loc chiar si fara citarea partilor, toate acestea, in esenta, inainte ca instanta sa verifice efectiv admisibilitatea in concret a cererii. Asadar, orice ordonanta presedintiala se va solutiona cu celeritate.
Dar, celeritate inseamna un ritm mai rapid de solutionare prin comparatie cu o procedura de drept comun, insa nu inseamna suspendarea principiilor generale ale procedurii civile sau limitarea drepturilor procesuale ale partilor.
De exemplu, intelegerea gresita a termenului are deseori efecte sub regim probator: atat partea activa careia ii revine sarcina probei (sub rezerva unor exceptii limitativ prevazute de NCC), cat si uneori instanta de judecata nu solicita sau nu admite probe pertinente si utile solutionarii cauzei, respectiv verificarea conditiilor de admisibilitate ale cererii – cu argumentatia ca administrarea probelor ar presupune prelungirea procedurii. In astfel de cazuri, concilierea necesitatii de solutionare in termen scurt a dosarului cu obligativitatea de a administra toate probele utile si concludente se poate realiza si altfel decat prin limitarea probelor, de exemplu, prin stabilirea unor termene de judecata in termen scurt, chiar de la o zi la alta.
Similar, daca instanta decide solutionarea unei cereri de ordonanta presedintiala cu citarea partilor, dreptul la aparare al acestora ar trebui integral respectat, iar nu limitat sub pretextul obligativitatii de a solutiona cererea in termen scurt.
Avocat Diana-Iulia Olac
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
